ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra apelurilor de față,
În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 634 din 3 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.R.C. la o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicate inculpatului B.R.C. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în prima zi de miercuri a fiecărui trimestru la judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Curții de Apel București, secția I penală;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, resedință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului B.R.C. asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
A dispus, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F.- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și a fost obligat inculpatul B.R.C. la plata către partea civilă a sumei de 1.420.096 RON, reprezentând impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare neachitat pentru perioada ianuarie 2008 - decembrie 2012 și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestei sume de la data Ia care era datorată și până la data achitării integrale.
A menținut măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr. 1500/P/2011 din data de 07 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pentru a hotărî în acest sens, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1500/P/2011 din data de 09 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală la data de 12 iulie 2013, sub nr. 4918/2/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.R.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (48 de acte materiale).
În fapt, s-a reținut, în esență, prin actul de sesizare, că inculpatul B.R.C., notar public, cu intenție directă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2008 - decembrie 2012, a reținut de la clienți, în total suma de 1.420.096 RON, reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare, sumă pe care cu intenție, nu a vărsat-o la bugetul de stat în 30 de zile de la scadența termenului legal prevăzut de art. 77
1
alin. (6) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., respectiv până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținută, săvârșind un număr de 48 de acte materiale.
Actul de sesizare a instanței are la bază următoarele mijloacele de probă: procesul -verbal de sesizare din oficiu, raportul de inspecție fiscală din 14 martie 2012 al Serviciului de Inspecție Fiscală Persoane Fizice - A.N.A.F,. A.F.P. Sector 3, raportul de expertiză contabilă judiciară și declarațiile învinuitului.
În fața instanței de judecată, inculpatul B.R.C. a fost audiat și a recunoscut comiterea faptelor deduse judecății în condițiile art. 320
1
C. proc. pen.
De asemenea s-au depus înscrisuri în circumstanțiere, respectiv opinie expertală medico-legală.
La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2013, în raport de declarațiile astfel date de inculpatul B.R.C., Curtea a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
S-a reținut că, în perioada mai 2008 - decembrie 2012, B.R.C. în calitate de notar public și-a desfășurat activitatea notarială în cadrul BNP B.R.C. în baza ordinului nr. 1836/C din data de 07 octombrie 1998 eliberat de Ministerul Justiției și a certificatelor nr. 218 din 18 noiembrie 1999 și din data de 01 octombrie 2004 ale Curții de Apel București.
Prin procesul verbal din data de 28 iulie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 de către inculpatul B.R.C., constând în reținerea și nevărsarea sumelor reprezentând impozite cu reținere la sursă aferente tranzacțiilor imobiliare intermediate prin cabinetul său notarial.
Urmare acestui fapt, în cauză s-a dispus efectuarea la BNP B.R.C. a unei inspecții fiscale.
Din raportul de inspecție fiscală din 14 martie 2012 întocmit de A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice Sector 3 - Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice rezultă că pe perioada verificată 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2011, BNP B.R.C. a depus în termen declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat referitoare la impozitul pe venit din transferul proprietăților imobiliare, a reținut și declarat impozitul pe venitul din transferul proprietăților imobiliare în sumă de 2.137.196 RON din care a virat la bugetul de stat suma de 1.348.205 RON, iar pentru diferența nevirată în sumă de 788.991 RON datorează accesorii în sumă de 708.128 RON calculate la data de 14 martie 2012.
În cauză s-a dispus și a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară care a constatat și a concluzionat următoarele:
Notarii publici au obligația calculării, încasării și virării impozitului, pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal și de asemenea declarării acestora la organele fiscale. Impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, se declara lunar, până la 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost calculat și încasat, prin declarația 100". Declarație privind declarațiile de plată la bugetul general consolidat" care se depune la organul fiscal în a cărei rază teritorială se afla sediul activități. Semestrial până la 25 inclusiv a lunii următoare semestrului în care a avut loc autentificarea actelor privind transferul proprietăților imobiliare se depune declarația 208 "Declarație informativa privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal". În această declarație sunt inventariate toate tranzacțiile efectuate cu identificarea beneficiarilor de venit și sumele aferente, cu distribuția impozitului încasat pentru bugetul de stat.
