ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7337/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 15 martie 2012, astfel cum a fost ulterior precizată și completată, reclamanta A.O.M.

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Sănătății și D.Z., în calitate de farmacist inspector în cadrul Direcției strategii și politica medicamentului, solicitând: 1) - obligarea primului pârât la comunicarea către instanță de copii după toate înscrisurile emise în perioada 30 mai 2005 - 2012 (licențe de farmacii, autorizații de funcționare, de deschidere a unor noi farmacii) în care a fost folosit certificatul de membru al Colegiului Farmaciștilor din România emis pe numele reclamantei la 30 mai 2005 seria IS nr. 3202; 2) - anularea autorizației/autorizațiilor de funcționare emise în perioada 2005 - 2012 pe baza certificatului de liberă practică sus-menționat, urmând a fi eliberat alt document reclamantei pentru a-l putea folosi în interes propriu, la deschiderea unei farmacii; 3) - obligarea Ministerului Sănătății la plata sumelor de 40.000.000 RON daune materiale, obținute din folosirea fără drept a autorizației/autorizațiilor de funcționare, a salariului de 6.000 RON lunar începând din 24 martie 2011, precum și a daunelor morale de 6.000.000 RON.

Prin Sentința nr. 183 din 31 mai 2012 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că solicitarea de transmitere a documentelor emise în intervalul 2005 - 2012 este lipsită de obiect, în raport de conținutul Adresei nr. 20447/20784 din 4 aprilie 2011 prin care Ministerul Sănătății a comunicat reclamantei că nu există nicio solicitare care să implice numele reclamantei sau înscrisurile eliberate acesteia pentru exercitarea profesiei de farmacist. S-a invocat și Adresa nr. 71413 din 6 ianuarie 2012 a aceleiași instituții prin care s-a adus la cunoștința reclamantei că numele său nu apare în nici o lucrare referitoare la farmacii din județele Botoșani, Iași și Vaslui.

Referitor la solicitarea reclamantei de a i se elibera certificatul de liberă practică, instanța a constatat că pârâții nu au contestat că reclamanta este beneficiara certificatului de membru al colegiului Farmaciștilor indicat în acțiune, având dreptul de a utiliza documentul potrivit propriei voințe. S-a mai reținut că, nici cu ocazia verificărilor administrative și nici cu prilejul cercetării penale efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, nu s-a dovedit că înscrisul respectiv ar fi fost folosit fără știrea și acordul reclamantei la eliberarea vreunei licențe sau autorizații de funcționare sau pentru deschiderea de noi farmacii. Stabilind că nu sunt întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că nu este justificată nici cererea de reparare a pagubei, estimată la 10.000.000 RON reprezentând daune materiale și daune morale.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A.O.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta, reiterând motivarea din acțiune, a învederat că răspunsul primit la solicitarea sa de la Ministerul Sănătății ocolește problema pusă în discuție, refuzul manifestat având astfel un caracter nejustificat și în contradicție cu Legea farmaciei nr. 266/2008. Reclamanta a precizat că posedă diploma de licență în urma absolvirii în anul 2003 a Facultății de Farmacie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Gr.

T.P.” și este titulara Certificatului de membru al Colegiului Farmaciștilor seria IS nr. 3202/2005, practicând profesia de farmacist în perioada 2004 - 2011. S-a mai arătat că în memoriile adresate Ministerului Sănătății a relatat despre faptul că, fără știrea și acordul său, propriul certificat de liberă practică a fost folosit de alte persoane pentru a obține autorizația de funcționare a unor farmacii, ceea ce i-a produs grave prejudicii materiale și morale. Reclamanta a menționat că răspunsul dat de instituția pârâtă constituie practic un refuz nejustificat de a-i soluționa cererea, care se circumscrie temeiului juridic prevăzut la art. 8 din Legea contenciosului administrativ, soluția adoptată de instanță fiind astfel neîntemeiată.

