ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 549/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 549/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5747/1/2013, petiționarul I.T.G. în

contradictoriu cu B.N.R., a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii nr.

16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de Administrație al B.N.R., hotărâre prin

care intimata a respins ca nefondată contestația formulată împotriva Hotărârii nr.

11 din 27 august 2013 a Consiliului de Administrație al B.N.R. prin care s-a

dispus retragerea aprobării de a îndeplini funcția de director general și

membru al Consiliului de Administrație al B.C.V. București.

În motivarea contestației, se arată că

Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de Administrație al B.N.R.

este netemeinică și nelegală, în contradicție cu situația de fapt reală și normele

legale conținute de O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de creditare și

adecvare a capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007.

Astfel, petiționarul I.T. a îndeplinit

funcția de director general și membru al Consiliului de Administrație al B.C.V.

București, iar în perioada 15-19 aprilie 2013 au fost efectuate verificări de o

echipă de control a B.N.R. fiind întocmit un Raport de supraveghere.

Împotriva raportului a formulat contestație,

ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 5, iar ulterior au fost emisă Hotărârea nr.

11 din 27 august 2013 prin care a fost retrasă aprobarea acordată pentru a

îndeplini funcția de director general și membru în Consiliul de Administrație.

La aceiași dată a fost emisă și Hotărârea nr.

10 pentru directorul general adjunct și pentru toți membrii Consiliului de

Administrație.

Contestația formulată împotriva Hotărârii nr.

11/2013 a fost respinsă prin Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013, hotărâre

contestată în prezenta cauză din perspectiva faptului că analiza efectuată nu

corespunde realității fiind făcută pe baza unor date și informații incorecte.

Astfel, în mod greșit s-a reținut încălcarea

normelor legale vizând restituirea părților sociale în valoare de 305.904 lei

în condițiile în care operațiunile de retragere au fost însoțite și de

operațiuni inverse de depunere.

Cu privire la numirea celor două persoane Z.S.

și D.T.M., în calitate de contabil șef și respectiv director sucursala Giurgiu,

se arată că numirea d-nei Z.S. s-a făcut motivat de faptul că a funcționat

anterior ca și consilier, numirea fiind temporară, iar numirea d-nei D.M. a fost

aprobată de B.C.C.C.C.

Nu se poate reține culpa petentului cu

privire la reorganizarea sistemului de control intern în condițiile în care datorită

sistemului de control intern a fost descoperită frauda la Punctul de lucru Putineiu,

județul Giurgiu și la Punctul de lucru Gogoșari jud. Giurgiu.

- Cu privire la instalarea/activarea

cititoarelor de amprente, se face referire la adresa din 4 octombrie 2013 a

B.C.C.C.C., adresă concepută după data eliberării din funcție, respectiv 3

septembrie 2013.

Pentru instalarea cititoarelor de amprente

trebuiau emise două decizii, prima pentru numirea persoanelor pentru care se va

face prelevarea datelor biometrice și a doua decizie pentru numirea persoanei

care să asiste la prelevarea datelor, dar astfel de decizii nu au fost emise,

fiind exclusă transmiterea unei adrese prin care să fie confirmată instalarea

cititoarelor de amprente.

- creditele acordate celor doi directori s-au

făcut cu respectarea dispozițiilor legale iar susținerea în sensul că au fost

încălcate dispozițiile art. 88 din Normele de creditare nu sunt fondate cu atât

mai mult cât normele menționate au fost introduse în noiembrie 2011 la peste 6

luni de la încheierea contractelor de creditare menționate.

Cu privire la activitatea de audit intern se

face trimitere la calitatea controalelor interne și la dispozițiile O.U.G. nr. 99/2006,

dar nu s-a dorit să se rețină faptul că toate rapoartele de audit intern au

fost trimise la B.C.C.C.C. - serviciul audit.

