ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1638/2023

Ședința publică din data de 22 martie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 03 august 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. S.A.., în contradictoriu cu Banca Națională a solicitat în principal anularea Hotărârii nr. 5 din 29 aprilie 2022 și Hotărârea nr. 12 din 8 iulie 2022 emise de intimată, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu o sancțiune mai ușoară.

Cu titlu preliminar, a menționat contestatoarea că Hotărârea nr. 12 din 8 iulie 2022 nu cuprinde o veritabilă analiză în fapt și în drept asupra motivelor de contestație, fiind doar o copie fidelă a raportului de supraveghere ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 5 din 29 aprilie 2022 .

Prin Hotărârea nr. 5 din 29 aprilie 2022, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a radiat din Registrul general și din Registrul special Instituții Financiare Nebancare societatea A. S.A., înscrisă în Registrul general și în Registrul special Instituții Financiare Nebancare ținute de către Banca Națională a României la Secțiunea k) - Activități multiple de creditare sub nr. x, respectiv nr. x și, implicit, a interzis acestei societăți desfășurarea activității de creditare.

Prin Hotărârea nr. 12 din 8 iulie 2022 Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a respins, ca nefondată, contestația înregistrată la Banca Națională a României cu nr. x/27.05.2022, formulată de A. S.A. cu privire la Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României nr. 5 din 29 aprilie 2022 privind radierea societății A. S.A. din Registrul General și Registrul special Instituții Financiare Nebancare și, implicit, interzicerea desfășurării activității de creditare.

Faptele indicate, pretins a fi încălcate, se încadrează ca fiind încălcări ale Normelor interne privind activitatea de emitere scrisori de garanție în relația cu persoanele juridice desfășurată în cadrul A. S.A. - ediția decembrie 2020, iunie 2021; Actului constitutiv al societății; Legii contabilității nr. 82/1991; Regulamentelor BNR, precum și Legii nr. 93/2009.

Criticile aduse Hotărârii nr. 5/29.04.2022, fiind respinse prin Hotărârea nr. 12/08.07.2022.

Astfel, Hotărârea nr. 5/29.04.2022 indica faptele prevăzute la lit. a) - c) din art. 59, iar prezentarea propriu-zisă se rezuma la o înșiruire de fapte, care, în cea mai mare parte, au fost remediate în opinia contestatoarei, pe parcursul derulării activității de inspecție, aspect ce nu a fost avut în vedere absolut deloc în cadrul soluționării contestației.

Din aceasta perspectiva, consideră că ambele hotărâri ale BNR sunt nelegale, deoarece nu respectă formalitățile și rigorile legale, privind modul de stabilire și individualizare a sancțiunilor.

Pe fondul cauzei, învederează faptul că sancțiunea aplicată de către Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, menținută și prin hotărârea nr. 12, este nelegală și netemeinică, ca urmare a reținerii unei situații de fapt eronate, cu ignorarea aspectelor legale incidente în prezenta cauză.

Se susține că, contestatoarea și-a îndeplinit în termen obligațiile, prin transmiterea actelor doveditoare, precum și prin retransmiterea acestora.

A mai susținut A. S.A. că sunt nelegale și netemeinice cele două hotărâri, arătând punctual, pentru fiecare faptă reținută în sarcina sa, care sunt argumentele pentru care a înțeles să formuleze prezenta contestație, după cum urmează:

Cu privire la ce au reținut Inspectorii în cadrul Raportului de supraveghere nr. x/25.11.2021:

- încălcări ale Normelor interne privind activitatea de emitere scrisori de garanție în relația cu persoanele juridice desfășurată în cadrul A.. - ediția decembrie 2020, iunie 2021 -pag. 3-5 din Raportul de supraveghere nr. x/25.11.2021, cu descrierea generala în categoria faptelor din Hotărârea nr. 5, respectiv:

- Neaprobarea în mod statutar a Normelor interne, având drept consecința emiterea scrisorilor de garanție cu încălcarea art. 21 alin. (1) din Legea nr. 93/2009.

