ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1325/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1325/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

328 din 10 mai 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.L., la pedeapsa de 6 (șase) luni

închisoare, făcându-se aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza

art. 86

1

C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei

pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 86

2

C. pen.

În baza

art. 86

3

C. pen. i s-a pus în vedere inculpatului să se prezinte în

prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul București, să anunțe în prealabil orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință precum și întoarcerea, să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă, și să comunice informații de natură a-i

putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza

art. 86

4

C. pen. i s-a pus în vedere inculpatului disp. art. 359 C.

proc. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei închisorii, sa se suspende și executarea pedepselor

accesorii.

În baza

art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a fost admisa acțiunea civilă formulată și

alăturată acțiunii penale de către partea civilă A.N.A.F., și a fost obligat

inculpatul să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile suma de

245.986 lei, sumă la care se vor calcula și obligațiile fiscale accesorii

(majorări, penalități și dobânzi) în conformitate cu legislația fiscală,

obligații fiscale care vor fi calculate de la data când obligația a devenit

scadentă și până la data executării integrale a plății.

A fost

obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare către Stat în contul x

deschis la Trezoreria Sector 4 București, beneficiar Tribunalul București.

Pentru a

dispune astfel, prima instanța a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București nr.

8589/P/2007 din data de 12 martie 2012, a fost trimis în judecată, în stare de

libertate, inculpatul D.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune

fiscală, în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în

actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale

efectuate sau a veniturilor realizate, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

În fapt,

s-a reținut în actul de inculpare, că, inculpatul D.L., în perioada 01 ianuarie

2006 - 31 iulie 2007, în calitate de administrator al SC L.O. SRL, nu a înregistrat

în totalitate în evidența contabilă a societății veniturile rezultate în urma

activităților desfășurate conform obiectului de activitate (venituri din

activitatea de transport persoane tip Maxi Taxi și venituri realizate din

activitatea de închiriere mijloace de transport auto pe bază de comandă sau

contract de închiriere), cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat în

cuantum de 227.208,61 RON (stabilit prin expertiză contabilă judiciară).

Situația

de fapt reținută în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace

de probă: Procese-verb ale de depistare în trafic a șoferilor de microbuze ce

efectuau transport persoane în regim maxi-taxi; Procese-verbale verificare

autorizații de transport ; Acte O.N.R.C. privind SC L.O. SRL; Adrese de

verificare a utilizatorului autovehiculelor ce efectuau transport persoane în

regim maxi-taxi; Adrese de verificare la Autoritatea Rutieră Română ;

Verificări în baza de date privind Evidența persoanelor; Fișă cazier judiciar

învinuit Ț.M.; Declarații învinuit Ț.M. ;Fișă cazier judiciar inculpatul D.L.;

Declarații inculpat D.L.; Adresă A.N.A.F. privind conturile bancare ale SC L.O.

SRL ; Fișă cazier judiciar învinuit C.C.; Declarații învinuit C.C.; Fișă cazier

judiciar învinuit P.V.C.; Declarații învinuit P.V.C.; Fișă cazier judiciar

învinuit M.N.; Declarații învinuit M.N.; Proces-verbal sesizare din oficiu

privind infracțiunea de evaziune fiscală ; Adresă și proces-verbal control

Garda Financiară - Comisariatul General, cu anexe ; Acte contabile și alte

înscrisuri ridicate în copie cu ocazia efectuării controlului de către Garda

Financiară de Ia SC L.O. SRL ; Adresă Direcția Venituri Buget Local Sector 2

București, privind bunurile imobile aparținând învinuitului D.L.; Raport de

expertiză contabilă judiciară, întocmit de către expert contabil G.S.M.;

Proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la domiciliul

inculpatului D.L.; Proces-verbal de aplicare a sechestrului asigurător asupra

bunurilor imobile aparținând inculpatului D.L.; Raport de expertiză contabilă

judiciară, întocmit de către expert contabil G.V.; Lămuriri suplimentare

oferite în scris de către expert contabil G.V.; Adrese A.N.A.F. de constituire

parte civilă în cauză; Declarații martor Luncan Carmen; Declarații martor N.R.;

Documente contabile depuse de SC L.O. SRL la A.N.A.F.; Acte O.N.R.C. privind SC

C.C. SRL; Copie de pe Ordonanța nr. 3453/P/2009 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul București privind pe inculpatul D.L.; Notă privind completarea

concluziilor Ia raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de către

expert contabil G.S.M.; înscrisuri; Precizări suplimentare la concluziile

expertizei întocmite de către expert contabil G.S.M.; Nou raport de expertiză

contabilă judiciară, întocmit de către expert contabil G.S.M.; Declarații

martori C.G. și A.G.; Documente contabile depuse de SC C.C. SRL la A.N.A.F.; Documente

contabile depuse de reprezentantul SC T.G.I. SRL.

În faza

de urmărire penală, în vederea stabilirii cu certitudine a prejudiciului, s-a

efectuat o expertiză financiar contabilă de către expertul contabil G.S.M.,

care a concluzionat că prejudiciul adus bugetului de stat de inculpatul D.L. se

ridică la suma de 245.291,53 RON.

