ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3381/2014

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea din 27 noiembrie 2012 Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a respins ca nefondată contestația formulată de L.Z. împotriva hotărârii din 5 octombrie 2012 a Băncii Naționale a României privind retragerea aprobării acordate acestuia în calitate de director general și membru al Consiliului de administrație al Băncii C.M.V. din Târgoviște. S-a reținut în esență că prin hotărârea din 5 octombrie 2012 s-a dispus sancționarea cu retragerea aprobării acordate contestatorului pentru deținerea funcției de director general și membru al Consiliului de administrație al Băncii C.M.V. Târgoviște, având în vedre încălcarea prevederilor art. 101 alin. (2) și ale art. 108 alin. (1) din O.U.G.

nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 18 alin. (5) lit. c) și lit. d), art. 20 alin. (1), art. 27 alin. (2) și alin. (3) lit. f) și g), art. 30 alin. (1), art. 40 lit. c), art. 78 alin. (4), art. 105 lit. b) și lit. c), art. 173 alin. (9) lit. c) și ar. 177 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și condițiile de externalizare a activității acestora cu modificările și completările ulterioare.

Sancționarea contestatorului în temeiul art. 229 alin. (1) lit. d) și art. 233 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 a fost determinată de săvârșirea faptelor prevăzute la ar. 228 lit. a) din O.U.G. nr. 99/2006 și constau în: a) încălcarea prevederilor art. 18 alin. (5) lit. c) și lit. d) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 întrucât structura de conducere a băncii cooperatiste nu s-a asigurat că sistemul de control intern prevede o separare adecvată a atribuțiilor, având ca scop prevenirea conflictelor de interese; b) încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Regulament întrucât structura de conducere nu a asigurat planificarea succesiunii persoanelor cu funcții cheie de execuție; c) încălcarea prevederilor art. 40 lit. c) din Regulament, întrucât nu au fost stabilite relațiile de comunicare între funcțiile sistemului de control intern; d) încălcarea prevederilor art. 101 alin. (2) și art. 108 alin. (2) din O.U.G.

nr. 99/2006 întrucât structura de conducere a procedat la angajarea de operațiuni patrimoniale fără acoperire legală și contractuală; e) încălcarea prevederilor art. 78 alin. (4) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009, cu modificările și completările ulterioare întrucât nu s-au stabilit prin fișa de post a administratorului de risc, responsabilități privind identificarea, măsurarea și evaluarea riscurilor; f) încălcarea prevederilor art. 30 alin. (1) din același Regulament, întrucât Consiliul de administrație nu a asigurat monitorizarea eficacității sistemului de control intern; g) încălcarea prevederilor art. 173 alin. (9) lit. c) din Regulament, prin neînregistrarea în baza de evenimente de risc operațional a valorii totale a fraudei identificate; h) încălcarea prevederilor art. 105 lit. b) și lit. c) din Regulament întrucât structura de conducere nu a monitorizat procesul de acordare a creditelor; i) încălcarea prevederilor art. 27 alin. (2) și alin. (3) lit. f) și lit. g) din Regulament, întrucât structura nu a efectuat analize periodice referitoare la evaluarea sistemului de control intern și respectarea politicilor și procedurilor de control stabilite; j) încălcarea prevederilor art. 177 alin. (1) din Regulament, întrucât banca cooperatistă nu a raportat în termen de 24 ore valoarea totală a fraudei interne identificată.

Cu ocazia soluționării contestației împotriva hotărârii din 5 octombrie 2012 a Băncii Naționale a României, constatându-se că nu au fost dovedite aspecte de natură a modifica situația de fapt reținută la adoptarea acesteia, s-a dispus respingerea contestației ca nefondată. Împotriva hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României din 5 noiembrie 2012 cât și a hotărârii din 27 noiembrie 2012, contestatorul Z.L. a formulat contestație înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20 decembrie 2012, solicitând desființarea acestora, apreciate ca fiind nelegale și netemeinice. În motivarea căii de atac, s-au susținut în esență următoarele critici: În ceea ce privește hotărârea din 27 noiembrie 2012 se susține că este lovită de nulitate absolută deoarece a fost emisă în data de 27 noiembrie 2012 peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 275 alin. (1) din O.U.G.

nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, modificată și completată de Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 18 alin. (5) lit. c) și lit. d) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009, contestatorul a arătat că în raportul de supraveghere din 20 iulie 2012 nu s-a precizat faptul că în perioada 1 octombrie 2008 (data fuziunii), 3 octombrie 2011, Agenția G. și Agenția B. au fost conduse de directori desemnați respectiv de către d-na. D.F. și dl. I.N. astfel că nu au existat conflicte de interese cum s-a reținut în mod eronat.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009, contestatorul a susținut că politicile privind selectarea, remunerarea, monitorizarea și planificarea succesiunii persoanelor cu funcții cheie de execuție au fost aprobate în ședința Consiliului de administrație din data de 28 iulie 2010, fiind revizuite în ședința din 17 martie 2011. Totodată, contestatorul a susținut că nici prevederile art. 40 lit. c) din Regulament nu au fost încălcate, întrucât au fost stabilite relații de comunicare între funcțiile de control intern. Cât privește încălcarea prevederilor art. 101 alin. (2) și ale art. 108 alin. (1) din O.U.G.

nr. 99/2006, contestatorul a susținut că în mod greșit s-a reținut prin raportul de supraveghere din 20 iulie 2012 al Băncii Naționale a României că acesta a procedat la angajarea de operațiuni patrimoniale fără acoperire legală sau contractuală deși contestatorul a procedat la întocmirea de antecontracte de vânzare-cumpărare la notariat în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de cei doi foști salariați de la punctul de lucru B.B., precizând totodată că toate înregistrările contabile au fost efectuate pe baza documentelor justificative legale, fiind făcute cronologic și sistematic.

A arătat contestatorul că în ceea ce privește obligația prevăzută de dispozițiile art. 78 alin. (4) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009, aceea de a stabili responsabilități de identificare, măsurare și evaluare a riscurilor, aceasta a fost inclusă în fișa de post a administratorului de risc, începând cu data de 1 iulie 2010. Contestatorul a susținut că nu au fost încălcate nici prevederile art. 30 alin. (1) din Regulament astfel cum în mod eronat s-a reținut prin raportul de supraveghere, arătând faptul că în consiliul de administrație al Băncii C.M.V. Târgoviște au fost analizate lunar toate materialele elaborate de compartimentul de audit intern.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 173 alin. (9) lit. c) din Regulament, contestatorul a arătat că banca cooperatistă a înregistrat în baza de evenimente de risc operațional frauda internă de la punctul de lucru B.B., cronologic, prima dată la 21 aprilie 2011, apoi le finele lunilor mai și iunie 2011. Cât privește încălcarea prevederilor art. 105 lit. b) și lit. c) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 a susținut că administratorul de risc nu a emis o opinie de risc pentru dosarele de creditare analizate de echipa de inspecție a Băncii Naționale a României întrucât la data respectivă nu exista obligativitatea întocmirii acesteia potrivit normelor interne de creditare în vigoare la momentele respective.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 27 alin. (2) și alin. (3) lit. f) și lit. g) din Regulamentul Băncii Naționale a României, contestatorul a susținut că a efectuat analize periodice referitoare la evaluarea sistemului de control intern și respectarea politicilor și procedurilor de control stabilite. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 177 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 a precizat că înregistrările în contabilitate s-au efectuat cronologic după finalizarea fiecărui caz analizat, prejudiciul înregistrat în contabilitate la finalizarea verificărilor interne a fost de 387.542,46 RON, fără a se depăși nivelul de semnificative, acesta fiind înregistrat în contabilitate și constatat și prin raportul de control din 28 august 2011 încheiat de serviciu de audit intern și compartimentul de conformitate al Băncii C.C.C.

Intimata Banca Națională a României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației împotriva hotărârii din 27 noiembrie 2012 a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României prin care a fost respinsă a nefondată contestația formulată cu consecința menținerii hotărârii din 5 octombrie 2012, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția tardivității contestației invocată de intimata Băncii Naționale a României, apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 275 alin. (1) și alin. (2) din Capitolul IX Căi de contestare O.U.G. nr. 99/2006 potrivit cărora termenul în care pot fi contestate actele adoptate de Banca Națională a României este de 15 zile de la data comunicării.

Întrucât contestația a fost înregistrată la data de 20 decembrie 2012 la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de control judiciar, constată că în cauză a fost respectat termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvare a capitalului, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 227/2007, astfel cum s-a motivat și prin încheierea de ședință din data de 8 aprilie 2014. În ceea ce privește contestația formulată, Înalta Curte reține că aceasta este nefondată, având în vedere considerentele expuse în continuare. Referitor la susținerile contestatorului potrivit cărora hotărârea din 27 noiembrie 2012 ar fi lovită de nulitate absolută deoarece ar fi fost emisă peste termenul legal, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate întrucât termenul de 30 de zile reglementat de dispozițiile art. 275 alin. (1) din O.U.G.

nr. 99/2006 este un termen de recomandare, iar depășirea acestuia nefiind sancționată prin reglementare legală nu este de natură a atrage nulitatea actului atacat. În ceea ce privește criticile contestatorului cu privire la nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor atacate, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate. Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, contestatorul L.Z. a fost sancționat cu retragerea aprobării acordate pentru calitatea de director general și membru al Consiliului de administrație al Băncii C.M.V. Târgoviște, având în vedere încălcarea prevederilor art. 101 alin. (2) și art. 108 alin. (1) din O.U.G.

nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobate cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 precum și a prevederilor din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare adecvării capitalului de riscuri și condiții de externalizare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 18 alin. (5) lit. c) și lit. d), art. 20 alin. (1), art. 27 alin. (2) și alin. (3) lit. f) și lit. g), art. 30 alin. (1), art. 40 lit. c), art. 78 alin. (4), art. 105 lit. b) și lit. c), art. 173 alin. (9) lit. c) și art. 177 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a activității capitalului de riscuri și condiții de externalizare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel cum s-a reținut prin raportul de supraveghere din 20 iulie 2012 al Băncii Naționale a României în urma acțiunii de inspecție efectuate la Banca C.M.V. Târgoviște, s-a constatat că în perioada aprilie-iunie 2011 au fost efectuate o serie de operațiuni frauduloase de către angajații punctului de lucru B.B., constând în acordare de credite fictive însușite de către cei doi angajați ai punctului de lucru, efectuarea de operațiuni neautorizate în conturile clienților și însușirea de către aceștia a unor sume de bani din depozitele clienților și din fondurile A.P.I.A., valoarea totală a fraudei interne fiind estimată la nivelul sumei de 661.552,60 RON. În fapt, banca cooperatistă a înregistrat în baza de evenimente de risc operațional doar suma de 387.542,46 RON, reprezentând valoarea fraudei interne diminuată cu sumele considerate a fi recuperată de bancă în valoare de 274.010,4 RON.

Astfel cum rezultă din raportul de supraveghere din 20 iulie 2012, cea mai mare parte din sumele considerate de către banca cooperatistă ca fiind recuperări, respectiv suma de 224.784 RON, reprezintă de fapt disponibil creat de aceasta în conturile curente ale unuia dintre angajați B.I.C., 75.638,25 RON și ale mamei acesteia B.V., 150.000 RON, în urma unor operațiuni patrimoniale respectiv două antecontracte de vânzare-cumpărare, din disponibilul astfel creat, fiind transferată în aceeași zi suma de 149.145,75 RON în contul curent al angajatei, care a procedat mai departe la despăgubirea unor persoane păgubite, întocmind în acest sens ordin de plată. Deși consiliul de administrație al Băncii C.M.V.

Târgoviște a avut cunoștință încă de la sfârșitul lunii aprilie 2011 despre amploarea evenimentelor de fraudă la punctul de lucru B.B., nu a dispus înregistrarea în baza de evenimente de risc operațional incidentul de fraudă, fiind înregistrate doar sumele de 2.500 RON în data de 21 aprilie 2011; 97.064,86 RON în data de 31 mai 2011 și suma de 290.477,60 RON, în data de 30 iunie 2011. Prin același raport de supraveghere s-a constatat și reținut că toate operațiunile de creditare fictive sau parțial fictive s-au desfășurat ulterior fuziunii cooperativelor de credit din 30 septembrie 2008, în urma căreia a rezultat Banca C.M.V. Târgoviște, punctul de lucru B.B. a aparținut anterior de Banca C.R.

Găești, iar din 1 octombrie 2008 de Banca C.M.V. Târgoviște a cărei conducere era realizată de contestatorul Z.L. în calitate de director general, M.I. și D.C.C., directori generali adjuncți și membri ai Consiliului de administrație. Susținerile contestatorului potrivit cărora nu s-ar fi încălcat prevederile art. 18 alin. (5) lit. c) și lit. d) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 cu modificările și completările ulterioare nu pot fi primite, având în vedere că astfel cum a rezultat din probatoriul în cauză și s-a reținut prin actul de control întocmit, structura de conducere a băncii cooperatiste, nu s-a asigurat că sistemul de control intern prevede o separare adecvată a atribuțiilor care să prevină conflictele de interese.

Responsabilitatea pentru evitarea unor astfel de conflicte îi revenea contestatorului în calitate de director general și președinte al Consiliului de administrație, care avea această obligație, respectiv întocmirea organigramei și a statului de funcții. În acest sens, susținerile contestatorului privind inexistența unui conflict de interese între soții D. și soții M. sunt contrazise de actele aflate la dosarul cauzei, din care rezultă existența conflictului de interese în cazul soților D. în perioada 28 noiembrie 2011-30 septembrie 2011 când D.R. era responsabilă cu controlul financiar preventiv la punctul de lucru B.B., iar Agenția G. și punctul de lucru erau arondate directorului general adjunct (soțului).