Cu privire la situația celor 12 dosare de

credit a căror sumă trebuia recuperată, aceasta a fost consemnată în Raportul

de supraveghere nr. 510 din 28 ianuarie 2013 încheiat de B.C.C.C.C., iar dosarele

menționate au fost date la executare, dar persoana desemnată a uitat să bifeze

în program acest aspect.

Cu privire la cei 11 clienți ai băncii care

nu au domiciliul în raza de activitate a instituției de credit, nu s-a ținut

cont de faptul că B.C.V. București, a avut inițial ca rază de activitate doar

sectorul 6 București dar prin fuziune a înglobat toate unitățile, astfel că în

2009 raza de activitate viza mun. București, județul Ilfov și Județul Giurgiu.

În mod greșit s-a reținut că nu au fost puse

la dispoziția B.N.R. documentele cerute, această afirmație fiind făcută pentru

a putea invoca dispozițiile art. 171 din O.U.G. nr. 99/2006 și pentru a se

motiva sancțiunea.

Ca urmare, se concluzionează că Hotărârea nr.

16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de Administrație a B.N.R. este

netemeinică și nelegală.

Intimata B.N.R. a formulat întâmpinare prin

care a fost invocată excepția tardivității formulării contestației în raport de

dispozițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, excepție respinsă ca

nefondată în ședința publică din data de 11 februarie 2015.

Pe fondul cauzei se arată că, în raport de

dispozițiile art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006, Înalta Curte de Casație și

Justiție examinează legalitatea actelor emise de B.N.R., dar contestația

formulată de petentul I.T.G. nu are elemente noi față de cele invocate în

contestația ce a făcut obiectul hotărârii contestate.

Având în vedere gravitatea faptelor săvârșite

și expuse pe larg atât în întâmpinare cât și în Raportul de supraveghere nr.

784 din 16 mai 2013, în sensul că în calitate de director și membru al

Consiliului de administrare d-nul I.T.G. avea obligația să aplice/să respecte actele

normative de reglementare în domeniul de activitate specific instituției pe

care a reprezentat-o, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată,

neexistând temei de drept pentru aplicarea unei alte sancțiuni dintre cele

prevăzute la art. 229 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006.

Petentul I.T.G. a depus la dosar răspuns la

întâmpinare, solicitând în esență admiterea contestației, dezvoltând pe larg

susținerile din cererea inițială.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând contestația exercitată în cauză, se

constată că este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse.

Astfel, petentul I.T.G. a avut calitatea de

director general și membru în Consiliul de administrare al B.C.V. București,

iar prin Hotărârea nr. 11 din 27 august 2013 a Consiliului de administrație al B.N.R.

s-a dispus retragerea aprobării acordate.

Împotriva Hotărârii nr. 11 din 27 august 2013

a formulat contestație în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 99/2006, petentul

I.T.G. solicitând reanalizarea situației reținute, anularea măsurii dispuse sau

schimbarea acesteia cu o altă sancțiune.

Consiliul de Administrație al B.N.R., întrunit

în ședința din data de 16 noiembrie 2013, prin Hotărârea nr. 16, a respins ca

nefondată contestația formulată de d-nul I.T.G., cu consecința menținerii

Hotărârii nr. 11 din 27 august 2013 a Consiliului de administrație al B.N.R.

privind retragerea aprobării acordate de directorul general și membru în

Consiliul de administrație al B.C.V. București, hotărâre ce a avut la bază două

Rapoarte de supraveghere întocmite de B.C.C.C., respectiv Raportul nr. 510 din 28

ianuarie 2013 și Raportul nr. 321 din 25 februarie 2013 precum și Raportul

înregistrat cu nr. 784 din 16 mai 2013 încheiat de echipa de inspecție a B.N.R.