O altă critică adusă sentinței privește încălcarea dreptului la un proces echitabil, instanța de fond nedând dovadă de obiectivitate, nepărtinire și echidistanță. Reclamanta a arătat de asemenea că prin soluția pronunțată nu a fost cercetat fondul procesului, judecătorul rezumându-se a califica solicitarea accesului la informații de interes public ca fiind lipsită de obiect, ignorând faptul că răspunsul primit de la Ministerul Sănătății este evaziv și echivoc și nu are la bază o verificare reală a numărului de autorizații de funcționare emise pe baza certificatului său de liberă practică.

S-a învederat și faptul că instanța a interpretat în mod eronat răspunsul pârâtului și a respins nejustificat cererea de a se solicita relații de la ministerul pârât referitoare la situația relevată, respectiv de a se depune în copie autorizațiile de funcționare, de deschidere a unor noi farmacii emise în perioada 2005 - 2012 în care a fost folosit numele reclamantei,ca titulară a certificatului de membru a Colegiului Farmaciștilor din România. În faza recursului, reclamanta a solicitat sesizarea Curții Constituționale, precizând prin notele scrise că înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, în raport de dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 44 alin. (3) și (4) și art. 22 din Constituție.

Întrucât dispozițiile legale a căror neconstituționalitate s-a ridicat nu au legătură cu soluționarea prezentului litigiu, Curtea, făcând aplicarea art. 29 alin. (5) cu referire la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, va constata că excepția este inadmisibilă și, în consecință, va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

În cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege sus-menționat, neexistând refuz nejustificat din partea ministerului pârât de soluționare a solicitării reclamantei, astfel cum este definită noțiunea de art. 2 lit. i) din Legea contenciosului administrativ ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Astfel, modalitatea de rezolvare a unei cereri adresate unei autorități administrative, dată în termen legal și în conformitate cu reglementările în vigoare, chiar nefavorabilă petiționarului, nu echivalează cu un refuz nejustificat și nu dă dreptul la despăgubiri pentru repararea pagubei.

În cauză, Ministerul Sănătății, sesizat de reclamantă prin cereri repetate, a formulat răspuns la solicitarea cerută, comunicând prin adresa din 4 aprilie 2011 că nu există nici o solicitare a SC M. SRL Botoșani care să implice numele reclamantei sau documentele acesteia de exercitare a profesiei de farmacist, iar prin adresa din 6 ianuarie 2012 că numele A.O.M. nu apare la nici o farmacie din județele Iași, Vaslui sau Botoșani. Pârâtul a mai precizat că a efectuat o nouă verificare și la cererea Judecătoriei Botoșani - Dosar nr. 15025/193/2011, răspunsul fiind același, în sensul că nu există nici o autorizație de funcționare în care reclamanta să fie nominalizată farmacist șef.

La dosar s-a depus și adresa din 13 aprilie 2012 emisă de pârât în care se precizează că în baza de date a ministerului, afișată pe site-ul instituției se regăsesc toate farmaciile care funcționează, autorizațiile de funcționare emise acestora și numele farmacistului conducător de unitate, numele reclamantei neregăsindu-se în această bază de date. De asemenea, împrejurarea că numele reclamantei nu figurează pe nicio autorizație a vreunei farmacii existente pe teritoriul României în perioada 2003 - 2012 rezultă și din adresa transmisă de Ministerul Sănătății la solicitarea Judecătoriei Iași în Dosarul nr. 13383/245/2012, depusă la dosarul de recurs. Același aspect este consemnat și în răspunsul comunicat de pârât secretarului de stat al ministerului, cu Adresa nr. 1687 din 18 septembrie 2013, act depus în copie la dosarul de recurs.

În raport de cele expuse, Curtea reține că soluția instanței de fond care a constatat inexistența refuzului nejustificat reclamat, apare ca legală și temeinică, nefiind îndeplinite cerințele art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004. Nu sunt întemeiate nici criticile privind lipsa de obiectivitate a instanței și neadministrarea probelor solicitate, din încheierile de ședință din dosarul Curții de Apel Iași rezultând că a fost admisă probe cu înscrisuri - depuse de reclamantă - care a formulat concluzii orale cu ocazia dezbaterilor fondului litigiului și a depus și note scrise în termenul de amânare a pronunțării. În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea recurentei A.O.M. de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. Respinge recursul declarat de A.O.M. împotriva Sentinței nr. 183 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă și cu recurs în ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM