ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3998/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3998/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 835 din 29 noiembrie
2012 Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 254 alin. (1) și
(2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic., art.
320
1
alin. (1) și (2) C. proc. pen. astfel cum a fost introdus prin
Legea nr. 202/2010, rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76
litera c) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.N. la pedeapsa de 3 luni
închisoare.
S-a făcut în cauză
aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) și c) C. pen.
În baza art. 81 și
art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un
termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
A atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii
s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C.
pen. s-a dispus deducerea prevenției de la 30 octombrie 2012, la zi.
Conf. art. 350 alin.
(3) litera b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a
inculpatului de sub puterea M.A.P. Nr. 257/UP din 31 octombrie 2012 emis de
Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 41984/3/2012.
În baza art. 254
alin. (1) și (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu
aplic. art. 320
1
alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. astfel cum a
fost introdus prin Legea nr. 202/2010, rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și c)
C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.D. la pedeapsa
de 3 luni închisoare.
S-a făcut în cauză
aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) și c) C. pen.
În baza art. 81 și
art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un
termen de încercare de 2 ani și 3 luni. A atras atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin.
5 C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii
s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C.
pen. s-a dispus deducerea prevenției de la 30 octombrie 2012, la zi.
Conf. art. 350 alin.
(3) lit. (b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a
inculpatului de sub puterea M.A.P. Nr. 258/UP din 31 octombrie 2012 emis de
Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 41984/3/2012.
În baza art. 191 C.
proc. pen. au fost obligați inculpații la câte 1.000 RON fiecare cheltuieli
judiciare către Stat.
Pentru a pronunța
această sentință, tribunalul a reținut în baza declarației de recunoaștere a
vinovăției dată de ambii inculpați conform (...) art. 320
1
C. proc.
pen. că:
În perioada 25 - 30
octombrie 2012, inculpații R.N. și P.D. au pretins suma de 37.000 RON și au
primit suma de 34.000 RON, cu titlul de mită, de la martorul denunțător V.M.A.,
în schimbul îndeplinirii în mod necorespunzător a atribuțiilor de serviciu
astfel încât, în calitatea lor de comisari ai Gărzii Financiare, Secția
București, să nu sesizeze organele de urmărire penală cu privire la
infracțiunile constatate cu prilejul controlului financiar efectuat la SC A.
SRL București, să aplice amenzi contravenționale într-un cuantum cât mai mic și
să îi comunice denunțătorului identitatea persoanei care a sesizat abaterile
societății comerciale ultim menționate.
Pe fondul
desfășurării acestei activități infracționale, la data de 24 octombrie 2012,
denunțătorul V.M.A. a fost contactat telefonic de către R.N., comisar al Gărzii
Financiare, Secția București, solicitându-i adresa personală de mail, în
vederea trimiterii unei invitații pentru controlul SC A. SRL În scurt timp, pe
adresa de mail indicată de denunțător X, a fost primită o invitație tip a
Gărzii Financiare, seria B, nr. 0037169, aceasta fiind neștampilată. Invitația
a fost trimisă de pe o adresă de mail privată X1, cu semnătura unui trust de
companii private "E.C.E., E.A., E.S., ".
În urma conversației
telefonice dintre denunțător și comisarul R.N. s-a stabilit ca întâlnirea să
aibă loc în ziua de 25 octombrie 2012, ora 12:00.
Cu prilejul primei
întâlniri pe care au avut-o la 25 octombrie 2012 cu denunțătorul V.M.A.,
numiții R.N. și P.D. au procedat la verificarea documentelor contabile,
concluzia comisarilor anterior menționați fiind că neregulile constatate
reprezintă temei pentru un "dosar penal" și că ar trebui sesizat
parchetul competent.
Comisarii Gărzii
Financiare au afirmat că este tardiv să se mai achite impozitul pentru sumele
aflate în casierie, subliniind totodată că ei nu sunt "popi" și că ar
mai exista o posibilitate de rezolvare a problemei. În continuare, P.D. și R.N.
i-au sugerat denunțătorului că rezolvarea problemei descoperite la SC A. SRL ar
putea fi făcută cu sumele de 7.000 RON și 10.000 RON, disponibile în două
conturi bancare, dar și cu suma de 20.000 RON existentă în casieria firmei,
suma totală pretinsă fiind în cuantum de 37.000 RON.
Potrivit celor
convenite cu ocazia întâlnirii din data anterior menționată, P.D. și R.N. s-au
prezentat la data de 30 octombrie 2012 (marți) pentru "rezolvarea"
problemelor constatate cu prilejul controlului SC A. SRL București, primind
suma de 34.000 RON, cu titlu de mită, ocazie cu care s-a procedat la
constatarea infracțiunii flagrante.
În drept, fapta
inculpaților P.D. și R.N., constând în aceea că: în perioada 25 - 30 octombrie
2012, au pretins suma de 37.000 RON și au primit suma de 34.000 RON, cu titlul
de mită, de la martorul denunțător V.M.A., în schimbul îndeplinirii în mod
necorespunzător a atribuțiilor de serviciu astfel încât, în calitatea lor de
comisari ai Gărzii Financiare, Secția București, să nu sesizeze organele de
urmărire penală cu privire la infracțiunile constatate cu prilejul controlului
financiar efectuat la SC A. SRL București, să aplice amenzi contravenționale
într-un cuantum cât mai mic și să îi comunice denunțătorului identitatea
persoanei care a sesizat abaterile societății comerciale ultim menționate,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de
art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr.
78/2000.
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpaților C.A., M.A.R., S.D.C., M.F.C. și G.E.M.,
Tribunalul a avut în vedere criteriile generale pre.v de art. 72 C. pen.,
precum și disp. art. 320
1
C. proc. pen.
"Judecata în
cazul recunoașterii vinovăției art. 320
1
din Legea nr. 202/2010 -
până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal
sau prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul
de sesizare a instanței și solicită ca judecată să se facă în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc
numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci
când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul
de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția
înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de
judecată. La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită
ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și
apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.
Instanța de judecată
soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că
faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la
persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Dacă pentru soluționarea
acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va
dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluționare
a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispozițiile art. 334 și art. 340 - art. 344
se aplică în mod corespunzător.
Instanța va pronunța
condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor
de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu
o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Dispozițiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală
vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.
În caz de respingere
a cererii, instanța continua judecarea cauzei potrivit procedurii de drept
comun."
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, criticând-o sub
aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate în raport de criteriile
art. 72 C. pen.
În motivarea
apelului, Parchetul a criticat cuantumul pedepsei închisorii stabilit de către
instanța de judecată pentru fiecare dintre cei doi inculpați, arătând că este
vădit disproporționat în raport cu activitatea infracțională desfășurată de
aceștia.
S-a arătat că, în mod
nejustificat, au fost reținute dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și
art. 76 lit. c) C. pen. fără a motiva în vreun fel aspecte ce ar putea
constitui circumstanțe atenuante.
În argumentare, s-a
susținut că:
Este constantă
practica instanțelor de judecată cu privire la faptul că lipsa antecedentelor
penale este o stare de normalitate și nu trebuie să primeze în cadrul
procesului de individualizare a pedepsei cu închisoare, în spețe privind
corupția. Lipsa antecedentelor penale, precum și celelalte circumstanțe
personale învederate de către inculpați, prin apărători, nu contrabalansează
interesul public. Sub acest aspect, instanța a ignorat total gradul de pericol
social ridicat al infracțiunii săvârșite, acesta conturându-se din următoarele:
- modul de operare
reflectă perseverență în determinarea denunțătorului/martor în crescendo de a
accepta "soluția salvatoare", prin remiterea sumei de 34.000 RON;
- activitatea
infracțională s-a desfășurat pe parcursul mai multor zile;
- infracțiunea a fost
săvârșită de către cei doi inculpați având calitatea de comisari ai Gărzii
Financiare;
- inculpații au
primit suma de 34.000 de RON, în scopul de a-și încălca atribuțiile de
serviciu, prin trei acte diferite.
Față de cele
menționate, s-a apreciat că instanța, cu superficialitate, a ignorat importanța
relațiilor sociale lezate prin săvârșirea infracțiunii, care a adus o atingere
probității activității desfășurate de către autoritățile publice. Este necesară
o atitudine fermă a autorităților judiciare în fața unei astfel de conduite,
ilegale și imorale în același timp, aceasta pe fondul amplificării fenomenului
de corupție în societatea românească, în scopul recâștigării încrederii
comunității în instituțiile statului.
Prin urmare, ținând
cont de elementele de ordin subiectiv și obiectiv prezentate mai sus, instanța
de judecată era obligată să nu coboare sub minimul special prevăzut de legea
penală pentru infracțiunea respectivă; să orienteze cuantumul pedepsei
închisorii către 6 ani, cu executare în regim de detenție.
Din perspectiva
modului de executare a pedepsei cu închisoarea stabilit de către instanța de
judecată, se constată că aceasta nu a motivat absolut deloc condiția prevăzută
de art. 81 alin. (1) litera c) C. pen., respectiv nu a prezentat acele elemente
care au determinat-o să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără
executare. Or, ținând cont de poziția procesuală pe parcursul urmăririi penale
(nerecunoașterea săvârșirii faptei depistate în flagrant), de gradul de pericol
social al infracțiunii săvârșite, așa cum a fost mai sus prezentat, s-a
apreciat că scopul coercitiv, educativ, preventiv al pedepsei cu închisoarea nu
poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție.