În cauză

a fost întocmită o notă privind completarea concluziilor la raportul de expertiză

contabilă judiciară, inculpatul D.L. punând la dispoziția expertului un set de

documente semnate de acesta, în calitate de administrator al SC L.O. SRL și

soția acestuia D.L., în calitate de administrator al SC C.C. SRL.

Aceste

documente puse la dispoziția expertului contabil G.S.M. au dus la concluzia că

prejudiciul cauzat bugetului de stat ar fi în cuantum de 30.114 RON, din care

13.768 RON impozit pe profit și 16.348 RON reprezentând TVA colectat.

Nota de

completare întocmită de către expertul contabil a fost comunicată A.N.A.F.,

care nu a fost de acord cu acest ultim prejudiciu stabilit, menționând că

prejudiciul este cel stabilit prin raportul de constatare întocmit de Garda

Financiară.

Pe de

altă parte, inculpatul D.L. a fost de acord cu noul prejudiciu stabilit prin

nota de completare a expertizei contabile judiciare, declarând că va achita

acest prejudiciu într-un termen rezonabil.

Același

expert contabil a mai depus la dosar precizări suplimentare la răspunsurile

date întrebărilor puse expertului prin ordonanța din data de 03 decembrie 2009

a I.G.P.R. - D.I.F., din care rezultă că SC L.O. SRL a prejudiciat bugetul de

stat cu suma de 208.095 RON, din care 112.966 RON reprezentând TVA de plată și

95.129 RON reprezentând impozit pe profit.

Întrucât

la dosar au fost atașate și alte documente contabile, din care rezultau

relațiile existente între SC L.O. SRL și respectiv SC T.G.I. SRL și SC C.C. SRL,

s-a dispus efectuarea unei noi expertize financiar contabile, prin raportul din

data de 15 aprilie 2011 expertul contabil G.S.M. concluzionând că prejudiciul

cauzat bugetului de stat este în sumă de 258.801 RON, din care 140.492 RON

reprezentând TVA de plată și 118.309 RON reprezentând impozit pe profit.

Acest

raport de expertiză financiar contabilă întocmit a fost comunicat inculpatului

D.L., care nu a fost de acord cu concluziile expertului, solicitând efectuarea

unei noi expertize.

Ca

urmare, prin ordonanța din data de 21 aprilie 2011, s-a dispus efectuarea unei

noi expertize financiar contabile, de către expertul contabil G.V., având în

vedere concluziile contradictorii din rapoartele de expertiză efectuate

anterior de către expertul G.S.M. Din concluziile raportului de expertiză

financiar - contabilă întocmit de expertul contabil G.V., rezultă faptul că SC

L.O. SRL a realizat în anul 2006 și în perioada ianuarie-iulie 2007 venituri

din următoarele activități:

a)

activități de taximetrie;

b) activitatea

de transport persoane tip Maxi Taxi;

c) activitatea

de închiriere mijloace de transport auto pe bază de comandă sau contract de

închiriere.

Din

concluziile acestui raport rezultă faptul că:

pentru

punctul a) activități de taximetrie, veniturile realizate în perioada ianuarie

2006 - decembrie 2006 au fost în sumă totală de 413.465,03 RON, iar în perioada

ianuarie 2007 - iulie 2007, au fost în sumă de 295.785,34 RON.

Aceste

venituri au fost stabilite și înregistrate în evidența financiar-contabilă a

societății.

- pentru

punctul b) venituri din activitatea de transport persoane tip MAXI TAXI, au

fost în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2006, în sumă totală de 1.273.148,77

RON, iar în perioada ianuarie 2007 - iulie 2007 în sumă totală de 518.233,21

RON.

Aceste

venituri așa cum rezultă din jurnalul de vânzări au fost stabilite pe baza

foilor de parcurs.

Nu au fost

însă identificate documente din care să rezulte în mod cert veniturile

realizate.

Pentru această

perioadă, respectiv lunile mai, iunie, iulie 2007 - Garda Financiară a stabilit

prejudiciul prin estimare.

- pentru

punctul c) venituri realizate din activitatea de închiriere mijloace de transport

auto pe bază de comandă sau contract de închiriere, veniturile realizate în anul

2006 au fost de 336.903,79 RON, iar pentru perioada ianuarie - iulie 2007 a înregistrat

venituri în sumă de 163.936,08 RON.

Din concluziile

raportului au rezultat următoarele:

de închiriere mijloace de transport auto desfășurată în perioada 01 ianuarie

2006 - 31 iulie  2007, SC L.O. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă toate

facturile emise și nu au fost emise facturi conform prevederilor contractului

de închiriere, astfel că nu au fost înregistrate obligații de plată față de

bugetul statului în sumă de 91.172,71 RON, din care:

-

43.433,30 RON (19.855,25 RON, impozit

pe profit și 23.578,05 RON, TVA colectată) provenind din faptul că nu au fost

emise în perioada respectivă facturi către SC C.C. SRL conform prevederilor din

contractele de închiriere;

- 5.794,11 RON

(2.684,73 RON, impozit pe profit si 3.145,38 RON, TVA colectată) prin

neînregistrarea în evidența contabilă a două facturi emise în luna martie 2006către

SC T.G.I. SRL;

- 41.945,30

RON (19.174,99 RON, impozit pe profit și 22.770,31 RON, TVA colectată)

provenind din faptul că nu au fost emise în anul 2007 facturi către SC T.G.I.

SRL, conform prevederilor din contractele de închiriere.

2.

referitor la activitatea de transport persoane tip maxi taxi

Veniturile

realizate din aceasta activitate au fost stabilite pe baza foilor de parcurs.

Nu au

fost identificate documente din care să rezulte în mod cert veniturile

realizate: bilete de călătorie, centralizatorul veniturilor realizate zilnic de

fiecare mijloc de transport.

Pentru

lunile mai, iunie și iulie 2007, nu au fost înregistrate venituri din

activitatea de transport persoane tip maxi taxi.

Pe baza

documentelor existente la dosarul cauzei, expertiza contabilă nu poate stabili

veniturile realizate de SC L.O.A. SRL în lunile mai, iunie și iulie 2007din

activitatea de transport persoane tip maxi taxi.

Organele

de control din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General au stabilit

veniturile pentru lunile mai, iunie și iulie 2007, prin estimare, în funcție de

veniturile realizate din această activitate în primele 4 luni ale anului.

Aceste

venituri realizate în perioada ianuarie - aprilie 2007 au fost în sumă totală

de 518.233 RON, rezultând un venit mediu lunar în sumă de 129.558,25 RON

(518.233 RON: 4 luni).

Astfel,

pentru cele trei luni, respectiv mai, iunie și iulie 2007, au rezultat venituri

în sumă de 388.674 RON (129.558,25 RON x 3 luni).

Taxele

și impozitele aferente acestor venituri stabilite de organele de control din

cadrul Gărzii Financiare prin estimare, sunt în sumă totală de 136.035,90 RON,

compusă din:

- 62.187,84

RON, impozit pe profit (388.674 RON x 16 %);

- 73.848,06

RON, TVA (388.674 RON x 19 %).

Astfel,

rezultă un prejudiciu total cauzat bugetului de stat în cuantum de 227.208,61

RON.

La

solicitarea organelor de cercetare penală, expertul G.V. a oferit în scris

lămuriri suplimentare, precizând că diferențele nefacturate (rezultate între

sumele ce trebuiau facturate conform contractelor de închiriere și sumele

cuprinse în facturile emise) nu se regăsesc raportate în declarațiile fiscale

întocmite de SC L.O. SRL.

Cauza a

fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la

data de 13 martie 2012, sub nr. 7682/3/2012.

În faza

de cercetare judecătorească, cu adresa nr. 836.761 din 03 aprilie 2012

A.N.A.F., în calitate de reprezentantă a Statului Român a declarat că se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 245.986 lei reprezentând

prejudiciul cauzat bugetului de stat,urmând să se calculeze si obligațiile

fiscale (majorări, penalități si dobânzi) în conformitate cu legislația

fiscală, obligații fiscale ce urmează a fi calculate de la data când obligația

a devenit scadentă și până la data executării integrale a plății.

A fost

audiat inculpatul D.L., la termenul de judecată din data de 10 mai  2012,

declarația acestuia dată în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., fiind consemnată în scris si atașată la dosarul cauzei ( fila 16

dosar instanță).

Examinând

actele și lucrările dosarul instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În zilele

de 29 mai 2007, respectiv 31 mai  2007, ofițeri din cadrul Inspectoratului

General al Poliției Române - Direcția de Investigare a Fraudelor împreună cu

inspectori din cadrul Autorității Rutiere Române i-au identificat pe numiții

Ț.M., M.N., C.C. și P.V.C., persoane suspectate că efectuau transport rutier

public de persoane, fără a deține licențe de transport și fără a elibera bilete

de călătorie, încălcând astfel prevederile art. 281

1

alin. (1) C.

pen.

La data de 31

mai 2007, a fost identificat numitul Ț.M., care a condus microbuzul marca I. cu

nr. de înmatriculare x, aparținând SC L.O. SRL pe ruta Complex E. - Bucur Obor,

Sector 2 efectuând transport de persoane, fără a putea prezenta vreun document

în legătură cu activitatea desfășurată.

La data

de 29 mai 2007, a fost depistat în trafic numitul M.N., care conducea

microbuzul marca I. cu nr. de înmatriculare x, aparținând SC L.O. SRL,

transportând un nr. de 17 persoane pe ruta Complex E. - Bucur Obor, Sector 2,

fără a putea prezenta vreun document în legătură cu activitatea desfășurată.

La data de 29

mai  2007, ofițeri din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția

de Investigare a Fraudelor, împreună cu reprezentanți ai Autorității Rutiere

Române, l-au depistat în trafic pe numitul C.C., care conducea microbuzul marca

IVECO cu nr. de înmatriculare x, aparținând SC L.O. SRL, transportând o

persoană pe ruta Complex E. - Bucur Obor, pe raza teritorială a Sectorului 2.

La data

de 29 mai 2007, a fost identificat numitul P.V.C. care a dus microbuzul marca I.

cu nr. de înmatriculare x, pe ruta Complex E. - Bucur Obor, Sector 2 efectuând

transport de persoane, fără a putea prezenta vreun document privitor la

activitatea desfășurată.

Din

cercetări a reieșit faptul că microbuzele în cauză sunt deținute de SC L.O. SRL,

cu sediul în București, reprezentată de administrator D.L. De asemenea, au

rezultat indicii că autovehiculele în cauză au fost puse la dispoziția

șoferilor de către administratorul societății, în vederea efectuării de

transport rutier public de persoane.

În data

de 01 februarie 2008, a fost începută urmărirea penală în Dosarul penal nr.

956/P/2008 împotriva inculpatului D.L. administrator SC L.O. SRL, cu sediul în

București, Str. Reactorului, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală, în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în

actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale

efectuate sau a veniturilor realizate prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale .

În fapt,

la data de 28 septembrie 2007, comisari din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul

General au efectuat un control la SC L.O. SRL, cu sediul în București,

reprezentată de administrator D.L.

În urma

controlului, a reieșit că, în perioada ianuarie - septembrie 2007, inculpatul

în calitate de administrator al SC L.O. SRL nu a înregistrat în evidența

contabilă a societății veniturile rezultate în urma activităților desfășurate,

conform obiectului de activitate, (venituri din taximetrie, din transport pe

bază de comandă/contract și din transport persoane tip Maxi Taxi precum și venituri

din chirii), cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat de stat de

245.986 RON reprezentând impozit pe profit și T.V.A., aspecte ce rezultă din

procesul verbal de control și adresa din 22 octombrie 2007 a Gărzii Financiare

- Comisariatul General.

Fiind

audiați, cei 4 conducători auto - învinuiții Ț.M., M.N., C.C. și P.V.C., au

declarat faptul că nu se abăteau de la traseul legal atribuit de Primăria

Municipiului București, și anume ruta 714, efectuând transport public de

persoane doar pe traseul susmenționat.

În

declarația sa, inculpatul D.L., administrator al SC L.O. SRL arată că îi

instruia personal pe șoferii microbuzelor să nu se abată de la traseul legal

repartizat și menționează că nu are cunoștință despre faptul că unii

conducători auto angajați ai societății ar face curse de transport rutier

public de persoane către Complexul Comercial Europa. Privitor la controlul

efectuat de către comisari ai Gărzii Financiare Centrale la societatea pe care

o administrează, inculpatul D.L. a recunoscut că unele venituri rezultate în

urma activităților de maxi-taxi au fost înregistrate cu întârziere în

evidențele contabile ale SC L.O. SRL, fiind astfel prejudiciat bugetul general

consolidat de stat prin neplata sumelor datorate.

Din

verificările efectuate, în urma accesării adresei de web X a reieșit faptul că

societatea comercială în cauză este autorizată de Primăria Municipiului

București să efectueze servicii de Maxi Taxi pe traseul X, după cum urmează: (Capăt

de traseu 1) M.D. - ȘOS. Fundeni - Șos. Colentina - Str. Doamna Ghica - Bd.

Lacul Tei - Str. Teiul Doamnei - Bd. Ghica Tei - Str. Județului - Str.

Pârgarilor - Str. Calistrat Grozovici - Șos. Ștefan cel Mare - Str. Barbu

Văcărescu - Str. Ramuri Tei - Str. Gheorghe Țițeica - Bd. Barbu Văcărescu - Str.

Av. Alexandru Șerbănescu - Bd. Aerogării - Șos. București Ploiești - Complex S.B.

(Capăt de traseu 2).

De asemenea,

în comunicatul postat la adresa de mai sus, se specifică faptul că SC L.O. SRL

este autorizată să folosească traseul în cauză pentru o perioadă de doi ani,

începând cu data de 01 august 2006.

Pentru

stabilirea prejudiciului cauzat prin omisiunea în tot sau în parte, a

evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor

comerciale efectuate sau a veniturilor realizate de către SC L.O. SRL, organele

de poliție au solicitat Gărzii Financiare - Comisariatul General efectuarea

unui control tematic la sediul societății menționate din București.

Astfel, din

concluziile raportului întocmit rezultă că societatea administrată de

inculpatul D.L., prin neînregistrarea tuturor veniturilor de la pct. 1 și 2,

din raportul întocmit, a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 245.986 RON,

din care impozit pe profit 112.436 și TVA 133.550 RON.

În

drept, fapta inculpatului D.L. care, în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 iulie

2007, în calitate de administrator al SC L.O. SRL, nu a înregistrat în

totalitate în evidența contabilă a societății veniturile rezultate în urma

activităților desfășurate conform obiectului de activitate (venituri din

activitatea de transport persoane tip Maxi Taxi și venituri realizate din

activitatea de închiriere mijloace de transport auto pe bază de comandă sau

contract de închiriere), cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat în

cuantum de 227.208,61 RON (stabilit prin expertiză contabilă judiciară),

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala, în

modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile

ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a

veniturilor realizate, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

La

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului D.L. tribunalul a avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. precum si dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen.

Ca

atare, instanța, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu

aplic. art. 320

1

C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.L. la

pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

S-a făcut

aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza

art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza

art. 86

1

C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei

pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 86

2

C. pen.

În baza

art. 86

3

C. pen. i s-a pus în vedere inculpatului să se prezinte în

prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul București, să anunțe în prealabil orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință precum și întoarcerea, să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a-i

putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza

art. 86

4

C. pen. i s-a pus în vedere inculpatului disp. art. 359 C. proc.

pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor

accesorii.

În baza

art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a fost admisa acțiunea civilă formulată și

alăturată acțiunii penale de către partea civilă A.N.A.F. și a fost obligat

inculpatul să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile suma de

245.986 lei, sumă la care se vor calcula și obligațiile fiscale accesorii

(majorări, penalități și dobânzi) în conformitate cu legislația fiscală,

obligații fiscale care vor fi calculate de la data când obligația a devenit

scadentă și până la data executării integrale a plății.

În baza

art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând

admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 328 din 10 mai 2012,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și rejudecând, în

fond, pronunțarea unei hotărâri temeinice si legale. Astfel au fost invocate

următoarele motive de apel:

unei pedepse principale nelegale sub aspectul cuantumului precum și aplicarea

nelegală a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor;

soluției de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea cu

suspendare sub supraveghere prin încălcarea disp. art. 86

1

alin. (4)

rap. la art. 86

1

alin. (6) C. proc. pen.;

instituirii sechestrului asigurător, măsură obligatorie conform art. 11 din

Legea nr. 241/2005;

aplicării disp. art. 12 din Legea nr. 241/2005, în sensul decăderii

inculpatului din funcția de administrator al societății comerciale SC L.O. SRL

și interzicerea de a fi fondator administrator al unei societăți comerciale;

soluționare a laturii civile sub aspectul cuantumului prejudiciului.

Prin Decizia

penală nr. 294 din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală,

s-a dispus după cum urmează:

„În baza

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 328 din 10 mai

2012 a Tribunalului București, secția a II-a penala.

Desființează

in parte sentința apelata, si rejudecând cauza pe fond:

Condamnă

pe inculpatul D.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

C. pen., faptă din perioada 01 ianuarie 2006 -31 iulie 2007, la pedeapsa de 1

(un) an și 4 (patru) luni închisoare.

Inculpatul

va fi lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen., cu excepția dreptului de a alege, în condițiile art. 71 C. pen.

În baza

art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., suspendă executarea

pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare.

În baza

art. 86

3

alin. (1) C. pen., obligă inculpatul ca, pe durata

termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se

prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele

care se vor stabili de acest serviciu;

b) să

anunțe consilierul de probațiune din cadrul serviciului de la litera a), în

prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și

despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum și despre întoarcerea din

deplasare;

c) să

comunice aceluiași consilier și să justifice schimbarea locului de muncă,

precum și orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de

existență ale inculpatului.

În baza

art. 359 alin. (1) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra disp. art.

86

4

C. pen. rap. la art. 83 și art. 84 C. pen., privind revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza

disp. art. 359 alin. (3). C. proc. pen. o copie de pe prezenta hotărâre se va

comunica si organului de politie din localitatea unde domiciliază inculpatul.

În baza

art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la

art. 998-999 C. civ., admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea

civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. București și în consecință

obligă inculpatul D.L., la plata sumei de 227.208,61 lei, către partea civilă Ministerul

Finanțelor Publice - A.N.A.F. București, sumă la care se vor calcula și

obligațiile fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi) în conformitate

cu legislația fiscală, obligații fiscale care vor fi calculate de la data când

obligația a devenit scadentă și până la data executării integrale a plății.

În baza

art. 357 alin. (2)  lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 353 alin. (1) și (2) C.

proc. pen. și art. 163 alin. (1), (2), (5) C. proc. pen., cu referire la art.

11 din Legea nr. 241/2005 dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului,

asupra bunurilor mobile si imobile prezente si viitoare, proprietatea

inculpatului D.L.

În baza

art. 12 din Legea nr. 241/2005, interzice inculpatului dreptul de a fi

fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societății

comerciale, iar dacă a fost ales, dispune decăderea sa din drepturi.

Menține

restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în

sarcina acestuia.

Pentru a

decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele: „Referitor la primul motiv

de apel:

Prin

sentința penala nr. 328 din 10 mai 2012 a Tribunalului București, secția a II-a

penala, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art.

320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.L., la pedeapsa de

6 (șase) luni închisoare, făcându-se aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Instanța

de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală, condamnându-1 la 6.luni închisoare

cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani.

În conformitate

cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 limitele pedepsei pentru aceasta

infracțiune sunt între 2 și 8 ani.

Aplicând

prevederile art. 320

1

C. proc. pen., ca urmare a declarației

inculpatului (fila 16 dosar instanță) în sensul că recunoaște săvârșirea

faptelor și înțelege să se judece în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, instanța de fond a înțeles să individualizeze pedeapsa

aplicată inculpatului în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen. și cu dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în

sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Urmarea

acestei reduceri cu o treime, limita minimă pentru pedeapsa cu închisoarea

aplicată în cazul infracțiunii săvârșite de inculpat este de 1 an și 4 luni,

iar instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare, coborând

nelegal pedeapsa aplicată inculpatului sub această limită minimă, deși nu a reținut

în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante.

Mai

mult, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Aplicarea

pedepsei complementare este nelegală, câtă vreme pedeapsa principală este mai

mică de 2 ani închisoare, fiind astfel încălcate disp. art. 65 C. pen.,

potrivit cărora aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie

când legea prevede această pedeapsă (alin. (2)), concomitent însă și cu

îndeplinirea condiției arătate în alin. (1), respectiv pedeapsa principală

stabilită să fie închisoarea de cel puțin 2 ani.

În consecința

acest prima motiv de apel al Parchetului este fondat. Referitor la al doilea

motiv de apel:

Instanța

de fond nu a motivat absolut deloc aplicarea pentru inculpat a suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei încălcând dispozițiile imperative ale art.

86

1

alin. (4) care menționează expres că „Dispozițiile art. 81 alin.

(5) și 6 se aplică și în cazul suspendării executării aplicate persoanei fizice

sub supraveghere”, acest text de lege făcând trimitere la disp. art. 81 alin.

(6) C. pen., conform cărora: „Suspendarea condiționată a executării pedepsei

trebuie motivată”.

Prin

urmare, legiuitorul a lăsat instanței libertatea de a-și forma convingerea cu

privire la posibilitatea ca autorul faptei să se îndrepte fără executarea

efectivă a pedepsei, câtă vreme a înscris în cod posibilitatea suspendării

condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei.

Este

evident că instanța de fond era obligată să-și motiveze hotărârea de suspendare

sub supraveghere a executării pedepsei, indicând acele împrejurări pe care s-a

întemeiat convingerea sa, în acest fel dându-se posibilitatea instanței de apel

să verifice temeinicia hotărârii, respectiv existența acelor împrejurări care

justifică, potrivit legii, aplicarea acestei măsuri.

Drept

urmare si acest motiv de apel apare ca fiind fondat.

Referitor

la al treilea motiv de apel:

Curtea

observa ca într-adevăr, instanța de fond a omis să facă aplicațiunea art. 11

din Legea nr. 241/2005, respectiv să ia măsura sechestrului asigurător, care

este obligatorie, in cazul săvârșirii infracțiunii pentru care inculpatul a

fost condamnat, reprezentând o dispoziție imperativă și derogatorie de la

regula că luarea măsurilor asigurătorii este, în principiu facultativă.

Referitor

la al patrulea motiv de apel:

Curtea

constata ca de asemenea, instanța de fond a omis să instituie in sarcina

inculpatului, interdicția prevăzută de art. 12 din Legea nr. 241/2005,

respectiv aceea de a nu fi fondator, administrator, director sau reprezentant

legal al societății comerciale, iar dacă a fost ales să fie decăzut din

drepturi.

În consecință,

instanța de fond trebuia să dispună decăderea inculpatului din funcția de

administrator al SC L.O. SRL și interdicția de a mai ocupa o asemenea funcție,

ceea ce nu a făcut.

Referitor la

ultimul motiv de apel:

Sub

aspectul laturii civile instanța de fond, deși a reținut că în cauză s-au

dispus și efectuat în mod succesiv două expertize contabile, concluzionându-se,

că prejudiciul total cauzat bugetului de stat este de 227.208,61 RON, în

dispozitivul sentinței atacate obligă inculpatul să plătească părții civile A.N.A.F.,

cu titlu de despăgubiri civile, suma de 245.986 RON, adică suma cu care A.N.A.F.

s-a constituit parte civilă, inițial.

Instanța

de fond nu a înlăturat concluziile expertizei, nici nu le-a comentat în vreun

fel (deși uzează de ele menționându-le pe larg la filele 4-7 din sentința

penală atacată ) și cu toate acestea soluționează latura civilă a cauzei,

dispunând, neîntemeiat obligarea inculpatului la plata către partea civilă a

unei sume care nu se coroborează cu probatoriul efectuat, pe care chiar

instanța de fond 1-a admis și dispus.

În

consecința, în raport de toate aceste considerente, Curtea, în conformitate cu

prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 328

din 10 mai 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a desființat în

parte sentința apelata, l-a condamnat inculpatului la o pedeapsa minima,

rezultata din aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen., cu înlăturarea

pedepsei complementare, si menținerea celei accesorii, păstrând modalitatea de

executare stabilita de prima instanța.

Totodată,

Curtea a dat eficienta disp. art. 11 si 12 din Legea nr. 241/2005, iar pe

latura civila, a reținut prejudiciul corect in suma de 227.208,61 lei, la plata

căruia 1-a obligat pe inculpat, urmând ca restul dispozițiilor primei instanțe

sa fie menținute.

Pe linie

de individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicata inculpatului, Curtea a

reținut aceleași elemente menționate în sentința primei instanțe, prev. de art.

72 C. pen., iar în circumstanțiere a reținut lipsa antecedentelor penale si

atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, acesta recunoscând chiar din

primele declarații săvârșirea faptei, atitudine sinceră pe care și-a menținut-o

pe tot parcursul procesului penal, când a solicitat aplicarea procedurii prev.

de art. 320

1

C. proc. pen.

Curtea a

reținut că după comiterea infracțiunii inculpatul a regretat săvârșirea

faptelor, a conștientizat consecințele negative ale acțiunilor sale iar în ceea

ce privește conduita acestuia de dinainte de comiterea infracțiunii din cauza

prezentă, se reține că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este

la primul conflict cu legea penală, iar perioada cercetărilor din cauza de fata,

a reprezentat în opinia instanței un prilej pentru inculpat, de a înțelege

consecințele unor asemenea fapte, constituind un avertisment suficient pentru a

nu mai intra în viitor în conflict cu legea penală^ dată fiind și vârsta

acestuia.

În raport

de considerentele expuse mai sus, ținând cont de funcția de reeducare pe care o

îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, Curtea apreciază că o

pedeapsă minimă de un an și patru luni închisoare constituie o sancțiune

corespunzătoare pentru inculpat în cauza de față, pedeapsa astfel aplicată

fiind la limita minimului special prevăzut de lege, după prealabila aplicarea a

disp. art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea

ce privește modalitatea de executare a pedepsei Curtea apreciază că scopurile

prevăzute de lege pentru pedeapsa aplicată vor fi atinse numai prin suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât executarea acesteia în regim

de detenție, nu ar duce la obținerea constrângerii și reeducării inculpatului,

în raport de argumentele de mai sus.

Potrivit

art. 71 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. intervine de drept

în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții

C.E.D.O. în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această

Convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Hirst v. Marea

Britanie și Sabou și Pârcălab v. România, jurisprudență cu caracter

general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție, Curtea a interzis

inculpatului doar acele drepturi de la art. 64 C. pen. față de care acesta s-a

făcut nedemn a le mai exercita.

Referitor la

aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, Curtea observa

ca deși textul de lege incriminator al infracțiunii deduse judecații prevede

obligativitatea aplicării pedepsei complementare, sens in care sunt si disp.

art. 65 alin. (2) C. pen., fata de cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicata

inculpatului, in speța nu este Îndeplinita condiția prev. de art. 65 alin. (3)

C. pen., cu referire la art. 65 alin. (1) C. pen., motiv pentru care,

inculpatului nu i-a fost aplicata si o astfel de pedeapsa complementara.

Așadar,

concluzionând că în cazul inculpatului D.L., în ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei, față de circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa

antecedentelor penale, atitudinea sa procesuala, executarea pedepsei în regim

de detenție apare ca fiind o măsură prea aspră care nu va duce la îndreptarea

acestuia, instanța apreciază că rolul de constrângere și scopul pedepsei pot să

fie realizate și prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, ceea

ce implică atenționarea inculpatului asupra posibilității revocării acestei

măsuri în cazul unor săvârșirii unor noi infracțiuni în termenul de încercare

stabilit și exercitarea unor măsuri de supraveghere corespunzătoare de natură a

conduce la îndreptarea inculpatului astfel încât acesta să nu mai comită alte

infracțiuni în viitor.

Pe

latură civilă,

în baza

art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la

art. 998-999 C. civ., instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de

partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. București și în

consecință a obligat inculpatul D.L. la plata sumei de 227.208,61 lei, către

partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. București, sumă la care

s-au calculat și obligațiile fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi)

în conformitate cu legislația fiscală, obligații fiscale care vor fi calculate

de la data când obligația a devenit scadentă și până la data executării

integrale a plății.

La

soluționarea acțiunii civile, instanța a avut în vedere împrejurarea că prejudiciul

indicat de partea civilă în fata instanței de fond, respectiv suma de 245.986

lei, nu rezultă din probele administrate la urmărire penală, însușite de

inculpat în cadrul procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen.,

astfel încât în lipsa unor dovezi certe privind diferența de prejudiciu dintre

suma totală reținută în actul de sesizare, de 227.208,61 lei, aferentă întregii

perioade infracționale a inculpatului, din perioada 01 ianuarie 2006 - 31 iulie

2007, și suma totală din cererea de constituire parte civilă, de 245.986 lei,

inculpatul nu poate fi obligat la plata sumei cu care partea vătămată s-a

constituit parte civilă.

Totodată, în

baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 353 alin. (1) și (2)

C. proc. pen. și art. 163 alin. (1), (2), (5) C. proc. pen., cu referire la

art. 11 din Legea nr. 241/2005, instanța a dispus luarea măsurii asigurătorii a

sechestrului, asupra bunurilor mobile si imobile prezente si viitoare,

proprietatea inculpatului D.L., în condițiile în care o astfel de măsură, este

obligatorie în cazul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală și nu a fost

luată anterior.

