ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 549/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5747/1/2013, petiționarul I.T.G. în contradictoriu cu B.N.R., a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de Administrație al B.N.R., hotărâre prin care intimata a respins ca nefondată contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 11 din 27 august 2013 a Consiliului de Administrație al B.N.R. prin care s-a dispus retragerea aprobării de a îndeplini funcția de director general și membru al Consiliului de Administrație al B.C.V. București.

În motivarea contestației, se arată că Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de Administrație al B.N.R. este netemeinică și nelegală, în contradicție cu situația de fapt reală și normele legale conținute de O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de creditare și adecvare a capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007. Astfel, petiționarul I.T. a îndeplinit funcția de director general și membru al Consiliului de Administrație al B.C.V. București, iar în perioada 15-19 aprilie 2013 au fost efectuate verificări de o echipă de control a B.N.R. fiind întocmit un Raport de supraveghere. Împotriva raportului a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 5, iar ulterior au fost emisă Hotărârea nr. 11 din 27 august 2013 prin care a fost retrasă aprobarea acordată pentru a îndeplini funcția de director general și membru în Consiliul de Administrație.

La aceiași dată a fost emisă și Hotărârea nr. 10 pentru directorul general adjunct și pentru toți membrii Consiliului de Administrație. Contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 11/2013 a fost respinsă prin Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013, hotărâre contestată în prezenta cauză din perspectiva faptului că analiza efectuată nu corespunde realității fiind făcută pe baza unor date și informații incorecte. Astfel, în mod greșit s-a reținut încălcarea normelor legale vizând restituirea părților sociale în valoare de 305.904 lei în condițiile în care operațiunile de retragere au fost însoțite și de operațiuni inverse de depunere. Cu privire la numirea celor două persoane Z.S. și D.T.M., în calitate de contabil șef și respectiv director sucursala Giurgiu, se arată că numirea d-nei Z.S.

s-a făcut motivat de faptul că a funcționat anterior ca și consilier, numirea fiind temporară, iar numirea d-nei D.M. a fost aprobată de B.C.C.C.C. Nu se poate reține culpa petentului cu privire la reorganizarea sistemului de control intern în condițiile în care datorită sistemului de control intern a fost descoperită frauda la Punctul de lucru Putineiu, județul Giurgiu și la Punctul de lucru Gogoșari jud. Giurgiu.

- Cu privire la instalarea/activarea cititoarelor de amprente, se face referire la adresa din 4 octombrie 2013 a B.C.C.C.C., adresă concepută după data eliberării din funcție, respectiv 3 septembrie 2013. Pentru instalarea cititoarelor de amprente trebuiau emise două decizii, prima pentru numirea persoanelor pentru care se va face prelevarea datelor biometrice și a doua decizie pentru numirea persoanei care să asiste la prelevarea datelor, dar astfel de decizii nu au fost emise, fiind exclusă transmiterea unei adrese prin care să fie confirmată instalarea cititoarelor de amprente. - creditele acordate celor doi directori s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale iar susținerea în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 88 din Normele de creditare nu sunt fondate cu atât mai mult cât normele menționate au fost introduse în noiembrie 2011 la peste 6 luni de la încheierea contractelor de creditare menționate.

Cu privire la activitatea de audit intern se face trimitere la calitatea controalelor interne și la dispozițiile O.U.G. nr. 99/2006, dar nu s-a dorit să se rețină faptul că toate rapoartele de audit intern au fost trimise la B.C.C.C.C. - serviciul audit. Cu privire la situația celor 12 dosare de credit a căror sumă trebuia recuperată, aceasta a fost consemnată în Raportul de supraveghere nr. 510 din 28 ianuarie 2013 încheiat de B.C.C.C.C., iar dosarele menționate au fost date la executare, dar persoana desemnată a uitat să bifeze în program acest aspect. Cu privire la cei 11 clienți ai băncii care nu au domiciliul în raza de activitate a instituției de credit, nu s-a ținut cont de faptul că B.C.V.

București, a avut inițial ca rază de activitate doar sectorul 6 București dar prin fuziune a înglobat toate unitățile, astfel că în 2009 raza de activitate viza mun. București, județul Ilfov și Județul Giurgiu. În mod greșit s-a reținut că nu au fost puse la dispoziția B.N.R. documentele cerute, această afirmație fiind făcută pentru a putea invoca dispozițiile art. 171 din O.U.G. nr. 99/2006 și pentru a se motiva sancțiunea. Ca urmare, se concluzionează că Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de Administrație a B.N.R. este netemeinică și nelegală. Intimata B.N.R. a formulat întâmpinare prin care a fost invocată excepția tardivității formulării contestației în raport de dispozițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G.