Sumele reținute cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare pentru perioada ianuarie 2008 - decembrie 2012 totalizează 2.098.412 RON, iar impozitul datorat în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2012 este de 2.323.654 RON pentru care se adaugă și impozitul neplătit în decembrie 2007 în sumă de 225.242 RON. Impozitele plătite în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2012 sunt în cuantum de 903.558 RON, sumă care cuprinde și plățile aferente restanței din 2007. Plățile au fost făcute la scadență pentru impozitele aferente lunilor ianuarie, februarie, martie și aprilie 2008.
Impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare neachitate pentru perioada ianuarie 2008 - decembrie 2012 este în sumă de 1.420.096 RON.
Prin ordonanța nr. 1500/P/2011 din data de 11 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în temeiul art. 238 și art. 228 alin. (1) C. proc. pen., extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de inculpatul B.R.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci acte materiale), reținându-se că în perioada august 2012 - decembrie 2012, învinuitul B.R.C. a reținut de la clienții Biroului Notarial Public B.R.C. în total suma de 124.820 RON, reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare, sumă pe care, cu intenție, nu a vărsat-o la bugetul de stat în termenul legal prevăzut de art. 77
1
alin. (6) din Legea nr. 57/2003 - C. fisc., respectiv până la data de 25 inclusiv până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținută, săvârșind alte cinci acte materiale, în speță fiind incident cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen.
Din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală a rezultat săvârșirea de către inculpatul B.R.C., în perioada mai 2008 - decembrie 2012, a următoarelor acte materiale:
1) scadența impozitului aferent lunii mai 2008 în cuantum de 69.777 RON era la data de 25 iunie 2008, inculpatul a achitat la data de 03 iulie 2008 suma de 2.288 RON, însă plata parțială echivalează cu o neplată;
2) scadența impozitului aferent lunii iunie 2008 în cuantum de 43.480 RON era la data de 25 iulie 2008, inculpatul a achitat la data de 03 iulie 2008 suma de 2.288 RON, însă plata parțială echivalează cu o neplată;
3) scadența impozitului aferent lunii iulie 2008 în cuantum de 27.754 RON era la data de 25 august 2008, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
4) scadența impozitului aferent lunii decembrie 2008 în cuantum de 26.160 RON era la data de 26 ianuarie 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
5) scadența impozitului aferent lunii ianuarie 2009 în cuantum de 172.132 RON era la data de 25 februarie 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
6) scadența impozitului aferent lunii februarie 2009 în cuantum de 22.761 RON era la data de 25 martie 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
7) scadența impozitului aferent lunii martie 2009 în cuantum de 59.634 RON era la data de 27 aprilie 2009, nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
8) scadența impozitului aferent lunii aprilie 2009 în cuantum de 7.535 RON era la data de 25 mai 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
9) scadența impozitului aferent lunii mai 2009 în cuantum de 4.240 RON era la data de 25 iunie 2009, inculpatul nu a achitat nicio sumă de bani aferentă acestui impozit;
10) Scadența impozitului aferent lunii iunie 2009 în cuantum de 15.057 RON era la data de 27 iulie 2009, infr. prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 consumându-se la data de 27 august 2009. învinuitul B.R.C. nu a achitat nicio sumă de bani aferentă acestui impozit;
11) scadența impozitului aferent lunii iulie 2009 în cuantum de 48.519 RON era la data de 25 august 2009, inculpatul nu a achitat nicio sumă de bani aferentă acestui impozit;
12) scadența impozitului aferent lunii octombrie 2009 în cuantum de 10.448 RON era la data de 25 noiembrie 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
13) scadența impozitului aferent lunii noiembrie 2009 în cuantum de 10.282 RON era la data de 28 decembrie 2009, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
14) scadența impozitului aferent lunii decembrie 2009 în cuantum de 35.367 RON era la data de 25 ianuarie 2010 nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
15) scadența impozitului aferent lunii ianuarie 2010 în cuantum de 10.249 RON era la data de 25 februarie 2010, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
16) scadența impozitului aferent lunii februarie 2010 în cuantum de 50.098 RON era la data de 25 martie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
17) scadența impozitului aferent lunii martie 2010 în cuantum de 11.303 RON era la data de 26 aprilie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
18) scadența impozitului aferent lunii aprilie 2010 în cuantum de 14.891 RON era la data de 25 mai 2010, inculpatul nu a achitat nicio sumă de bani aferentă acestui impozit;
19) scadența impozitului aferent lunii mai 2010 în cuantum de 28.289 RON era la data de 25 iunie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
