ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1636/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1636/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 04

februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 15659/118/2012

s-au hotărât următoarele:

În baza art. 20

C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen.:

Condamnă pe

inculpatul A.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art. 71

C. pen., interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen. scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive,

de la 14 noiembrie 2012 la zi.

În baza art.

350 C. proc. pen. menține arestarea preventivă a inculpatului A.C.

În baza art. 118

lit. b) C. pen. dispune confiscarea de la inculpat a unei toporiști metalice de

culoare roșie cu mâner din lemn de 33 cm, depusă la camera de corpuri delicte a

I.P.J. Constanța cu dovada din 21 noiembrie 2012.

Ia act

că persoana vătămată C.L.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.

14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357-1382 C. civ.:

Admite

acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

Constanța.

Obligă

inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență

Constanța suma de 2.065,51 lei reprezentând despăgubiri civile.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că,

la data de 13 noiembrie 2012 organele

de urmărire penală au fost sesizate de un vecin despre împrejurarea că, în

incinta zonei cu case de serviciu ale fermelor viticole 5-6 Murfatlar

inculpatul A.C. l-a lovit în cap cu barda (toporișca) de mai multe ori pe

partea vătămată C.L.I. și că victima agresiunii este în stare gravă. Cu ocazia

cercetării la fața locului, partea vătămată a fost găsită în curtea fermelor,

așezată pe sol și sprijinită de propriul ei autoturism, fiind plină de sânge în

zona capului, iar lângă victimă a fost găsit și inculpatul. In apropierea lor a

fost descoperită, pe sol, o toporișca ce avea dezmembrată partea metalică de

coada de lemn și care prezenta urme brun-roșcate cu aspect de sânge, despre

respectivul obiect vulnerant inculpatul explicându-le martorilor ieșiți din

case și organelor de poliție că este obiectul cu care a lovit-o de mai multe

ori în cap pe partea vătămată.

Victima

agresiunii a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Clinic Județean de

Urgență Constanța, unde a fost internată imediat în secția neurochirurgie, cu

diagnosticul de traumatism cranio-facial acut deschis, cu cinci plăgi tăiate la

nivelul scalpului, dintre care două în vertex, una în zona auriculară dreaptă,

una în zona temporală stângă și una în zona frontală, precum și o fractură

craniană cu înfundare de os parietal stâng.

Din

declarațiile părții vătămate C.L.I., prima dată în condiții de spitalizare a

doua zi după incident, iar următoarea după externare, a rezultat că inculpatul

i-ar fi aplicat 5 lovituri cu toporișca în zona capului, în mod intempestiv,

iar că una dintre lovituri i-a tăiat o bucată din urechea dreaptă, așa încât

probabil cel puțin în zona urechii lovitura a fost aplicată cu tăișul

toporiștii și că ulterior inculpatul a afirmat în fața vecinilor: „L-am omorât,

dă-l în sânge!

”

.

Din raportul

de constatare medico-legală din data de 28 noiembrie 2012 al Serviciului

Județean de Medicină Legală Constanța, completat prin raportul din data de 21

decembrie 2012, rezultă că partea vătămată C.L.I. a suferit leziuni traumatice

produse prin lovire cu un corp tăietor-despicător, ce pot data din ziua de 13

noiembrie 2012, pentru care necesită 40-45 de zile de îngrijiri medicale, fără

ca examenul din spital și cel de după externare să învedereze elemente medicale

obiective care să ateste că leziunile i-au pus viața în primejdie.

Martorii

audiați în cauză au declarat că la momentul agresiunii doar inculpatul și

partea vătămată se aflau în zona comiterii faptei, dar că la strigătele

victimei au ieșit din case mai mulți vecini și l-au găsit pe inculpat lângă

victima căzută pe trotuar, ocazie cu care acesta a recunoscut că o lovise pe

partea vătămată de mai multe ori cu toporișca, aspect recunoscut și în fața

primilor polițiști sosiți la locul faptei. în acest sens, martorul S.A., paznic

la fermele 5-6, a declarat că la fața locului l-a auzit pe inculpat cum îi

spunea tatălui său că „îl omoară sau l-a omorât" pe L. din cauză că acesta

nu îi lasă părinții în pace. Martorii T.O. și fratele ei D.A. au declarat că ei

au ridicat-o pe partea vătămată de la sol și au sprijinit-o de propriul

autoturism parcat în apropiere, ocazie cu care au observat că victima

agresiunii era plină de sânge la cap, cel din urmă martor fiind persoana care a

apelat SNUAU 112. Martorii A.I. și A.M., părinții inculpatului, au declarat că

se întâlniseră cu inculpatul la magazinul din oraș, când îl rugaseră să le

transporte alimentele cumpărate până la fermă cu autoturismul său, iar că la

locuința lor se consumaseră circa 2,5 litri de bere; la un moment dat, pentru

că era sub influența băuturilor alcoolice și vorbea urât, au dat-o afară din

casă pe partea vătămată, pentru ca peste circa 5 minute să iasă și ei din casă

și să afle că fiul lor o lovise în cap cu toporișca pe partea vătămată. Martora

B.E. a declarat că întreținea o relație intimă cu partea vătămată, dar că la

momentul agresiunii ea nu era acasă, ci la locul de muncă, așa că a aflat de la

tatăl său despre incident, cea în cauză precizând că între inculpat și partea

vătămată mai fuseseră certuri, dar că nu degeneraseră în violențe fizice.