În baza

art. 12 din Legea nr. 241/2005, Curtea i-a interzis inculpatului dreptul de a

fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societății

comerciale, iar dacă a fost ales, va dispune decăderea sa din drepturi, având

in vedere ca prin instituirea acestei interdicții in legea speciala,

legiuitorul a urmărit ca persoanele care in exercitarea uneia din aceste

funcții a comis o infracțiune prevăzuta de Legea nr. 241/2005 si au fost

condamnate pentru respectiva infracțiune, sa nu mai aibă posibilitatea pe

viitor de a dobândi astfel de calități, din moment ce s-au dovedit nedemne,

exercitându-se atribuțiile conferite de funcția deținuta cu rea credința.

Este

evident ca aplicarea in cauza a acestui text de lege, se impune cu prisosința,

in condițiile in care Curtea nu poate face aplicarea disp. art. 71 C. pen. rap.

la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., care reprezintă un text de lege cu

caracter general, a cărui incidența intervine in lipsa unei dispoziții

asemănătoare in legea speciala, potrivit regulii, „specialia generalibus

derogant

”

.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs,

pe

de o parte, partea civilă A.N.A.F., fără să motiveze calea de atac, iar pe de

altă parte, inculpatul D.L., pentru omisiunea reținerii circumstanțelor

atenuante față de lipsa antecedentelor penale și dorința de a recupera

prejudiciul, solicitându-se reindividualizarea pedepsei prin prisma

circumstanțelor personale ale acestuia, cu revenirea la pedeapsa de 6 luni

aplicată la fond.

În raport cu

pct. 17

2

al art. 395

9

C. proc. pen., s-a criticat

interdicția de a nu mai fi administrator, care nu e legală, precum și aplicarea

sechestrului nu pe un bun imobil, ci pe toate bunurile mobile și imobile.

Analizând

recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că recursurile declarate de partea civilă și de inculpat,

nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed:

Cu

referire la recursul inculpatului, Înalta Curte constată, mai întâi, că s-a

efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei aplicate și s-a

stabilit corect modalitatea de executare, în raport de criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen. și de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Astfel,

prin prisma dispozițiilor art. 395

1

alin. (4) C. proc. pen.,

întrucât inculpatul nu a formulat apel, fiind pertinent că hotărârea primei

instanțe a fost evaluată și reformată, în aceste condiții, în mod legal, în

defavoarea sa, acesta nu poate invoca pentru prima dată în recurs, nereținerea

circumstanțelor atenuante, mai ales a celor judiciare, care sunt lăsate la

latitudinea instanței, totdeauna.

În condițiile

în care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă egală cu minimul rezultat ca

urmare a reducerii, potrivit art. 320

1

C. proc. pen. a minimului

special de doi ani al pedepsei, o altă reducere, suplimentară și nejustificată

prin prisma circumstanțelor personale ale inculpatului, ar fi nelegală, în

condițiile speței, astfel cum, în mod întemeiat, a decis și instanța de apel,

care a înlăturat pedeapsa nelegală de 6 luni închisoare, aplicată de instanța

de fond.

Instanța

a reținut toate argumentele invocate de recurent, pe care le-a apreciat ca

justificând o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege. Inculpatul nu a

motivat considerentele pentru care motivarea instanței de apel este greșită și

ar fi trebuit ca aceleași argumente să conducă la aplicarea unei pedepse sub

minimul prevăzut de lege, și nu egală cu minimul prevăzut de lege, astfel cum a

dispus instanța de apel.

În acord

cu instanța de apel, instanța de recurs apreciază că elementele de fapt

invocate de către inculpat reprezintă criterii de individualizare, și nu circumstanțe

atenuante.

În privința

celorlalte critici, de nelegalitate, Înalta Curte reține că, potrivit

prevederilor art. 12 din Legea nr. 241/2005: „Nu pot fi fondatori,

administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale,

iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost

condamnate pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege.”

Prin raportare

la prevederile textului legal, reținând caracterul derogatoriu al acesteia, ca

lege specială, față de Codul penal, Înalta Curte constată că pedeapsa

complementară este legal aplicată.

Pe de

altă parte, instanța de apel s-a pronunțat justificat și asupra instituirii

sechestrului asigurător, în virtutea dispoziției imperative a art. 11 din Legea

nr. 241/2005, în condițiile nepronunțării de către instanța de fond. De altfel,

se observă că inculpatul se opune în mod global, asupra oricărei instituiri de

măsuri asigurătorii, deși aparent, critică neinstituirea sechestrului asupra

unui singur bun, pe care, însă, nu îl identifică sau individualizează.

În ceea

ce privește cel de-al doilea recurs, promovat de partea civilă A.N.A.F., care

nu a fost motivat, Înalta Curte reține că, în cauză, nu subzistă nici unul din

motivele care pot fi examinate din oficiu.

În consecință,

pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 385

15

alin. (1)

pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de partea civilă și de inculpat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. și de inculpatul D.L.

împotriva Deciziei penale nr. 294 din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 16 aprilie 2013.