20) scadența impozitului aferent lunii iunie 2010 în cuantum de 23.796 RON era la data de 26 iulie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
21) scadența impozitului aferent lunii august 2010 în cuantum de 54.293 RON era la data de 27 septembrie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
22) scadența impozitului aferent lunii septembrie 2010 în cuantum de 23.418 RON era la data de 25 octombrie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
23) scadența impozitului aferent lunii octombrie 2010 în cuantum de 39.182 RON era la data de 25 noiembrie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
24) scadența impozitului aferent lunii noiembrie 2010 în cuantum de 31.332 RON era la data de 27 decembrie 2010, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
25) scadența impozitului aferent lunii decembrie 2010 în cuantum de 16.088 RON era la data de 25 ianuarie 2011, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani aferentă acestui impozit;
26) scadența impozitului aferent lunii februarie 2011 în cuantum de 16.316 RON era la data de 25 martie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
27) scadența impozitului aferent lunii martie 2011 în cuantum de 15.442 RON era la data de 25 aprilie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
28) scadența impozitului aferent lunii aprilie 2011 în cuantum de 40.879 RON era la data de 25 mai 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
29) scadența impozitului aferent lunii mai 2011 în cuantum de 28.398 RON era la data de 27 iunie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
30) scadența impozitului aferent lunii iunie 2011 în cuantum de 33.516 RON era la data de 25 iulie 2011, inculpatulnu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
31) scadența impozitului aferent lunii iulie 2011 în cuantum de 22.666 RON era la data de 25 august 2011, inculpatul nu a achitat nicio sumă de bani aferentă acestui impozit;
32) scadența impozitului aferent lunii august 2011 în cuantum de 17.118 RON era la data de 26 septembrie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
33) scadența impozitului aferent lunii septembrie 2011 în cuantum de 60.450 RON era la data de 25 octombrie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
34) scadența impozitului aferent lunii octombrie 2011 în cuantum de 19.010 RON era la data de 25 noiembrie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
35) scadența impozitului aferent lunii noiembrie 2011 în cuantum de 19.010 RON era la data de 26 decembrie 2011, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
36) scadența impozitului aferent lunii decembrie 2011 în cuantum de 17.831 RON era la data de 25 ianuarie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
37) scadența impozitului aferent lunii ianuarie 2012 în cuantum de 11.230 RON era la data de 27 februarie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
38) scadența impozitului aferent lunii februarie 2012 în cuantum de 36.609 RON era la data de 26 martie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
39) scadența impozitului aferent lunii martie 2012 în cuantum de 24.450 RON era la data de 25 aprilie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
40) scadența impozitului aferent lunii aprilie 2012 în cuantum de 23.836 RON era la data de 25 mai 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
41) scadența impozitului aferent lunii mai 2012 în cuantum de 17.280 RON era la data de 25 iunie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
42) scadența impozitului aferent lunii iunie 2012 în cuantum de 36.273 RON era la data de 25 iulie 2012, nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
43) scadența impozitului aferent lunii iulie 2012 în cuantum de 47.470 RON era la data de 27 august 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
44) scadența impozitului aferent lunii august 2012 în cuantum de 14.136 RON era la data de 25 septembrie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
45) scadența impozitului aferent lunii septembrie 2012 în cuantum de 26.270 RON era la data de 25 octombrie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
46) scadența impozitului aferent lunii octombrie 2012 în cuantum de 37.743 RON era la data de 26 noiembrie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
47) scadența impozitului aferent lunii noiembrie 2012 în cuantum de 23.583 RON era la data de 27 decembrie 2012, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit;
48) scadența impozitului aferent lunii decembrie 2012 în cuantum de 23.088 RON era la data de 25 ianuarie 2013, inculpatul nu a achitat nici-o sumă de bani aferentă acestui impozit.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul B.R.C. a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor deduse judecății, justificând neachitarea impozitului pe veniturile din transferul proprietăților datorită unor probleme financiare cauzate de lungul timpului de probleme personale respectiv de o depresie datorată decesului tatălui său, contractarea unor împrumuturi de la persoane fizice cu garanție imobiliară și producerea unui accident de circulație în urma căruia a suferit vătămări corporale.