Față de acest aspect, învederează că art. 21 alin. (1) are în vedere obligația entităților IFN de a elabora normele interne, obligație care a fost îndeplinită, aceste norme existând la nivel de societate.

Încălcarea art. 21 presupune lipsa totala a elaborării Normelor interne și nu existenta acestora, care ar prezenta anumite deficiențe.

Analiza debitorilor și entităților aflate în relații cu contestatoarea s-a realizat prin mijloacele informatizate și programe, care sunt în mod constant actualizate.

Referitor la cele 29 scrisori de garanție, care nu ar fi fost aprobate prin note de aprobare apreciază că inadvertența constatata de inspectori nu presupune sancționarea societății cu sancțiunea drastica a radierii.

Pentru toate scrisorile de garanție emise a emis contracte de garantare, prin raportare la situația particulară a fiecărui client. De asemenea, s-au corectat Normele în sensul identificării categoriilor de garanții, reale și personale.

În ceea ce privește menționarea unor bilete la ordin diferite față de mențiunile din contractele de garantare, învederează faptul că s-a indicat că din eroare materiala s-a procedat la completarea unor date greșite, eroare care a fost remediată și care nu constituie un impediment major.

Fapta de a accepta încasarea în rate a primelor de emitere a scrisorilor de garanție, fără aprobarea directorului general, învederează că există posibilitatea plății în rate a primelor ce a fost prevăzută ca posibilitate în cadrul Normelor interne.

Emiterea unei scrisori de garanție pentru un grup de societăți comerciale nerezidente - fapta pentru care s-a oferit explicații inspectorilor, în sensul că fiind vorba de o asociere, în cadrul căreia funcționau atât societăți rezidente, precum și societăți nerezidente, s-a considerat angajamentul acordat ca fiind al societății rezidente.

În ceea ce privește fapta reținută privind deschiderea punctului de lucru, prin neînregistrare și adoptare contrar actelor interne ale societății, precizează că această măsură a fost îndeplinită pe deplin, societatea înregistrând punctul de lucru avut în vedere prin rezoluția nr. 160078/11.11.2021 de la registrul comerțului.

În privința modului de înregistrare în contabilitate a evidentelor societății, precizează că a externalizat activitatea de organizare a contabilității conform contractului de prestări servicii financiar-contabile nr. 50/04.01.2021, încheiat cu socitatea B. S.R.L.

Activitatea prevăzută în contractul de brokeraj reprezintă una de încasări și plați pentru contestatoare, nicidecum activități de creditare sau asimilate acestora pentru și în numele subscrisei. Prin urmare, nu devin aplicabile dispozițiile indicate de inspectori, respectiv Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plata.

Întrunirea consiliului de administrație în prezența unui singur membru și adoptarea deciziilor în acest sens, faptă care a fost remediată prin Decizia administratorilor din 29.11.2021, care a presupus confirmarea deciziilor semnate de către Președintele CA.

În ceea ce privește registrele ședințelor și deliberărilor consiliului de administrație, precum și registrul ședințelor și deliberărilor adunării generale a acționarilor, precizează ca deficiențele constatate au fost remediate, efectuându-se completările corespunzătoare, conform cerințelor inspectorilor.

Cu privire la Raportul de supraveghere nr. x/14.01.2022, care se refera în principal la analiza portofoliului de titluri de investiții precizează că, prin persoanele cu factori de decizie din prezent, a preluat acest titlu ca urmare a cesiunii acțiunilor, conform mențiunii nr. 549111/13.11.2020 de la registrul comerțului.

În concluzie, învederează faptul că s-a respectat și s-a adus la îndeplinire masurile constatate deficitare de către inspectorii BNR, în acord cu dispozițiile legale prevăzute de art. 45 din Legea 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, Ordinul Băncii Naționale a României nr. 6/2015 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Regulamentul BNR nr. 5/2012 privind clasificarea creditelor și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit aplicabil entităților supravegheate de BNR, altele decât instituțiile de credit.

Intimata Banca Națională a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Examinând contestația în raport de motivele în fapt și în drept formulate, precum și de probele administrate în cauză și de prevederile legale incidente, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Contestatoarea A. S.A. a solicitat, în principal, anularea hotărârii nr. 5/29.04.2022 și a hotărârii nr. 12/08.07.2022, ambele emise de intimata BNR, criticându-le pentru nelegalitatea și netemeinicia faptelor constatate și a sancțiunii dispuse, aceea a radierii societății din Registrul general și Registrul special Instituții Financiare Nebancare, cu consecința interzicerii acestei societăți de a desfășura activități de creditare.

Înalta Curte constată că intimata BNR a reținut incidența prevederilor art. 59 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare cu modificările și completările ulterioare, pentru faptele săvârșite de către A. S.A., fiindu-i imputate acestei societăți încălcări ale următoarelor prevederi:

- neîncheierea de contracte de garanție pentru toate creanțele/pentru toate bunurile mobile/imobile/intangibile, după caz, ale ordonatorilor și neînscrierea acestora la Arhiva Electronică a Garanțiilor Reale Mobiliare (actualmente Registrul Național de Publicitate Mobiliară);

- acceptarea drept garanție la dispoziția instituției financiare nebancare a unor bilete la ordin diferite de cele menționate în contractele de garantare, precum și tratamentul eronat al garanțiilor în reglementările proprii privind analiza, aprobarea și executarea scrisorilor de garanție, cu impact asupra riscurilor asumate în derularea activității de creditare;

- acceptarea încasării în rate a primelor de emitere a scrisorilor de garanție, fără aprobarea Directorului general;

- acceptarea unor cereri de emitere a scrisorilor de garanție semnate de persoane care nu dețineau calitatea de reprezentanți legali ai societăților solicitante;

- lipsa, din documentațiile aferente scrisorilor de garanție analizate, a documentelor care să ateste că instituția a efectuat consultări ale bazelor de date centralizate oficiale, respectiv Centrala Incidentelor de Plăți și Biroul de Credit;

- emiterea unei scrisori de garanție pentru un grup de societăți comerciale nerezidente;

- neînregistrarea în contabilitate a unor operațiuni în ordine cronologică și în concordanță cu documentele justificative;

- înregistrarea eronată/neînregistrarea în contabilitate a unor operațiuni;

- înregistrarea în evidențele contabile a unor operațiuni economico-financiare fără a avea la bază documente justificative datate;

- inexistența, anterior lunii noiembrie 2020, a unui registru al ședințelor și deliberărilor Consiliului de administrație și a unui registru al ședințelor și deliberărilor Adunării Generale a Acționarilor instituției financiare nebancare, precum și pentru că Registrul deliberărilor Adunării Generale a Acționarilor, ținut ulterior lunii noiembrie 2020, nu cuprinde toate deciziile Adunării Generale a Acționarilor;

- întrunirea Consiliului de administrație al instituției în prezența unui singur membru și adoptarea unor decizii nestatutare, care nu sunt valabile;

- adoptarea deciziei de a deschide un punct de lucru nu a fost luată de organul statutar competent și nu a fost înregistrată la Oficiul National al Registrului Comerțului;

- raportarea eronată a indicatorului Total Capitaluri Proprii. în Situația Indicatorilor privind criteriile de înscriere în Registru special pentru data de 30.06.2021;

- neincluderea garanțiilor financiare date pentru clientelă în Situația privind clasificarea expunerilor din credite și necesarul de provizioane specifice de risc de credit întocmită pentru data de 30.06.2021, respectiv în formularul prevăzut în Anexa la Ordinul Băncii Naționale a României nr. 4/2012 referitor la raportarea situației privind clasificarea expunerilor din credite/credite legate de serviciile de plată și necesarul de provizioane specifice de risc de credit aferent acestora, aplicabil entităților supravegheate de Banca Națională a României, altele decât instituțiile de credit;

- neprezentarea, conform solicitărilor echipei de inspecție, a documentației aferente portofoliului de credite clasificat și raportat în Situația privind clasificarea expunerilor din credite și necesarul de provizioane specifice de risc de credit, precum și a biletului la ordin în sumă de 11.949.799,11 RON emis în favoarea A. S.A. de societatea C. S.R.L., documentele respective nefiind identificate în arhiva societății;

- raportarea eronată/neraportarea a unor indicatori din Situațiile financiare periodice întocmite pentru data de 30.06.2021;

- efectuarea de înregistrări contabile fără documente justificative;

- neclasificarea titlurilor achiziționate potrivit criteriilor prevăzute de reglementările contabile aplicabile;

- nerespectarea regulilor de evaluare a titlurilor deținute;

- înregistrarea în activul societății a unui titlu de valoare (Obligațiune externă amortizabilă 7 1/2 % aur 1931 la purtător nr. 572207 emisă de D. și garantată de Statul Român), care nu îndeplinește condițiile de recunoaștere în contabilitate a activelor, respectiv nu este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor, societatea efectuând astfel operațiuni fără acoperire reală".

Înalta Curte constată că anterior aplicării sancțiunii cu radierea din registrele ținute de banca centrală și, implicit, interzicerea desfășurării activității de creditare, contestatoarea a fost sancționată prin Ordinul Prim-viceguvernatorului Băncii Naționale a României nr. 86/25.08.2020 cu amendă în sumă de 4.357,53 RON, reprezentând 0,03% din capitalul social minim reglementat aplicabil, pentru retransmiterea în format letric (scanat) a Situației privind clasificarea expunerilor din credite/credite legate de serviciile de plată și necesarul de provizioane specifice de risc de credit, 3L situației Indicatori privind criteriile de înscriere în Registrul special, a Formularului de raportare a creditelor nou-acordate prevăzute la art. 20 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiții de creditare, cu modificările și completările ulterioare, aferente datei de 31.03.2020, precum și pentru netransmiterea Situațiilor Financiare anuale, a raportului administratorilor și a raportului auditorului statutar, aferente datei de 31.12.2019.

Referitor la susținerile contestatoarei conform cărora "Hotărârea nr. 5/29.04.2022 indică faptele prevăzute la lit. a)-c) din art. 59, iar prezentarea propriu-zisă se rezumă la o înșiruire de fapte", contrar acestor afirmații se reține că în cadrul Hotărârii nr. 5/29.04.2022 sunt prezentate, în mod detaliat, prevederile, sunt descrise faptele care au generat nerespectarea respectivelor prevederi menționându-se că respectivele fapte intră sub incidența prevederilor art. 59 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 93/2009.

Încadrarea faptelor reținute ca fiind faptele prevăzute la lit. a)-c) ale art. 59 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 atestă dreptul BNR de a aplica sancțiuni pentru faptele constatate, în cazul în care constată că o instituție financiară nebancară și/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 58 din Legea nr. 93/2009 se fac vinovate de cele menționate la art. 59 alin. (1) lit. a)-d) din același act normativ.

În sarcina contestatoarei au fost reținute și încălcări ale reglementărilor proprii.

În continuare, cu privire la aspectele referitoare la înregistrările eronate/neînregistrările în contabilitate, conform descrierilor reținute în Hotărârea nr. 5, precum și Raport, inclusiv modul de întocmire a raportărilor efectuate către BNR, contestatoarea arată că a luat în calcul toate aspectele învederate de inspectori, efectuând în contabilitate remedierile și modificările necesare pe parcursul înregistrărilor și raportărilor contabile ulterioare, și-a însușit deficiențele ce au determinat reținerea în sarcina sa a faptelor referitoare la evidența contabilă și la modul de întocmire a raportărilor.

Înalta Curte apreciază că o eventuală remediere ulterioară neputând schimba constatarea în baza căreia s-a reținut fapta.

Referitor la fapta constând în emiterea unor scrisori fără aprobarea organelor statutare competente, afirmațiile contestatoarei în sensul că prin verificarea și contrasemnarea notelor de aprobare de către directorul societății s-a realizat o reevaluare a acestor scrisori, astfel încât fapta nu mai există, nu pot fi reținute, în condițiile în care fapta s-a produs deja la data la care scrisorile de garanție au fost emise, fără aprobarea organelor statutare competente, fiind astfel încălcate în acest fel propriile reglementări interne, nu are relevanță faptul că, ulterior momentului emiterii scrisorilor de garanție, au fost emise și semnate note de aprobare.

