ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.12.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7337/2013

HOTĂRÂRE
18.12.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7337/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 15 martie

2012, astfel cum a fost ulterior precizată și completată, reclamanta A.O.M. a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Sănătății și D.Z., în calitate de

farmacist inspector în cadrul Direcției strategii și politica medicamentului,

solicitând:

1) - obligarea

primului pârât la comunicarea către instanță de copii după toate înscrisurile

emise în perioada 30 mai 2005 - 2012 (licențe de farmacii, autorizații de

funcționare, de deschidere a unor noi farmacii) în care a fost folosit

certificatul de membru al Colegiului Farmaciștilor din România emis pe numele

reclamantei la 30 mai 2005 seria IS nr. 3202;

2) - anularea

autorizației/autorizațiilor de funcționare emise în perioada 2005 - 2012 pe

baza certificatului de liberă practică sus-menționat, urmând a fi eliberat alt

document reclamantei pentru a-l putea folosi în interes propriu, la deschiderea

unei farmacii;

3) - obligarea

Ministerului Sănătății la plata sumelor de 40.000.000 RON daune materiale, obținute

din folosirea fără drept a autorizației/autorizațiilor de funcționare, a

salariului de 6.000 RON lunar începând din 24 martie 2011, precum și a daunelor

morale de 6.000.000 RON.

Prin Sentința nr. 183

din 31 mai 2012 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal

a respins acțiunea.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că solicitarea de transmitere a

documentelor emise în intervalul 2005 - 2012 este lipsită de obiect, în raport

de conținutul Adresei nr. 20447/20784 din 4 aprilie 2011 prin care Ministerul

Sănătății a comunicat reclamantei că nu există nicio solicitare care să implice

numele reclamantei sau înscrisurile eliberate acesteia pentru exercitarea

profesiei de farmacist.

S-a invocat și Adresa

nr. 71413 din 6 ianuarie 2012 a aceleiași instituții prin care s-a adus la

cunoștința reclamantei că numele său nu apare în nici o lucrare referitoare la

farmacii din județele Botoșani, Iași și Vaslui.

Referitor la

solicitarea reclamantei de a i se elibera certificatul de liberă practică,

instanța a constatat că pârâții nu au contestat că reclamanta este beneficiara

certificatului de membru al colegiului Farmaciștilor indicat în acțiune, având

dreptul de a utiliza documentul potrivit propriei voințe.

S-a mai reținut că,

nici cu ocazia verificărilor administrative și nici cu prilejul cercetării

penale efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, nu s-a dovedit

că înscrisul respectiv ar fi fost folosit fără știrea și acordul reclamantei la

eliberarea vreunei licențe sau autorizații de funcționare sau pentru

deschiderea de noi farmacii.

Stabilind că nu sunt

întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat

că nu este justificată nici cererea de reparare a pagubei, estimată la 10.000.000

RON reprezentând daune materiale și daune morale.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta A.O.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta,

reiterând motivarea din acțiune, a învederat că răspunsul primit la solicitarea

sa de la Ministerul Sănătății ocolește problema pusă în discuție, refuzul

manifestat având astfel un caracter nejustificat și în contradicție cu Legea

farmaciei nr. 266/2008.

Reclamanta a precizat

că posedă diploma de licență în urma absolvirii în anul 2003 a Facultății de

Farmacie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T.P.” și este

titulara Certificatului de membru al Colegiului Farmaciștilor seria IS nr.

3202/2005, practicând profesia de farmacist în perioada 2004 - 2011.

S-a mai arătat că în

memoriile adresate Ministerului Sănătății a relatat despre faptul că, fără

știrea și acordul său, propriul certificat de liberă practică a fost folosit de

alte persoane pentru a obține autorizația de funcționare a unor farmacii, ceea

ce i-a produs grave prejudicii materiale și morale.

Reclamanta a

menționat că răspunsul dat de instituția pârâtă constituie practic un refuz

nejustificat de a-i soluționa cererea, care se circumscrie temeiului juridic

prevăzut la art. 8 din Legea contenciosului administrativ, soluția adoptată de

instanță fiind astfel neîntemeiată.

O altă critică adusă

sentinței privește încălcarea dreptului la un proces echitabil, instanța de

fond nedând dovadă de obiectivitate, nepărtinire și echidistanță.

Reclamanta a arătat

de asemenea că prin soluția pronunțată nu a fost cercetat fondul procesului,

judecătorul rezumându-se a califica solicitarea accesului la informații de

interes public ca fiind lipsită de obiect, ignorând faptul că răspunsul primit

de la Ministerul Sănătății este evaziv și echivoc și nu are la bază o

verificare reală a numărului de autorizații de funcționare emise pe baza

certificatului său de liberă practică.