În fața instanței de judecată inculpatul B.R.C. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., precizând că recunoaște în totalitate faptele comise astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare a instanței, că este de acord să se judece în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și că nu dorește administrarea altor probe care să vizeze situația de fapt.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
De asemenea, conform art. 77
1
alin. (6) din Legea nr. 571/2003 impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.
Prin urmare, s-a constatat că declarațiile date de inculpatul B.R.C. atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire, respectiv procesul - verbal de sesizare din oficiu, raportul de inspecție fiscală din 14 martie 2012 al Serviciului de Inspecție Fiscală Persoane Fizice A.N.A.F., A.F.P. Sector 3, raportul de expertiză contabilă judiciară, înscrisuri și toate acestea au condus, în opinia instanței, la convingerea fermă că inculpatul B.R.C. a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată dedusă judecății, astfel cum a fost anterior descrisă, cu forma de vinovăție cerută de lege.
În drept, fapta inculpatului B.R.C., care în calitate de notar public, cu intenție directă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2008 - decembrie 2012, a reținut de la clienți, în total suma de 1.420.096 RON, reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare, sumă pe care cu intenție, nu a vărsat-o la bugetul de stat în 30 de zile de la scadența termenului legal prevăzut de art. 77
1
alin. (6) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., respectiv până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținută, săvârșind un număr de 48 de acte materiale
Întrunește elementele constitutive infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin urmare, s-a dispus condamnarea inculpatului B.R.C. în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen.
Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definite de legiuitor în art. 52 C. pen. trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Pedeapsa nu-și poate îndeplini integral funcțiile, nu-și poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și necesităților reale de îndreptare și reeducare a acestuia.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei, iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
În prezenta cauză, s-a apreciat că, aplicând inculpatului B.R.C. o pedeapsă de 10 luni închisoare și dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, în condițiile art. 86
1
și urm. C. pen., se realizează o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptelor comise și periculozitatea autorului acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
La stabilirea acestei pedepse, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, s-a avut în vedere natura și gravitatea în concret a faptelor deduse judecării, modalitatea și împrejurările concret de săvârșire a acestora, precum și urmarea produsă.
Deși din actele dosarului rezultă că în perioada 2008 - 2012, inculpatul B.R.C. într-adevăr s-a confruntat cu anumite probleme personale, Curtea nu a putut ignora perioada foarte mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, prejudiciul semnificativ produs bugetului de stat și împrejurarea că din probele administrate rezultă că în perioada respectivă BNP B.R.C. a avut o activitatea constantă și încasări semnificative din tranzacții imobiliare.
Totodată, s-a ținut cont de atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului B.R.C. atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței unde a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în condițiile art. 320
1
C. proc. pen., dar și datele ce caracterizează persoana sa, respectiv lipsa antecedentelor penale, studii superioare.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere și calitatea inculpatului de notar public, calitate în care trebuia să contribuie cu atât mai mult la respectarea legii, să fie un adevărat model în societate, trebuia să colecteze și să vireze la bugetul de stat sumele de bani reprezentând impozitul pe venitul din transferul proprietăților imobiliare care are natura unui impozit cu reținere la sursă, tocmai pentru a preveni neplata acestuia de către persoane fizice sau juridice și care nu pot avea o altă destinație.