Cu privire la criticile privind fapta reținută ce a constat în neîncheierea contractelor de garanție pentru toate creanțele/pentru toate bunurile mobile/imobile/intangibile, după caz, ale ordonatorilor și neînscrierea acestora la Arhiva Electronică a Garanțiilor Reale Mobiliare (actualmente Registrul Național de Publicitate Mobiliară), Înalta Curte apreciază că contestatoarea și-a încălcat, și în acest caz, propria reglementare internă,

Cu privire la criticile privind biletele la ordin diferite față de mențiunile din contractele de garantare, acestea nu pot fi reținute, de asemenea o eventuală remediere ulterioară neputând schimba constatarea în baza căreia s-a reținut fapta.

Afirmațiile cu privire la fapta de a accepta încasarea în rate a primelor de emitere a scrisorilor de garanție, fără aprobarea directorului general nu pot fi reținute, întrucât și în legătură cu această faptă se constată că A. se face vinovată de încălcarea propriilor reglementări interne. Astfel, în condițiile în care prima de emitere putea fi achitată în rate, în cazuri bine justificate, și numai cu aprobarea directorului general, respectiva aprobare nefiind dată, rezultă că norma internă nu a fost respectată. Mai mult, nici susținerea potrivit căreia plata în rate a primelor a fost prevăzută ca posibilitate în cadrul Normelor interne, deoarece aceasta, potrivit aceleași norme interne, era condiționată de aprobarea directorului general, condiție care de asemenea nu a fost respectată.

Cu privire la fapta constând în acceptarea unor cereri de emitere a scrisorilor de garanție, semnate de persoane care nu dețineau calitatea de reprezentanți legali ai societăților solicitante, nu pot fi reținute apărările contestatoarei, conform cărora a avut în vedere datele publice cu privire la reprezentanții societăților implicate, atâta vreme cât, în fapt, cei care au semnat cereri de emitere a scrisorilor de garanție nu dețineau calitatea de reprezentanți legali.

De asemenea, sunt nefondate criticile privind fapta de emitere a unei scrisori de garanție pentru un grup de societăți comerciale nerezidente. Contestatoarea arată că asocierea în cadrul căreia funcționau atât societăți nerezidente, cât și societăți rezidente a considerat angajamentul acordat ca fiind al societății rezidente. Din nou se poate constata eroarea în care se află contestatoarea, întrucât contractantul în speță era reprezentat de un grup de firme înființate în Bulgaria, deci o asociere formată exclusiv din societăți nerezidente, nicidecum o asociere formată din societăți nerezidente și rezidente. Si în această situație, contestatoarea a încălcat propriile reglementări interne care prevedeau că aceasta emite scrisori de garanție următoarelor categorii de clienți: a) persoane juridice, rezidente, indiferent de forma de organizare și natura capitalului social.

Referitor la susținerile în sensul că societatea a înregistrat punctul de lucru avut în vedere prin rezoluția nr. 160078/11.11.2021 de la Registrul Comerțului, astfel că la data raportului de supraveghere fapta nu mai exista, urmează a fi respinse, întrucât în urma acțiunii de monitorizare și inspecție desfășurate în perioada de referință 20.09.2021 - 01.10.2021, a fost consemnată în raport fapta de mai sus și, ulterior, reținută în hotărârea contestată. Or, eventuala înregistrare a punctului de lucru, potrivit rezoluției din data de 11.11.2021 conform afirmațiilor contestatoarei, este ulterioară perioadei în care a fost efectuată acțiunea de supraveghere, astfel încât nu se poate susține că la data inspecției fapta nu exista.

Referitor la criticile arătate cu privire la fapta constând în întrunirea consiliului de administrație în prezența unui singur membru și adoptarea deciziilor în acest sens, faptă care a fost remediată prin decizia administratorilor din 29.11.2021, precizările A. S.A., nu pot fi reținute întrucât documentul indicat, este unul prin care se încearcă o remediere ulterioară a deficienței constatate, și nu unul care ar putea să dovedească neexistența faptei reținute.

Aceeași situație este și în cazul remedierii deficiențelor constatate cu privire la registrele ședințelor și deliberărilor Consiliului de administrație și al Adunării Generale a Acționarilor, context în care și în acest caz nu pot fi reținute aspecte care să susțină contestația.

Nu în ultimul rând se observă că A. nu contestă fapta privind analiza portofoliului de titluri de investiții deținut, ci relatează contextul preluării titlului și confirmă că a procedat la anularea și corectarea în contabilitate a sumelor aferente înregistrării titlului, ca urmare a celor reținute de inspectori, însușindu-și, astfel, deficiențele constatate ce au condus la reținerea faptei consemnată în hotărârea contestată.

În considerarea prevederilor art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale. În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte.

Înalta Curte apreciază că Hotărârile nr. 5/29 aprilie 2022 și nr. 12/8 iulie 2022 sunt legale și temeinice, au fost emise cu respectarea prevederilor legale incidente, invocate în cuprinsul acestora.

Astfel fiind, în mod corect dispunându-se radierea contestatoarei din registrele general și special, și, implicit interzicerea activității de creditare.

Ținând cont de numărul mare, diversitatea și gravitatea faptelor de nerespectare a cadrului de reglementare, autoritatea de supraveghere și-a exercitat prerogativa de a aplica sancțiunea menită a răspunde în mod corespunzător cumulului de deficiențe identificate în activitatea instituției financiare nebancare.

Faptele constând în nerespectarea cadrului legal au impus o reacție adecvată a autorității de supraveghere, menită a răspunde în mod efectiv scopului enunțat la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia "Prezenta lege reglementează condițiile minime de acces la activitatea de creditare și desfășurarea acesteia pe teritoriul României, prin instituțiile financiare nebancare, în scopul asigurării și al menținerii stabilității financiare".

De asemenea, se reține și că anterior aplicării sancțiunii cu radierea din registrele ținute de banca centrală și, implicit, interzicerea desfășurării activității de creditare, contestatoarea a mai fost sancționată prin Ordinul Prim-viceguvernatorului Băncii Naționale a României nr. 86/25.08.2020 cu amendă, pentru netransmiterea Situațiilor Financiare anuale, a raportului administratorilor și a raportului auditorului statutar, aferente datei de 31.12.2019, astfel, radierea acesteia din Registrul general și din Registrul special Instituții Financiare Nebancare reprezintă o sancțiune legală, adecvată și proporțională.

În altă ordine, Înalta Curte are în vedere faptul că art. 275 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006, prevede că "Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale."

Prin urmare, această normă legală limitează sfera controlului judecătoresc la analiza aspectelor de nelegalitate relevate în cadrul unei contestații îndreptate împotriva actelor emise de BNR, după cum se arată în alin. (4) al articolului 275 din O.U.G. nr. 99/2006 "în cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte" fără a da instanței judecătorești posibilitatea de a realiza o evaluare proprie asupra oportunității de a înlocui o sancțiune dispusă prin actele contestate cu o alta mai ușoară, solicitată pe calea contestației. Procedând altfel, instanța competentă și-ar depăși atribuțiile conferite puterii judecătorești, ceea ce nu este permis, intimata BNR fiind singura instituție abilitată ca, pentru faptele reținute în sarcina contestatoarei, să stabilească sancțiunea adecvată.

Pentru toate motivele arătate, nefiind găsite motive de nelegalitate în cuprinsul actelor atacate în cauză, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de A. S.A., împotriva Hotărârii nr. 5 din 29 aprilie 2022 și a Hotărârii nr. 12 din 8 iulie 2022, ambele emise de intimata BNR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva Hotărârii nr. 5 din 29 aprilie 2022 și a Hotărârii nr. 12 din 8 iulie 2022 emise de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 martie 2023.