nr. 99/2006, excepție respinsă ca nefondată în ședința publică din data de 11 februarie 2015. Pe fondul cauzei se arată că, în raport de dispozițiile art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție examinează legalitatea actelor emise de B.N.R., dar contestația formulată de petentul I.T.G. nu are elemente noi față de cele invocate în contestația ce a făcut obiectul hotărârii contestate. Având în vedere gravitatea faptelor săvârșite și expuse pe larg atât în întâmpinare cât și în Raportul de supraveghere nr. 784 din 16 mai 2013, în sensul că în calitate de director și membru al Consiliului de administrare d-nul I.T.G. avea obligația să aplice/să respecte actele normative de reglementare în domeniul de activitate specific instituției pe care a reprezentat-o, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, neexistând temei de drept pentru aplicarea unei alte sancțiuni dintre cele prevăzute la art. 229 alin. (1) din O.U.G.

nr. 99/2006. Petentul I.T.G. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând în esență admiterea contestației, dezvoltând pe larg susținerile din cererea inițială. Hotărârea instanței de recurs Analizând contestația exercitată în cauză, se constată că este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse. Astfel, petentul I.T.G. a avut calitatea de director general și membru în Consiliul de administrare al B.C.V. București, iar prin Hotărârea nr. 11 din 27 august 2013 a Consiliului de administrație al B.N.R. s-a dispus retragerea aprobării acordate. Împotriva Hotărârii nr. 11 din 27 august 2013 a formulat contestație în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 99/2006, petentul I.T.G. solicitând reanalizarea situației reținute, anularea măsurii dispuse sau schimbarea acesteia cu o altă sancțiune.

Consiliul de Administrație al B.N.R., întrunit în ședința din data de 16 noiembrie 2013, prin Hotărârea nr. 16, a respins ca nefondată contestația formulată de d-nul I.T.G., cu consecința menținerii Hotărârii nr. 11 din 27 august 2013 a Consiliului de administrație al B.N.R. privind retragerea aprobării acordate de directorul general și membru în Consiliul de administrație al B.C.V. București, hotărâre ce a avut la bază două Rapoarte de supraveghere întocmite de B.C.C.C., respectiv Raportul nr. 510 din 28 ianuarie 2013 și Raportul nr. 321 din 25 februarie 2013 precum și Raportul înregistrat cu nr. 784 din 16 mai 2013 încheiat de echipa de inspecție a B.N.R. Prin Hotărârea nr. 16/2013, ce face obiectul prezentului recurs în raport de dispozițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G.

nr. 99/2006, s-a reținut că prin restituirea părților sociale ale membrilor pentru stingerea de creanțe restante retrase anterior scurgerii termenului de doi ani de la data achitării ultimei rate de credit, respectiv prin efectuarea operațiunilor de retragere fără a avea o cerere din partea membrilor cooperatori, operațiuni de retragere părți sociale pentru membrii ce înregistrau sold la contul de credite și dobânzi la finele lunii în care s-a înregistrat cererea; nerespectarea termenului de 30 de zile de la depunerea cererii; au fost încălcate dispozițiile art. 354 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituția de credit și adecvarea creditului, precum și prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din actul constitutiv al B.C.V.

București. - Cu privire la numirea contabilului șef Z.S. ca și casier la punctul de lucru Mihăilești, două zile pe săptămână, s-a reținut că numirea unei persoane aflate într-un conflict de interese, încalcă dispozițiile legale imperative. Astfel, d-na Z.S. a exercitat în același timp atribuții de control financiar preventiv pentru sediile din București și județul Ilfov dar și responsabilități privind monitorizarea creditelor fiind totodată membru în Comitetul de credite, garanție și risc pentru creditele acordate persoanelor juridice și în Comitetul de administrare a riscurilor. Angajarea și redistribuirea persoanelor pe funcții în cadrul instituțiilor de credit era în sarcina conducerii instituției de credit, iar prin nominalizarea d-lui D.T.M.

ca ofițer de conformitate, fiind în același timp și director la Sucursala Giurgiu, de către d-nul I.T.G. director general și C.I.M. director adjunct, aceștia și-au asumat consecințele legale, având atribuții directe în asigurarea unei separații adecvate a atribuțiilor, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1), alin. (2) alin. 4 din Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009, cu modificările și completările ulterioare. Neorganizarea sistemului de control intern rezultă din faptul că nu există personal desemnat în funcțiile de conformitate și administrare riscuri, încălcându-se astfel dispozițiile art. 24 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1), (2) și (5) din Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009 precum și pct. 2.1 lit. e) din Procedura de lucru privind utilizarea cititorului de amprente digitale în activitatea punctelor de lucru cu un singur salariat.

Operațiunea de achiziție și montare a echipamentelor pentru citire și validare amprente a fost demarată la sfârșitul anului 2010 de către B.C.C.C.C., în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii dispuse de B.N.R. prin Ordinul nr. 203/2010 dar așa cum rezultă din adresa din 4 octombrie 2013 a B.C.C.C.C., la momentul efectuării inspecției, s-a constatat că nu erau instalate și funcționale cititoarele la nici un punct de lucru, deși pe adresa din 16 mai 2012 B.C.V. București, sub semnătura d-lui I.T.G. și C.M., se comunică că cititoarele de amprente au fost puse în funcție din anul 2011. Cu privire la calitatea controalelor interne se reține că responsabilitatea pentru asigurarea unei activități de audit intern adecvată, aparține conducerii instituției de credit.

Planurile de audit pentru anii 2011 și 2012 nu au fost fundamentate în baza Metodologiei de identificare a riscurilor semnificative pentru activitatea de audit intern, încălcându-se astfel dispozițiile art. 55 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009. Pentru modalitatea de acordare a propriului credit, similar și pentru directorul adjunct C.M., s-a reținut că în dosarele de credit nu era anexată Hotărârea Consiliului de administrație privind acordarea creditului, obligație prevăzută de art. 7 alin. (2) din Normele privind acordarea creditelor, iar garantarea creditelor acordate doar cu garanții personale, contravin normelor interne de creditare. Au fost încălcate dispozițiile art. 85 alin. 3 din Procedura de lucru privind acordarea de credite, având în vedere că nu au fost înaintate către executor, creditele care înregistrau întârzieri de peste 270 zile, valoarea totală a sumelor de recuperat fiind de 87.843,39 lei.

Susținerea în sensul că cei 11 clienți ai băncii care nu au fost preluați ca urmare a fuziunii, a fost respinsă ca nedovedită în raport de probatoriile administrate. De asemenea, prin neprezentarea documentelor solicitate cu ocazia controalelor efectuate la instituția de credit au fost încălcate dispozițiile art. 171 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006. Având în vedere situația de fapt expresă și temeiurile și drept arătate, Consiliul de administrare al B.N.R. a respins ca nefondată contestația. Potrivit art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, actele adoptate de B.N.R.

conform dispozițiilor prezentei O.U., cu privire la o instituție de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute de art. 108 alin. (1) și la persoanele desemnate să asigure conducerea societății de credit și actele cu privire la acționarii acesteia, pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al B.N.R., care se pronunța în termen de 30 zile de la data sesizării. Alin. (2) - Hotărârea consiliului de administrare al B.N.R. poate fi atacată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare. Alin. 3 - B.N.R. este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

Alin. 4 - În cazul contestării în instanță a actelor B.N.R., instanța judecătorească se pronunță asupra legalității actelor . Analizând dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că instanța se pronunță asupra legalității actelor adoptate de B.N.R., iar cu privire la considerentele de oportunitate, a evaluării și analizei calitative care stau la baza emiterii actelor sale, B.N.R. este singura autoritate competentă. Instanța de contencios administrativ a fost sesizată în condițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 cu privire la sancțiunea aplicată, respectiv retragerea aprobării acordate de a îndeplini funcția de director general și membru al Consiliului de administrare al B.C.V.

București, solicitându-se anularea Hotărârii nr 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de administrație al B.N.R. prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 11 din 27 august 2013. Recurentul a prezentat situația de fapt, reluând argumentele formulate în contestația adresată Consiliului de Administrare, iar sub aspectul legalității actelor care formează obiectul controlului judiciar nu au fost formulate criterii. Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de Administrație al B.N.R., care formează obiectul prezentului recurs în raport de dispozițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G.

nr. 99/2006, este legală, în sensul că au fost analizate punctual toate criticile și apărările petentului în raport de Hotărârea nr. 11 din 27 august 2013 a Consiliului de administrație al B.N.R., menționându-se temeiurile de drept în raport de fiecare faptă reținută în sarcina d-lui I.T.G., respectiv încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (5), art. 21 alin. (1) și (2) din Actul constitutiv al B.C.V. București, art. 13 alin. (1), alin. (14) alin. (1), alin. (2) și (4), art. 21 alin. (1) și art. 31 din Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009 cu modificările și completările ulterioare precum și dispozițiile O.U.G. nr. 99/2006. Prin Hotărârea a cărei anulare se solicită, organul emitent a explicat pe larg abaterile de la disciplina bancară de instituția de credit, respectiv B.C.V.

București, condusă de recurentul I.T.G. precum și modul de individualizare al sancțiunii aplicate în raport de normele legale incidente. Ca urmare, față de considerentele expuse, ținând cont de limitele prevăzute de art. 275 pct. 4 din O.U.G. nr. 99/2006, se constată că motivele formulate de petentul I.T.G. vizând Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de administrație al B.N.R. sunt nefondate. În consecință, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 275 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 99/2006, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația (recursul) formulată de I.T.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația formulată de I.T.G. împotriva Hotărârii nr. 16 din 05 noiembrie 2013 a Consiliului de Administrație al B.N.R. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2015.