Cu ocazia

audierii, inculpatul a recunoscut din primul moment că el este cel care a

agresat-o pe partea vătămată și a declarat că motivul pentru care a acționat

astfel a fost acela că victima, aflată în stare de ebrietate, a provocat ca de

obicei un scandal în locuința părinților săi, așa încât aceștia au fost nevoiți

să-l dea afară din casă. Deși a încercat să o convingă pe aceasta să se

liniștească și să se culce în camera surorii lui, partea vătămată nu s-a

potolit, ba a început să îl amenințe că își va chema frații și colegii - agenți

de pază la fermă și că îl vor bate. Din această cauză inculpatul s-a enervat

peste măsură, nu a mai putut să se controleze, a început să tremure de nervi și

a luat intempestiv hotărârea să îi aplice o corecție părții vătămate. În acest

scop a intrat in curtea sa, de unde din magazie a luat toporișca și, apucând

coada uneltei de la mijloc, i-a aplicat adversarului său sigur trei lovituri,

cu muchia metalică netăioasă, cu mare intensitate, în zona capului, așa încât

i-a provocat o hemoragie puternică și. a doborât-o la sol. Inculpatul a

susținut că nu a intenționat să o ucidă pe partea vătămată, însă a recunoscut

că nu se gândise la posibilitatea de a-i provoca acesteia leziuni mortale prin

lovirea în cap cu toporișca.

Cu ocazia

prezentării materialului de urmărire penală, din data de 21 decembrie 2012,

după ce a luat cunoștință de întregul probatoriu de la dosarul cauzei,

inculpatul a reiterat că regretă comiterea faptei.

De asemenea,

în cursul judecății inculpatul a recunoscut faptele astfel cum au fost

prezentate în rechizitoriu, și a solicitat ca judecata să se realizeze pe baza

probelor strânse la urmărirea penală.

Având în

vedere probatoriul administrat în cauză, prin coroborarea declarațiilor părții

vătămate cu declarațiile martorilor și cele ale inculpatului, precum și cu

rezultatele cercetării la fața locului și concluziile medico-legale, tribunalul

reține că, după ce partea vătămată C.L.I. le-a tulburat liniștea din locuință

părinților inculpatului, și având în vedere afirmațiile părții vătămate că va

chema prieteni cu ajutorul cărora îl va bate pe inculpat, acesta din urmă a

luat hotărârea de a-i aplica o corecție severă, disproporționată în raport cu

faptele și afirmațiile părții vătămate - de altfel aflat în stare de ebrietate,

și perceput ca atare de inculpat - așa încât s-a înarmat cu toporișca din

propria gospodărie și i-a aplicat adversarului cinci lovituri cu partea activă

metalică a acestei unelte în regiunea capului, cel puțin o lovitură fiind

aplicată cu tăișul toporiștii.

Din

modul în care a acționat, în sensul că i-a aplicat părții vătămate prin

surprindere mai multe lovituri cu tăișul și muchia părții metalice ale

toporiștii, adică cu un obiect vulnerant apt să producă leziuni tanato-generatoare,

și în condițiile în care toate loviturile au vizat regiunea capului, adică o

zonă vitală, iar acestea i-au provocat celui agresat leziuni destul de grave,

inclusiv o fractură de craniu înfundată și doar reactivitatea organismului

victimei a fost de natură să împiedice rezultatul letal, tribunalul a reținut

că inculpatul A.C. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei

comise, respectiv producerea morții victimei, rezultat pe care l-a urmărit în

momentele respective, în care se afla într-un moment de surescitare nervoasă,

așa încât se poate reține în sarcina sa că a săvârșit fapta cu intenția directă

de a ucide.

Intenția

directă a inculpatului rezultă și din atitudinea acestuia de după agresiune,

când a afirmat în prezența martorilor ideea de răzbunare și de suprimare a

vieții victimei.

La stabilirea

și aplicarea pedepsei instanța a ținut seama de dispozițiile art. 52 și 72 C.

pen.

Astfel, în ce

privește pericolul social concret al faptei sale, tribunalul l-a apreciat ca

fiind între limitele specifice evaluate de legiuitor (în raport cu pericolul

generic al unei infracțiuni de tentativă la omor), având în vedere forța

relativ mare a loviturilor, numărul acestora, obiectul folosit și zona vitală

lezată. în cursul judecății inculpatul a uzat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., contribuind la soluționarea cu celeritate a cauzei, urmând ca

limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru tentativa la omor să fie reduse

cu o treime.

