ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2452/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra contestației de față:

Prin cererea înregistrată la data de 21 august 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimata Banca Națională a României, a solicitat anularea hotărârii nr. 13/24.07.2020, pronunțată de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României și obligarea intimatei la înscrierea societății contestatoare în Registrul General al IFN-urilor.

În motivarea contestației, contestatoarea a susținut următoarele:

În fapt, A. S.A. a depus, în luna martie 2020, cerere de înscriere în Registrul General al IFN-urilor la Direcția de Reglementare și Autorizare din cadrul Băncii Naționale a României, atașând documentația aferentă dovedirii îndeplinirii tuturor condițiilor impuse de normele incidente în cazul formulării unei astfel de cereri.

Cu toate acestea, intimata Banca Națională a României i-a respins cererea pe motivul că directorul societății face obiectul dosarului penal cu nr. x/2017, în condițiile în care acesta a fost achitat de prima instanță, iar Parchetul a făcut apel.

A. S.A. a urmat procedura necontencioasă și a făcut contestație conform legii, la Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, contestație ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 13 din 24 iulie 2020.

Apreciază că Hotărârea nr. 13 din 24 iulie 2020, pronunțată de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, prin care i-a respins cererea de înscriere în Registrul General al IFN-urilor, s-a făcut într-un mod nelegal și netemeinic.

Astfel, hotărârea atacată încalcă prevederile art. 4 din C. proc. pen., potrivit cărora "(1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".

Având în vedere că directorul B. a fost achitat în primă instanță, la Judecătoria Deva, acesta este prezumat nevinovat și doar în cazul în care va fi găsit vinovat în apel, ar avea motiv întemeiat Banca Națională a României să îi respingă cererea de înscriere în Registrul General al Băncii Naționale a României.

Contestatoarea învederează că, deși în Regulamentul nr. 20/2009 al Băncii Naționale a României se stipulează că persoana ce îndeplinește calitatea de director într-o instituție creditoare trebuie să nu fie urmărită penal, această cerință nu este preluată de norma de drept material incidență în cazul de față, respectiv Legea nr. 93/2009.

Mai mult, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a respins cererea bazându-se pe o cerință a Regulamentului care nu este o condiție eliminatorie, iar neîndeplinirea acestei cerințe nu poate conduce, în mod automat, la respingerea cererii de înscriere în Registrul General al I.F.N.-urilor. Cerințele prevăzute de Regulamentul 20/2009 al Băncii Naționale a României invocate de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, nu pot fi reținute ca pertinente deoarece, nu se poate aprecia că directorul B. nu îndeplinește cerința unei reputații adecvate din cauza existenței unui dosar penal în care a fost achitat și s-a declarat apel, această abordare fiind în dezacord cu dispozițiile Legii nr. 93/2009 și cu intenția legiuitorului de la momentul la care s-a prevăzut necesitatea îndeplinirii acestei cerințe.

A.. S.A. poate fi înscrisă în Registrul General, iar, în cazul în care directorul societății va fi găsit vinovat în apel, BNR are pârghiile necesare de a cere schimbarea directorului și de a opri activitatea de creditare până ce se numește un alt director.

Totodată, arată că Decizia nr. 117/2004, pronunțată de Curtea Constituțională, nu este aplicabilă în cauză, având în vedere că, pe de o parte, în primă instanță directorul B. a fost achitat, iar pe de altă parte, Noul C. proc. pen. a intrat în vigoare în anul 2014, iar decizia a fost pronunțată în anul 2004.

Nu în ultimul rând, apreciază că a lămurit toate aspectele semnalate de Direcția de Reglementare și Autorizare din cadrul Băncii Naționale a României și Direcția de Reglementare și Autorizare, rămânând o singură diferență de opinie, respectiv cea referitoare la calificarea dosarului penal.

De asemenea, consideră că în mod greșit s-a reținut în hotărârea atacată că directorul B. ar fi furnizat informații contradictorii și nesincere pe parcursul instrumentării cererilor de înscriere în Registrul general.

2.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 septembrie 2020, intimata Banca Națională a României a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, apreciind că hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 20 din Legea nr. 93/2009, coroborat cu art. 14 lit. b) și art. 15 din Regulamentul nr. 20/2009.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu luarea în considerare a criticilor formulate prin cererea de chemare în judecată și a apărărilor invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Prin cererea din data de 19 februarie 2019, înregistrată la Banca Națională a României cu nr. X/22.02.2019, A.. S.A. a solicitat înscrierea în Registrul General ținut de Banca Națională a României, depunând documentație în acest sens. În urma analizei întregii documentații și a propriilor verificări ale direcției de specialitate din Banca Națională a României, cererea de înscriere a fost respinsă în temeiul art. 27 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, coroborat cu art. 25 alin. (1) lit. b) din Regulamentul BNR nr. 20/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare. S-a reținut neîndeplinirea cerinței privind reputația adecvată, prevăzute la art. 20 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 14 lit. b) și art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009, de către B., conducătorul societății, acesta având calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2017, aflat la data depunerii cererii de înscriere în Registrul General, pe rolul Judecătoriei Deva, secția penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune și desfășurarea fără drept de activități din cele prevăzute de art. 5 alin. (1) și art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 cu modificările și completările ulterioare, decizia direcției de specialitate din Banca Națională a României fiind comunicată societății cu adresa nr. x/16.09.2019.

Împotriva acestei decizii, A.. S.A. a formulat contestație care a fost soluționată de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României prin Hotărârea nr. 9/18 noiembrie 2019, în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată, întrucât B., conducătorul societății, nu îndeplinea cerința privind reputația adecvată prevăzută de dispozițiile legale anterior menționate.

Împotriva acestei hotărâri A.. S.A. a formulat contestație la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a fost soluționată prin decizia nr. 2366/09 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în sensul respingerii contestației, ca nefondată, cu consecința menținerii Hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.

Printr-o nouă cerere, înregistrată la BNR cu nr. X/23.03.2020, A.. S.A. a reiterat solicitarea de înscriere în Registrul general ținut de Banca Națională a României.

Structura de specialitate din cadrul Băncii Naționale a României a întocmit adresa de respingere a cererii de înscriere în Registrul General a societății A. S.A., considerând că domnul B. nu îndeplinește cerința referitoare la reputația adecvată, prevăzută de art. 20 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 14 lit. b) și art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009, având în vedere menținerea calității de inculpat la data depunerii celei de a doua cereri de înscriere în Registrul General al IFN-urilor, în faza soluționării apelului în dosarul nr. x/2017. Decizia a fost comunicată contestatoarei cu adresa nr. x/05.06.2020.

A. S.A. a contestat la Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României decizia de respingere a înscrierii societății în Registrul general al IFN-urilor ținut de BNR, Consiliul de Administrație analizând, în ședința din data de 24 iulie 2020, contestația formulată de aceasta.

În temeiul art. 60 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, coroborat cu dispozițiile art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit, și adecvarea capitalului, s-a pronunțat Hotărârea nr. 13 din 24 iulie 2020, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de A. S.A., cu consecința menținerii dispozițiilor adresei nr. x/05.06.2020 prin care Direcția Reglementare și Autorizare a comunicat decizia de respingere a cererii de înscriere a contestatoarei în Registrul General ținut de Banca Națională a României, întrucât B., conducătorul societății, nu îndeplinea cerința privind reputația adecvată prevăzută la art. 20 din Legea nr. 93/2009, coroborat cu art. 14 lit. b) și art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 93/2009, "Căile de contestare a actelor emise de Banca Națională a României în aplicarea prevederilor prezentei legi sunt cele prevăzute în cap. IX "Căi de contestare" al titlului III al părții I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare".

Conform art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, "(1) Actele adoptate de Banca Națională a României conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, cu privire la o instituție de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit și actele cu privire la acționarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte."

Din coroborarea dispozițiilor legale evocate în precedent rezultă că instanța de contencios administrativ este abilitată a se pronunța asupra legalității hotărârii Consiliului de administrație al B.N.R., respectiv a conformității acestui act administrativ cu actele normative în temeiul și pentru organizarea căruia a fost emis, precum și a veridicității stării de fapt ce a dus la declanșarea și finalizarea procesului decizional contestat.

Problema de drept care se cere a fi dezlegată în cauză este dacă hotărârea contestată a fost emisă cu respectarea art. 20 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, coroborat cu art. 14 lit. b) și art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009, respectiv, dacă directorul societății contestatoare, B., îndeplinește cerința privind reputația adecvată.

Conform art. 17 din Legea nr. 93/2009, "(1) Prezenta secțiune este aplicabilă instituțiilor financiare nebancare ce fac obiectul înscrierii în Registrul general. (2) Instituțiile financiare nebancare trebuie să îndeplinească cerințele generale prevăzute în prezenta secțiune și în reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentei legi", iar potrivit art. 20 din același act normativ, "Conducătorii instituțiilor financiare nebancare trebuie să aibă reputație și experiență adecvate pentru exercitarea responsabilităților încredințate, conform criteriilor stabilite de Banca Națională a României".

Potrivit art. 14 din Regulamentul BNR nr. 20/2009:

"La evaluarea reputației conducătorilor, Banca Națională a României are în vedere cel puțin următoarele aspecte:

a) existența unei condamnări pentru infracțiuni de corupție, spălare de bani, terorism, infracțiuni contra patrimoniului, abuz în serviciu, luare sau dare de mită, fals și uz de fals, deturnare de fonduri, evaziune fiscală, primire de foloase necuvenite, trafic de influență, mărturie mincinoasă, infracțiuni prevăzute de legislația specială în domeniul financiar-bancar, de legislația privind societățile comerciale, insolvența sau protecția consumatorilor ori pentru orice alte fapte relevante;

b) conducătorul este urmărit penal sau judecat pentru oricare dintre infracțiunile prevăzute la lit. a) (…)".

Dispozițiile art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009 prevăd că "La evaluarea reputației conducătorilor, aspectele prevăzute la art. 14 sunt avute în vedere, de la caz la caz, în funcție de gravitatea circumstanțelor caracteristice fiecărei situații, în măsura în care acestea pot induce dubii cu privire la îndeplinirea criteriului privind reputația conducătorilor".

Criticile contestatoarei potrivit cărora doar în situația în care conducătorul acesteia ar fi condamnat penal definitiv ar avea intimata un motiv întemeiat de a respinge cererea de înscriere în Registrul general al Băncii Naționale a României, sunt nefondate.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 14 lit. b) din Regulamentul BNR nr. 20/2009 sunt fără echivoc și statuează că la evaluarea reputației conducătorilor entităților ce solicită înscrierea în Registrul General trebuie avută în vedere și situația în care aceștia sunt urmăriți penal sau judecați, nu doar împrejurarea în care aceștia sunt condamnați. Or, în cauză, la data la care a fost analizată cererea contestatoare A. S.A., conducătorul acesteia, B., era judecat în dosarul penal nr. x/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Deva, secția penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune și desfășurarea fără drept de activități din cele prevăzute de art. 5 alin. (1) și art. 410 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 cu modificările și completările ulterioare.

Chiar dacă acesta a fost achitat în primă instanță, împotriva sentinței penale, pronunțate la fond, au declarat apel atât B., cât și Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, astfel că hotărârea penală nu este nici definitivă și nici executorie, iar conducătorul societății contestatoare se regăsește în continuare în ipoteza reglementată la art. 14 lit. b) din Regulamentul BNR nr. 20/2009.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că Regulamentul BNR nr. 20/2009 a fost emis de Banca Națională a României în aplicarea Legii nr. 93/2009, iar dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 93/2009 prevăd în mod expres că instituțiile financiare nebancare trebuie să îndeplinească inclusiv cerințele generale prevăzute în reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea acestei legi.

Prin urmare, nu pot fi reținute criticile contestatoarei potrivit cărora neîndeplinirea cerinței prevăzută la art. 14 lit. b) din Regulamentul BNR nr. 20/2009 nu este de natură să conducă la respingerea cererii de înscriere în Registrul General al IFN-urilor.

Criticile contestatoarei privind încălcarea art. 4 din C. proc. pen., care consacră prezumția de nevinovăție, și nearmonizarea acestor dispoziții cu prevederile Regulamentului BNR nr. 20/2009, sunt de asemenea, nefondate.

Înalta Curte reține că prin emiterea actului contestat în cauză, intimata nu a adus atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură conducătorul societății contestatoare până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, ci doar și-a exercitat competențele exclusive atribuite de lege în ceea ce privește evaluarea modului de îndeplinire a cerințelor legale pentru a fi înscris în Registrul General al Instituțiilor Financiare Nebancare ținut de BNR.

În temeiul acestei atribuții, Banca Națională a României evaluează modul de conformare a entităților ce solicită înscrierea în Registrul General al IFN-urilor la cerințele stabilite de legiuitor prin actele normative adoptate în domeniu, una dintre aceste cerințe fiind cea menționată la art. 20 din Legea nr. 93/2009, respectiv cea referitoare la reputația adecvată pe care trebuie să o aibă conducătorii instituțiilor financiare nebancare.

Activitatea de analiză și decizie asupra factorului reputațional adecvat este efectuată într-un domeniu de reglementare aflat în competența exclusivă a Băncii Naționale a României, ce are ca scop asigurarea și menținerea stabilității financiare și care nu aduce atingere și nu se suprapune peste principiile de desfășurare a procesului penal.

De altfel, prezumția de nevinovăție nu are legătură cu prevederile legale ce au stat la baza respingerii cererii contestatoarei de înscriere în Registrul General al IFN-urilor, ea funcționând doar în cadrul procesului penal și neputând fi extinsă și asupra situațiilor în care o persoană trebuie să îndeplinească cerința bunei reputații pentru accederea într-o profesie ori pentru desfășurarea unei activități, cum este cazul în speță.

Totodată, contrar susținerilor contestatoarei potrivit cărora putea fi înscrisă în Registrul General, iar dacă conducătorul acesteia era găsit vinovat în apel s-ar fi putut solicita schimbarea acestuia și opri activitatea de creditare, Înalta Curte reține că îndeplinirea condițiilor legale pentru înscriere în Registrul General se verifică la momentul analizării cererii de înscriere, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 93/2009, care prevăd că "Neîndeplinirea cerințelor legale aplicabile atrage respingerea cererii de înscriere a entității în Registrul General și, implicit, neacordarea permisiunii de a desfășura activitate de creditare". Or, așa cum s-a reținut și în precedent, la momentul analizării cererii de înscriere în Registrul general al IFN-urilor, formulată de A. S.A., conducătorul acesteia nu îndeplinea cerința privind reputația adecvată, prevăzută de art. 20 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, coroborat cu art. 14 lit. b) și art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că din hotărârea atacată nu reiese că intimata și-ar fi fundamentat concluzia privind caracterul contradictoriu și adesea nesincer al informațiilor furnizate de directorul B. pe parcursul instrumentării cererilor de înscriere în Registrul General exclusiv pe baza răspunsului oferit de către acesta la întrebarea nr. 6 din chestionarul nr. 2b și, în orice caz, explicațiile oferite de contestatoare cu privire la motivele pentru care la întrebarea nr. 6 din chestionarul nr. 2b, "Sunteți urmărit penal sau judecat pentru oricare dintre infracțiunile prevăzute la pct. 4. (fals, uz de fals, . . . . . . . . . .). Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete", directorul a răspuns "Nu este cazul", nu sunt de natură să conducă la o concluzie contrară.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, și că acest aspect nu a avut un caracter determinant în ceea ce privește soluția intimatei de respingere a cererii de înscriere în Registrul General și că, indiferent de modul de interpretare a atitudinii directorului contestatoarei pe parcursul instrumentării cererilor de înscriere, motivul principal pentru care s-a apreciat neîndeplinirea condiției referitoare la caracterul adecvat al reputației acestuia a fost calitatea sa de inculpat într-un dosar penal nesoluționat definitiv.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, va respinge contestația formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României nr. 13 din 24 iulie 2020, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României nr. 13 din 24 iulie 2020, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2021.