Prin Hotărârea nr. 16/2013, ce face obiectul

prezentului recurs în raport de dispozițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006,

s-a reținut că prin restituirea părților sociale ale membrilor pentru stingerea

de creanțe restante retrase anterior scurgerii termenului de doi ani de la data

achitării ultimei rate de credit, respectiv prin efectuarea operațiunilor de

retragere fără a avea o cerere din partea membrilor cooperatori, operațiuni de

retragere părți sociale pentru membrii ce înregistrau sold la contul de credite

și dobânzi la finele lunii în care s-a înregistrat cererea; nerespectarea

termenului de 30 de zile de la depunerea cererii; au fost încălcate

dispozițiile art. 354 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituția de

credit și adecvarea creditului, precum și prevederile art. 21 alin. (1) și (2)

din actul constitutiv al B.C.V. București.

- Cu privire la numirea contabilului șef Z.S.

ca și casier la punctul de lucru Mihăilești, două zile pe săptămână, s-a

reținut că numirea unei persoane aflate într-un conflict de interese, încalcă

dispozițiile legale imperative.

Astfel, d-na Z.S. a exercitat în același timp

atribuții de control financiar preventiv pentru sediile din București și

județul Ilfov dar și responsabilități privind monitorizarea creditelor fiind

totodată membru în Comitetul de credite, garanție și risc pentru creditele

acordate persoanelor juridice și în Comitetul de administrare a riscurilor.

Angajarea și redistribuirea persoanelor pe

funcții în cadrul instituțiilor de credit era în sarcina conducerii instituției

de credit, iar prin nominalizarea d-lui D.T.M. ca ofițer de conformitate, fiind

în același timp și director la Sucursala Giurgiu, de către d-nul I.T.G.

director general și C.I.M. director adjunct, aceștia și-au asumat consecințele

legale, având atribuții directe în asigurarea unei separații adecvate a

atribuțiilor, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1), alin. (2) alin. 4 din

Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009, cu modificările și completările ulterioare.

Neorganizarea sistemului de control intern rezultă

din faptul că nu există personal desemnat în funcțiile de conformitate și administrare

riscuri, încălcându-se astfel dispozițiile art. 24 alin. (1) coroborat cu art. 14

alin. (1), (2) și (5) din Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009 precum și pct. 2.1 lit.

e) din Procedura de lucru privind utilizarea cititorului de amprente digitale

în activitatea punctelor de lucru cu un singur salariat.

Operațiunea de achiziție și montare a

echipamentelor pentru citire și validare amprente a fost demarată la sfârșitul

anului 2010 de către B.C.C.C.C., în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii

dispuse de B.N.R. prin Ordinul nr. 203/2010 dar așa cum rezultă din adresa din 4

octombrie 2013 a B.C.C.C.C., la momentul efectuării inspecției, s-a constatat că

nu erau instalate și funcționale cititoarele la nici un punct de lucru, deși pe

adresa din 16 mai 2012 B.C.V. București, sub semnătura d-lui I.T.G. și C.M., se

comunică că cititoarele de amprente au fost puse în funcție din anul 2011.

Cu privire la calitatea controalelor interne

se reține că responsabilitatea pentru asigurarea unei activități de audit intern

adecvată, aparține conducerii instituției de credit.

Planurile de audit pentru anii 2011 și 2012

nu au fost fundamentate în baza Metodologiei de identificare a riscurilor semnificative

pentru activitatea de audit intern, încălcându-se astfel dispozițiile art. 55 alin.

(2) din Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009.

Pentru modalitatea de acordare a propriului

credit, similar și pentru directorul adjunct C.M., s-a reținut că în dosarele

de credit nu era anexată Hotărârea Consiliului de administrație privind acordarea

creditului, obligație prevăzută de art. 7 alin. (2) din Normele privind

acordarea creditelor, iar garantarea creditelor acordate doar cu garanții

personale, contravin normelor interne de creditare.

Au fost încălcate dispozițiile art. 85 alin. 3

din Procedura de lucru privind acordarea de credite, având în vedere că nu au

fost înaintate către executor, creditele care înregistrau întârzieri de peste

270 zile, valoarea totală a sumelor de recuperat fiind de 87.843,39 lei.