S-a apreciat că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a vreunei circumstanțe atenuante dintre cele prevăzute de art. 74 C. pen., chiar și în contextul unor date ce caracterizează favorabil persoana acestuia, astfel cum au fost evidențiate.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 nu este obligatorie pentru instanța de judecată.
În procesul complex al individualizării pedepsei, instanța de judecată este singura în măsură să stabilească dacă o anumită împrejurare merită să fie calificată ca atare, pe baza cunoașterii influenței concrete pe care o împrejurare sau alta o are asupra gravității faptei și pericolului social al infractorului, conform cu adevărul și potrivit intimei sale convingeri.
În prezenta cauză, s-a apreciat că împrejurările de fapt amintite, cert rezultate din actele dosarului, justifică necesitatea aplicării unei pedepse într-un cuantum peste minimul special prevăzut de lege, dar neprivativă de libertate, care este în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art. 52 C. pen.
II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul B.R.C. și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București).
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2014, având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a acestuia, a recalificat căile de atac exercitate în cauză de inculpatul B.R.C. și de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București) ca fiind apeluri.
Inculpatul B.R.C. a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante și aplicarea unei sancțiuni în concordanță cu împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele. Totodată, a menționat că pot fi aplicate dispozițiile art. 80-82 din noul C. pen.
Partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București) a solicitat admiterea în totalitate a acțiunii civile, atât cu privire la obligarea inculpatului, cât și a părții responsabile civilmente, la plata sumei de 2.391.587 RON, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat, și la plata obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi).
Examinând cauza atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că apelurile declarate de inculpatul B.R.C. și de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București) sunt nefondate.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul B.R.C.
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpatul și l-a însușit, conform prevederilor art. 320
1
C. proc. pen. din 1968 rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția nculpatului B.R.C. în comiterea faptelor, în raport de situația de fapt reținută.
Procedând la reevaluarea întregului ansamblu probator strâns cu referire la prezenta cauză, Înalta Curte reține următoarele aspecte:
Probele strânse în cursul urmăririi penale au fost verificate de instanța de judecată, ajungându-se la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. În vederea aflării adevărului și aplicării corecte a legii penale, organele de urmărire penală și instanța de judecată au obligația de a aprecia, completa și justifica probele administrate în cauză, ceea ce instanța de fond a și făcut în cursul cercetării judecătorești.
Astfel, în mod corect Curtea de Apel București a avut în vedere toate probele administrate în cursul urmăririi penale, întregul material fiind coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului dată în fața instanței de fond și a constatat că situația de fapt reținută în actul de sesizare este reală și confirmată de probatoriul administrat în cauză.
Înalta Curte apreciază că dovezile arătate dispun de forța probantă necesară răsturnării prezumției de nevinovăție, probele certe de vinovăție legitimând tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea faptelor deduse judecății, astfel că soluția de condamnare a acestuia, adoptată de către instanța de fond, este temeinică și legală.
Inculpatul B.R.C. a adoptat o poziție procesuală sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, însă și-a întemeiat apărarea pe existența unor împrejurări neprevăzute, care au condus la imposibilitatea achitării obligațiilor civile către parte civilă A.N.A.F., respectiv: faptul că a suferit o cădere psihică după decesul tatălui său și nu s-a preocupat de obligațiile profesionale acumulând datorii la A.N.A.F.; pentru a achita obligațiile către A.N.A.F. a încheiat un contract de împrumut de la o persoană fizică, cu dobândă de 7% pe lună, astfel că la interval de trei luni trebuia să achite suma de 21.000 euro; în perioada în care a încercat a restitui împrumutul contractat în condiții oneroase a fost victima unui accident rutier, fiind în imposibilitate de a exercita atribuțiile profesionale mai multe luni în cursul anului 2010.
Înalta Curte apreciază că motivele invocate de inculpat în susținerea apelului, nu pot fi reținute față de probatoriul administrat, care a relevat săvârșirea faptelor deduse judecății cu intenție. În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție, deoarece acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv producerea unei pagube bugetului consolidat al statului, și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Infracțiunea are ca obiect material sumele colectate de către contribuabili, pe care aceștia nu le varsă în termen către bugetul consolidat al statului.