S-a învederat și

faptul că instanța a interpretat în mod eronat răspunsul pârâtului și a respins

nejustificat cererea de a se solicita relații de la ministerul pârât

referitoare la situația relevată, respectiv de a se depune în copie

autorizațiile de funcționare, de deschidere a unor noi farmacii emise în

perioada 2005 - 2012 în care a fost folosit numele reclamantei,ca titulară a

certificatului de membru a Colegiului Farmaciștilor din România.

În faza recursului,

reclamanta a solicitat sesizarea Curții Constituționale, precizând prin notele

scrise că înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile

conexe, în raport de dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 44 alin. (3) și (4)

și art. 22 din Constituție.

Întrucât dispozițiile

legale a căror neconstituționalitate s-a ridicat nu au legătură cu soluționarea

prezentului litigiu, Curtea, făcând aplicarea art. 29 alin. (5) cu referire la

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, va constata că excepția

este inadmisibilă și, în consecință, va respinge cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

urmând a fi respins ca atare.

Potrivit art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios

administrativ și persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes

legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de

soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite

operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului

sau interesului legitim.

În cauză, instanța de

fond a reținut în mod corect că nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege

sus-menționat, neexistând refuz nejustificat din partea ministerului pârât de

soluționare a solicitării reclamantei, astfel cum este definită noțiunea de

art. 2 lit. i) din Legea contenciosului administrativ ca fiind exprimarea

explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Astfel, modalitatea

de rezolvare a unei cereri adresate unei autorități administrative, dată în

termen legal și în conformitate cu reglementările în vigoare, chiar

nefavorabilă petiționarului, nu echivalează cu un refuz nejustificat și nu dă

dreptul la despăgubiri pentru repararea pagubei.

În cauză, Ministerul

Sănătății, sesizat de reclamantă prin cereri repetate, a formulat răspuns la

solicitarea cerută, comunicând prin adresa din 4 aprilie 2011 că nu există nici

o solicitare a SC M. SRL Botoșani care să implice numele reclamantei sau

documentele acesteia de exercitare a profesiei de farmacist, iar prin adresa

din 6 ianuarie 2012 că numele A.O.M. nu apare la nici o farmacie din județele

Iași, Vaslui sau Botoșani.

Pârâtul a mai

precizat că a efectuat o nouă verificare și la cererea Judecătoriei Botoșani -

Dosar nr. 15025/193/2011, răspunsul fiind același, în sensul că nu există nici

o autorizație de funcționare în care reclamanta să fie nominalizată farmacist

șef.

La dosar s-a depus și

adresa din 13 aprilie 2012 emisă de pârât în care se precizează că în baza de

date a ministerului, afișată pe site-ul instituției se regăsesc toate

farmaciile care funcționează, autorizațiile de funcționare emise acestora și

numele farmacistului conducător de unitate, numele reclamantei neregăsindu-se

în această bază de date.

De asemenea,

împrejurarea că numele reclamantei nu figurează pe nicio autorizație a vreunei

farmacii existente pe teritoriul României în perioada 2003 - 2012 rezultă și

din adresa transmisă de Ministerul Sănătății la solicitarea Judecătoriei Iași

în Dosarul nr. 13383/245/2012, depusă la dosarul de recurs.

Același aspect este

consemnat și în răspunsul comunicat de pârât secretarului de stat al

ministerului, cu Adresa nr. 1687 din 18 septembrie 2013, act depus în copie la

dosarul de recurs.

În raport de cele

expuse, Curtea reține că soluția instanței de fond care a constatat inexistența

refuzului nejustificat reclamat, apare ca legală și temeinică, nefiind

îndeplinite cerințele art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Nu sunt întemeiate

nici criticile privind lipsa de obiectivitate a instanței și neadministrarea

probelor solicitate, din încheierile de ședință din dosarul Curții de Apel Iași

rezultând că a fost admisă probe cu înscrisuri - depuse de reclamantă - care a

formulat concluzii orale cu ocazia dezbaterilor fondului litigiului și a depus

și note scrise în termenul de amânare a pronunțării.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică,

motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

Respinge cererea

recurentei A.O.M. de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Respinge recursul

declarat de A.O.M. împotriva Sentinței nr. 183 din 31 mai 2012 a Curții de Apel

Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă și cu

recurs în ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-06-23
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2624/2015
Decizia nr. 2624/2015 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași - secția contenc
ÎCCJ 2013-12-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7664/2013
de funcționare pe numele noii persoane juridice, în termen de 30 de zile de la data solicitării. Față de aceste considerente, s-a apreciat că nici emiterea autorizației de funcționare pe numele SC C.N. SRL nu poate fi cenzurată ca urmare a
ÎCCJ 2017-02-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2017
la data luării la cunoștință (prin raportare la afișarea pe site), permisă de legiuitor în vederea introducerii acțiunii de către reclamantă, plângerea prealabilă fiind formulată la data de 20 noiembrie 2013. Întrucât nu este incidentă nici
ÎCCJ 2014-10-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3772/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fisc
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2490/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios admini
Sursă