Susținerea în sensul că cei 11 clienți ai

băncii care nu au fost preluați ca urmare a fuziunii, a fost respinsă ca

nedovedită în raport de probatoriile administrate.

De asemenea, prin neprezentarea documentelor

solicitate cu ocazia controalelor efectuate la instituția de credit au fost încălcate

dispozițiile art. 171 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006.

Având în vedere situația de fapt expresă și

temeiurile și drept arătate, Consiliul de administrare al B.N.R. a respins ca

nefondată contestația.

Potrivit art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006,

actele adoptate de B.N.R. conform dispozițiilor prezentei O.U., cu privire la o

instituție de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute de art. 108

alin. (1) și la persoanele desemnate să asigure conducerea societății de credit

și actele cu privire la acționarii acesteia, pot fi contestate în termen de 15

zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al B.N.R., care se

pronunța în termen de 30 zile de la data sesizării.

Alin. (2) - Hotărârea consiliului de

administrare al B.N.R. poate fi atacată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

în termen de 15 zile de la comunicare.

Alin. 3 - B.N.R. este singura autoritate în

măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și

analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

Alin. 4 - În cazul contestării în instanță a

actelor B.N.R., instanța judecătorească se pronunță asupra legalității actelor

.

Analizând dispozițiile legale menționate mai

sus, rezultă că instanța se pronunță asupra legalității actelor adoptate de B.N.R.,

iar cu privire la considerentele de oportunitate, a evaluării și analizei calitative

care stau la baza emiterii actelor sale, B.N.R. este singura autoritate

competentă.

Instanța de contencios administrativ a fost

sesizată în condițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 cu privire la

sancțiunea aplicată, respectiv retragerea aprobării acordate de a îndeplini

funcția de director general și membru al Consiliului de administrare al B.C.V.

București, solicitându-se anularea Hotărârii nr 16 din 5 noiembrie 2013 a

Consiliului de administrație al B.N.R. prin care s-a respins ca nefondată

contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 11 din 27 august 2013.

Recurentul a prezentat situația de fapt,

reluând argumentele formulate în contestația adresată Consiliului de

Administrare, iar sub aspectul legalității actelor care formează obiectul

controlului judiciar nu au fost formulate criterii.

Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a

Consiliului de Administrație al B.N.R., care formează obiectul prezentului

recurs în raport de dispozițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006,

este legală, în sensul că au fost analizate punctual toate criticile și

apărările petentului în raport de Hotărârea nr. 11 din 27 august 2013 a Consiliului

de administrație al B.N.R., menționându-se temeiurile de drept în raport de fiecare

faptă reținută în sarcina d-lui I.T.G., respectiv încălcarea dispozițiilor art.

14 alin. (5), art. 21 alin. (1) și (2) din Actul constitutiv al B.C.V.

București, art. 13 alin. (1), alin. (14) alin. (1), alin. (2) și (4), art. 21 alin.

(1) și art. 31 din Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009 cu modificările și

completările ulterioare precum și dispozițiile O.U.G. nr. 99/2006.

Prin Hotărârea a cărei anulare se solicită,

organul emitent a explicat pe larg abaterile de la disciplina bancară de

instituția de credit, respectiv B.C.V. București, condusă de recurentul I.T.G.

precum și modul de individualizare al sancțiunii aplicate în raport de normele

legale incidente.

Ca urmare, față de considerentele expuse,

ținând cont de limitele prevăzute de art. 275 pct. 4 din O.U.G. nr. 99/2006, se

constată că motivele formulate de petentul I.T.G. vizând Hotărârea nr. 16 din 5

noiembrie 2013 a Consiliului de administrație al B.N.R. sunt nefondate.

În consecință, în raport de dispozițiile art.

312 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 275 alin. (2) și (4) din O.U.G.

nr. 99/2006, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația (recursul)

formulată de I.T.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de I.T.G.

împotriva Hotărârii nr. 16 din 05 noiembrie 2013 a Consiliului de Administrație

al B.N.R.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

februarie 2015.