Tribunalul a

apreciat că, în raport de situația de fapt reținută și de contribuția victimei

la provocarea incidentului ce a condus la săvârșirea infracțiunii, precum și de

situația socială și juridică a inculpatului, se impune aprecierea că

periculozitatea socială a acestuia este una redusă, din acest punct de vedere

urmând ca și pedeapsa aplicată să reflecte această constatare. De asemenea,

tribunalul a reținut comportamentul sincer al inculpatului pe parcursul

urmăririi penale și judecății, ce a permis stabilirea situației de fapt în

condiții de certitudine și celeritate, precum și lipsa antecedentelor penale,

astfel încât, și din acest punct de vedere, se impune concluzia că o pedeapsă

orientată către minimul special prevăzut de lege este suficientă pentru

reeducarea inculpatului.

A admis

acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

Constanța.

Tribunalul a

reținut că aceasta este întemeiată întrucât, pe de o parte, rezultă din

înscrisurile depuse la dosar, și care constituie un extras de pe documentele

contabile oficiale ale persoanei juridice, că partea civilă a alocat cheltuieli

în sumă de 2.065,51 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale și

medicației acordate persoanei vătămate C.L.I., iar pe de altă parte, a rezultat

din situația de fapt că aceste cheltuieli au fost pricinuite prin acțiunea

ilicit delictuală a inculpatului A.C.

Împotriva sentinței

penale nr. 56 din 04 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul

nr. 15659/118/2012 a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, care

a criticat încadrarea juridică a faptei și individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului; s-a susținut că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art.

20 C. pen. raportat la art. 174 art. 175 lit. i) C. pen., iar pedeapsa ar

trebuie să fie în cuantum mai ridicat, în raport de gradul de pericol social al

faptei săvârșite.

Prin decizia

penală nr. 43/P din 26 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, apelul a fost respins, ca

nefondat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Motivele de

recurs au fost depuse în termenul prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.,

invocându-se cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen., sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei, arătându-se că se

impunea reținerea elementului circumstanțial agravant atras de comiterea

acesteia în loc public, cu consecința schimbării încadrării juridice în

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap la art. 174,

175 lit. i) C. pen., întrucât fapta a fost comisă în fața dormitoarelor unei

ferme, loc accesibil publicului.

Analizând

decizia recurată, din perspectiva criticilor formulate și a cazului de casare

invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Constanța este nefondat.

Astfel, Înalta

Curte reține că, prin prisma dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., cenzura instanței de recurs este limitată la verificarea

corespondenței dintre situația de fapt stabilită de instanțele inferioare și

încadrarea juridică dată acesteia.

Or, pe baza

probatoriului administrat, s-a stabilit că fapta a fost comisă în zona cu

dormitoarele angajaților fermei SC M. SA, respectiv pe aleea din fața celor

două clădiri de dormitoare, și că aceasta era în proprietatea sau, cel puțin,

în folosința privată a SC M. SA Locuințele erau amplasate în incinta fermei,

fiind astfel parte integrantă a unei zone de clădiri situată într-o zonă

privată, unde era asigurată inclusiv paza, de către personal angajat în acest

sens.

În raport de

această situație de fapt, se constată că încadrarea juridică a fost corect

stabilită, nefiind incidente dispozițiile art. 152 lit. a) C. pen.

Potrivit

textului, fapta se consideră săvârșită în public atunci când aceasta a fost comisă

într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este totdeauna accesibil publicului,

chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.

Caracterul de

loc public îl are acel loc unde oricine poate avea acces, nu și locul unde are

acces doar o categorie restrânsă de persoane, respectiv angajații SC M. SA și

persoanele cărora li se permitea accesul de către personalul de pază. Atât timp

cât accesul nu este permis oricărei persoane, nu se poate susține că locul este

public, iar în speță, trăsăturile de bază ale zonei incidentului au indicat

faptul că aceasta era privată, doar numărul mare de persoane cărora le era

permis accesul, neputând-o transforma într-una publică.

Totodată, în

cauză nu s-a demonstrat nici că fapta ar fi fost comisă cu intenția de a fi

auzită sau văzută de două sau mai multe persoane, chiar dacă a fost efectiv

auzită și văzută, astfel că nici această teză, reglementată de prevederile art.

152 lit. c) C. pen., nu poate fi reținută.

Ca

atare, apreciind neîntemeiate criticile parchetului și constatând că nu sunt

incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din

oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

l lit. b) C. pr. pen. va respinge recursul, ca nefondat.

În baza art.

385

16

alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive de la 14 noiembrie 2012 la 14 mai 2013.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța împotriva Deciziei penale nr. 43/P din 26 martie 2013 a Curții de

Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de

la 14 noiembrie 2012 la 14 mai 2013.

Onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 mai 2013.