Aceeași situație de conflict de interese a existat și în cazul soților M. începând cu data de 1 iunie 2012 soția M.E. acordând supervizarea atât pentru plăți cât și pentru încasări în numerar peste 25.000 RON la punctul de lucru B.B., iar soțul M.I. coordona în calitate de director general adjunct, activitatea tuturor secțiilor secundare ale Băncii C.M.V. Târgoviște. Nefondate sunt și susținerile contestatorului potrivit cărora nu ar fi fost încălcate prevederile art. 20 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 cu modificările și completările ulterioare, întrucât astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză și s-a reținut prin raportul de supraveghere, până la data de 19 decembrie 2011, Banca C.M.V.

nu a avut un plan de înlocuire a persoanelor cu funcții cheie de execuție pentru asigurarea continuității activității, nefiind desemnați înlocuitori ai acestora. În ceea ce privește susținerile contestatorului potrivit cărora nu au fost încălcate dispozițiile art. 40 lit. c) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009, nu pot fi primite întrucât nu a fost pus la dispoziția organelor de control în timpul acțiunii de supraveghere nici un document intern din care să rezulte că această comunicare a existat până la data de 3 ianuarie 2012 când Banca C.C.C. a elaborat procedura privind liniile de raportare și informațiile aferente acestora, la nivelul organizațiilor cooperatiste de credite.

Referitor la criticile contestatorului cu privire la reținerea incorectă prin raportul de supraveghere a încălcării dispozițiilor art. 101 alin. (2) și ale art. 108 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 cu modificările și completările ulterioare Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, întrucât astfel cum a rezultat din analiza efectuată încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare, nu reprezintă operațiuni de executare creanțe, operațiuni permise de dispozițiile art. 21 lit. c) din O.U.G. nr. 99/2006 cât și de prevederile art. 12 pct. c) din Actul constitutiv propriu iar modul în care s-au desfășurat operațiunile respective cât și scopul pentru care s-au efectuat, prejudiciul fiind deja identificat, nu au fost conforme cu reglementările legale invocate.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 78 alin. (4) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 reținută prin raportul de supraveghere din 20 iulie 2012 al susținerile contestatorului potrivit cărora acesta și-ar fi îndeplinit obligația de a stabili responsabilități de identificare, măsurare și evaluare a riscurilor prin includerea acestora în fișa postului administratorului de risc, întocmită la data de 1 iulie 2010 sunt contrazise de constatarea reținută prin raportul de supraveghere care consemnează faptul că actualizarea fișei de post s-a efectuat cu întârziere, respectiv la data de 1 iulie 2011. Nu pot fi reținute nici susținerile contestatorului cu privire la modul în care a fost asigurată monitorizarea eficacității sistemului de control intern, obligație prevăzută de dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naționale a României întrucât, astfel cum a rezultat din examinarea documentelor prezentate organelor de control care au întocmit raportul de supraveghere, la evaluarea activității auditului intern nu s-a realizat o evaluare adecvată a eficienței sistemului de control intern, acțiunea de auditare efectuată la punctul de lucru B.B.

fiind în esență, una de conformitate. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 173 alin. (9) lit. c) din Regulament, susținerile contestatorului potrivi cărora valoarea fraudei înregistrată în baza de evenimente de risc operațional a fost cea consemnată și în raportul de control intern sunt eronate, fiind contrazise de datele rezultate din Raportul privind identificarea prejudiciului înregistrat în contabilitate și monitorizarea riscului de fraudă la punctul de lucru B.B. încheiat la data de 29 iunie 2011 și în nota de constatare încheiată de ofițerul de conformitate și auditorul intern al băncii cooperatiste, suma fiind de 661.552,60 RON, iar în baza de date fiind înregistrată suma de 387.542,46 RON.

Analizând și celelalte susțineri ale contestatorului cu privire la abaterile reținute prin hotărârea atacată constând în încălcarea prevederilor art. 105 lit. b) și lit. c), art. 27 alin. (2) și alin. (3) lit. f) și lit. g) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 cât și a dispozițiilor art. 1 lit. g) din hotărârea Băncii Naționale a României din 5 octombrie 2012 Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate reținând totodată că faptele consemnate în raportul de supraveghere din 20 iulie 2012 constituie încălcări grave ale reglementărilor legale și în consecință actele atacate, respectiv hotărârea din 5 octombrie 2012 a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României prin care s-a dispus retragerea aprobării acordate contestatorului pentru calitatea de director general și membru în Consiliul de administrație al Băncii C.M.V.

Târgoviște cât și hotărârea din 27 noiembrie 2012 a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României prin care s-a respins contestația acestuia sunt legale și urmează a fi menținute. Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, modificată și completată de Legea nr. 227/2007 cu modificările și completările ulterioare, va respinge contestația formulată în cauză, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația declarată de Z.L. împotriva hotărârii din 27 noiembrie 2012 și a hotărârii din 15 octombrie 2012 ale Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2014.