Elementul material al infracțiunii constă în reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult de 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă. Activitatea ce constituie elementul material al infracțiunii presupunea două acte: reținere și nevărsarea.
În fine a doua cerință impusă de lege este ca subiectul obligat la vărsarea impozitului sau contribuției să nu-și fi îndeplinit această obligație timp de 30 de zile de la scadență.
Sub aspectul laturii subiective infracțiunea se comite cu intenție directă sau indirectă.
Așa fiind, s-a apreciat că pedeapsa de 10 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni este aptă să răspundă atât scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte, și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.
De altfel, la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunii, persoana inculpatului, precum și împrejurările care ar putea atenua sau agrava răspunderea penală.
Totodată, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidență în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de apel constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, C. pen. anterior, acesta fiind cel care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpatul B.R.C.
De asemenea, nu poate fi omis faptul că judecătorul fondului a stabilit ca modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatului suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a acesteia, potrivit art. 86
1
C. pen. (1969), modalitate, care conține în noua reglementare/prevederi mult mai severe, ca și conținut și efecte.
În consecință, față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpatul B.R.C. este C. pen. anterior care, în ansamblul său, raportat la condițiile de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a apelantului, creează acestuia o situație mai avantajoasă.
Ca urmare, nici solicitarea inculpatului de a se aplica dispozițiile art. 80 din noul C. pen., referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei, nu poate fi primită din perspectiva faptului că s-a reținut ca fiind mai favorabil C. pen. anterior. Or, așa cum s-a statuat cu caracter obligatoriu prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 din noul C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București).
Înalta Curte reține că Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București) s-a constituit parte civilă, în cursul urmării penale, pentru suma de 2.391.587 RON din care debit în sumă de 1.422.167 RON, dobândă în sumă de 761.995 RON, penalități de întârziere în sumă de 207.425 RON și dobândă calculată și neinstituită în sumă de 14.223 RON.
În cursul urmăririi penale, prin raportul de expertiză contabilă judiciară din 04 aprilie 2013 s-a stabilit că impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare neachitat pentru perioada ianuarie 2008- decembrie 2012 este în cuantum de 1.420.096 RON.
Ca urmare, în rechizitoriu s-a stabilit că prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat prin fapta săvârșită de inculpat este în cuantum de 1.420.096 RON.
De altfel, Curtea de Apel București s-a pronunțat în acest sens „în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F.- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și l-a obligat pe inculpatul B.R.C. la plata către partea civilă a sumei de 1.420.096 RON reprezentând impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare neachitat pentru perioada ianuarie 2008-decembrie 2012 și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestei sume de la data la care era datorată și până la data achitării integrale".
Sub aspectul obligațiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, se constată că prima instanță a dispus acordarea acestora până la data achitării integrale a prejudiciului.
Referitor la obligațiile fiscale accesorii, acestea nu au caracterul unui prejudiciu cert, deoarece, în cazul obligațiilor fiscale stabilite prin hotărârea judecătorească, plata devine exigibilă după rămânerea definitivă a hotărârii, moment în raport cu care se calculează dobânzile și penalității, până la data stingerii datoriei.
Totodată, partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscală, care să consfințească o creanță certă, lichidă și exigibilă, de natură a îndreptăți la calcularea unor creanțe accesorii prin neplata cu întârziere, ori data la care o asemenea creanță dobândește caracter cert, lichid și exigibil este data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, întrucât în procesul penal inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție și, prin urmare, nu se poate accepta că până la acest moment acesta datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanțe accesorii specifice răspunderii reglementate prin dreptul fiscal. În același timp, fiind reglementate de C. proc. fisc, creanțele accesorii nu ar putea fi solicitate decât în faza de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, prevederile speciale în materie neputând fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natură penală.
Având în vedere cele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.R.C. și de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București) împotriva sentinței penale nr. 634 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.R.C. și de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București) împotriva sentinței penale nr. 634 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2014.