ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 174/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 174/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025
Asupra cererii de față:
Actul administrativ atacat
Prin Hotărârea nr. 13 din data de 18 iulie 2024 emisă de Banca Națională a României a fost radiată din Registrul general și Registrul special Instituții Financiare Nebancare Societatea Garantare și A. S.A.. și, implicit, s-a interzis acestei societăți desfășurarea activității de creditare.
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 07 august 2024, reclamanta Garantare și A. S.A.. A solicitat suspendarea provizorie a executării deciziei nr. 13 din data de 18 iulie 2024 emisă de Banca Națională a României, până la pronunțarea instanței de fond.
Cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind motivată prin îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții legale: formularea unei contestații prealabile, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. În ceea ce privește cazul bine justificat, societatea reclamantă invocă o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, în principal prin raportare la dispozițiile art. 59 din Legea nr. 93/2009, care reglementează regimul sancționator aplicabil instituțiilor financiare nebancare.
Prima critică vizează neîndeplinirea cerințelor privind experiența profesională a membrilor consiliului de administrație. Societatea arată că, în urma constatărilor BNR, a procedat la modificarea actului constitutiv în data de 04.03.2024, înlocuind membrii consiliului de administrație și directorul general, iar documentația actualizată a fost transmisă către BNR prin adresa nr. x/26.04.2024. Astfel, se susține că măsura sancționatorie a fost dispusă fără a se ține cont de remedierea efectivă a deficienței, încălcându-se principiul proporționalității și dreptul la apărare.
A doua critică privește netransmiterea raportărilor prudențiale aferente datei de 30.09.2023. Societatea explică faptul că această omisiune s-a datorat unei erori tehnice izolate a sistemului informatic, remediată ulterior, iar raportările au fost transmise în data de 25.01.2024, incluzând și cele aferente trimestrului anterior. Se invocă caracterul singular al incidentului și lipsa unei consecințe juridice grave, ceea ce ar fi impus aplicarea unei sancțiuni proporționale, nu radierea.
A treia critică se referă la înregistrarea eronată a unor împrumuturi primite de la acționari în formularul de raportare a fondurilor proprii, pe rândul aferent împrumuturilor subordonate. Societatea arată că aceste sume au fost corectate prompt, fiind înregistrate ulterior în contul corespunzător, iar recalcularea fondurilor proprii nu a condus la nerespectarea limitelor reglementate, conform constatărilor înscrise în raportul de supraveghere.
O a patra critică vizează transmiterea cu întârziere a normelor interne către BNR, fără adaptarea acestora la reglementările în vigoare. Societatea susține că normele au fost transmise cu ocazia acțiunii de supraveghere din 25.09.2023, iar între timp acestea au fost actualizate, urmând a fi retransmise. Se invocă faptul că întârzierea nu a produs consecințe juridice grave și că măsura extremă a radierii nu este justificată.
Cea de-a cincea critică invocată de reclamantă privește lipsa analizelor privind eligibilitatea și bonitatea clienților în dosarele de credit verificate. Societatea explică faptul că, în perioada de început a activității, analiza se realiza manual, iar ulterior a fost implementat un sistem informatic automatizat, începând cu luna august 2023. Se susține că deficiența a fost remediată și că nu a afectat în mod sistemic activitatea de creditare.
A șasea critică se referă la inexistența adeverinței de venit și a extrasului de cont în cazul unui debitor, precum și la inadvertențe privind veniturile acestuia. Societatea arată că s-a ținut cont de veniturile coplătitorului, iar contractul de credit a fost emis în condiții similare cu cele ale unui alt IFN. Se invocă faptul că analiza veniturilor a fost realizată în mod rezonabil, iar deficiențele constatate nu justifică măsura de radiere.
Ultima critică vizează desfășurarea unei activități neautorizate, respectiv emiterea unor scrisori de garanție care conțineau termeni specifici activității de asigurare. Societatea susține că aceste documente au fost rectificate în aceeași zi, fiind eliminate referințele necorespunzătoare, iar activitatea de garantare era inclusă în obiectul de activitate la momentul emiterii. Se arată că nu mai există obligații decurgând din aceste angajamente și că remedierea promptă exclude caracterul grav al faptei.
În susținerea cererii de suspendare, societatea invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauza Conka vs. Belgia, subliniind necesitatea suspendării actelor administrative care pot produce efecte ireversibile. Se invocă dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, precum și principiul securității juridice și dreptul de acces la un tribunal efectiv.
În concluzie, se solicită suspendarea provizorie a executării deciziei nr. 13/18.07.2024, până la soluționarea contestației formulate, având în vedere îndoielile serioase asupra legalității actului administrativ și pagubele iminente de ordin patrimonial, reputațional și social la care este expusă societatea.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimata Banca Națională a României a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Soluția și considerentele Înaltei Curți
Analizând cererea de suspendare provizorie formulată de petenta Garantare și A. S.A., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07 august 2024, petenta Garantare și A. S.A.. a solicitat suspendarea provizorie a executării Hotărârii nr. 13/18.07.2024 emisă de Banca Națională a României, prin care s-a dispus radierea sa din Registrul general și Registrul special al instituțiilor financiare nebancare, cu interzicerea implicită a desfășurării activității de creditare.
Hotărârea nr. 13/2024 a fost emisă de Banca Națională a României, în urma unei acțiuni de supraveghere desfășurate în perioada 25-29 septembrie 2023, în cadrul căreia au fost identificate multiple abateri de la reglementările aplicabile instituțiilor financiare nebancare, consemnate în Raportul nr. x/01.02.2024
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În speță, Înalta Curte constată că niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită.
Referitor la existența unui caz bine justificat, reclamanta invocă o îndoială serioasă asupra legalității deciziei nr. 13/18.07.2024 emisă de Banca Națională a României, susținând că măsura radierii din Registrul general al instituțiilor financiare nebancare ar fi fost dispusă cu încălcarea principiului proporționalității și fără a se ține cont de remedierea deficiențelor constatate.
Înalta Curte constată că actul administrativ contestat a fost emis în urma unei acțiuni de supraveghere desfășurate de autoritatea competentă, în cadrul căreia au fost identificate multiple abateri de la reglementările aplicabile, în special cele prevăzute de art. 59 din Legea nr. 93/2009. În acest context, simpla susținere a petentei că a remediat ulterior unele dintre deficiențele constatate nu este de natură să genereze o îndoială serioasă asupra legalității actului, în lipsa unor indicii temeinice privind caracterul vădit nelegal al măsurii dispuse.
Astfel, în ceea ce privește neîndeplinirea cerințelor privind experiența profesională a membrilor consiliului de administrație, Înalta Curte reține că modificările operate de petentă au fost ulterioare constatării deficienței.
Referitor la netransmiterea raportărilor prudențiale aferente datei de 30.09.2023, Înalta Curte reține că, deși petenta invocă o eroare tehnică izolată, autoritatea de supraveghere a constatat o încălcare a obligației de raportare prevăzută de reglementările BNR.
În ceea ce privește înregistrarea eronată a împrumuturilor primite de la acționari, Înalta Curte constată că această deficiență, deși corectată ulterior, poate releva o neconformitate în aplicarea reglementărilor privind fondurile proprii, aspect esențial în evaluarea solidității financiare a instituției.
Referitor la lipsa analizelor privind eligibilitatea și bonitatea clienților, Înalta Curte reține că această deficiență poate afecta în mod direct activitatea de creditare și respectarea principiilor prudențiale.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere că emiterea unor scrisori de garanție cu termeni specifici activității de asigurare poate indica o depășire a obiectului de activitate autorizat.
Nu pot fi primite nici susținerile referitoare la nemotivarea hotărârii a cărei suspendare a executării se solicită. Înalta Curte constată că aceasta este motivată în fapt și în drept, cu indicarea expresă a dispozițiilor legale încălcate și a faptelor care au determinat aplicarea sancțiunii, fiind făcută trimitere la raportul de supraveghere.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, Înalta Curte constată că petenta nu a dovedit existența unui prejudiciu cert, direct și ireparabil care ar putea fi cauzat prin executarea actului administrativ. Prejudiciile invocate sunt de natură patrimonială și reputațională, eventuale și supuse reparării în ipoteza anulării actului.
Mai mult, potrivit art. 71 din Legea nr. 93/2009, instituțiile financiare nebancare radiate pot continua derularea contractelor în curs până la scadență, fără a fi obligate să lichideze activele sau să intre în procedura insolvenței. Astfel, nu se poate susține că executarea actului administrativ ar genera o perturbare gravă a activității economice sau o afectare ireversibilă a drepturilor petentei.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că cererea de suspendare provizorie nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării deciziei nr. 13 din 18.07.2024 emisă de Banca Națională a României, formulată de petentul Garantare și A. S.A..
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 21 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.