Prin Decizia penală
nr. 137 din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I
penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat
de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția
Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 835 din data de 29
noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în
dosarul nr. 44654/3/2012.
S-a desființat în
parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:
În baza art. 254
alin. (1) și (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu
aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul R.N. -
fiul lui S. și M., necunoscut cu antecedente penale la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
În baza art. 65 C.
pen. s-au interzis inculpatului R.N. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după
executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen. pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 litera a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată
inculpatului R.N. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani,
stabilit conform art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul R.N. trebuie
să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la
datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art. 359 C.
proc. pen. s-a atras atenția inculpatului R.N. asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii s-a dispus suspendarea și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C.
pen. s-a dispus deducerea prevenției de la 30 octombrie 2012, la 29 noiembrie
2012.
În baza art. 254
alin. (1) și (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu
aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.D.,
necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C.
pen. s-au interzis inculpatului P.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după
executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen. pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată
inculpatului P.D. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani,
stabilit conform art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul P.D. să se
supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la
datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art. 359 C.
proc. pen. s-a atras atenția inculpatului P.D. asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii s-a dispus suspendarea și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C.
pen. s-a dispus deducerea prevenției de la 30 octombrie 2012 la 29 noiembrie
2012.
S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192
alin. (3) C. proc. pen. cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în
sarcina acestuia.
Onorariul parțial
cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de 75 RON pentru fiecare
intimat inculpat se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de apel a constatat că apelul este fondat pentru
următoarele considerente:
S-a reținut că
inculpații P.D. și R.N. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.
337/P/2012 din data de 19 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de
Combatere a Corupției pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de
art. 254 alin. (1) și (2) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În conformitate cu
art. 320
1
C. proc. pen., ambii inculpați, înainte de începerea
cercetării judecătorești, au declarat că recunosc în totalitate starea de fapt
reținută prin actul de sesizare și că își însușesc probele administrate în
cursul urmăririi penale, solicitând ca judecata să se facă în procedura
simplificată.
Curtea a constatat că
inculpații și-au recunoscut vinovăția cu privire la infracțiunea de luare de
mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în perioada 25 - 30 octombrie 2012, au
pretins suma de 37.000 RON și au primit suma de 34.000 RON, cu titlul de mită,
de la martorul denunțător V.M.A., în schimbul îndeplinirii în mod
necorespunzător a atribuțiilor de serviciu astfel încât, în calitatea lor de
comisari ai Gărzii Financiare, Secția București, să nu sesizeze organele de
urmărire penală cu privire la infracțiunile constatate cu prilejul controlului
financiar efectuat la SC A. SRL București, să aplice amenzi contravenționale
într-un cuantum cât mai redus și să îi comunice denunțătorului identitatea
persoanei care a sesizat abaterile societății.
În acord cu critica
adusă de către parchet, Curtea a constatat că sentința este nemotivată sub
aspectul reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a)
și c) C. pen.
Astfel, practica
judiciară a devenit constantă în a recunoaște că, în cazul aplicării
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul
procesului penal, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în
actul de sesizare a instanței nu poate fi valorificată ca circumstanță
atenuantă judiciară prev. în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen.,
întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență
juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate
concomitent cu dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. numai atunci
când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea
infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele
prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a constatat că
ambii inculpați au negat, în faza de urmărire penală, săvârșirea infracțiunii
de luare de mită oferind explicații neplauzibile și în contradicție cu
procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante astfel că în favoarea
lor nu poate opera circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C.
pen., nefiind identificate alte aspecte care să o justifice.
Totodată, lipsa
antecedentelor penale, ca și conduita anterioară bună, ținând seama de calitatea
pe care ambii inculpați o aveau, de comisari ai Gărzii Financiare, nu poate fi
calificată drept circumstanță atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1)
lit. a) C. pen., întrucât este o condiție a accesului în funcția publică care
solicită o probitate deosebită.
În cauză nu poate
opera sic et simpliciter, recunoașterea acestor împrejurări ca circumstanțe
atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special până la
cuantumul derizoriu, de 3 luni închisoare, stabilit de instanța de fond, întrucât
s-ar aduce atingere imperativului justei individualizări a pedepsei în raport
cu exigențele impuse de art. 52 C. pen., privind prevenția generală și specială
în cazul infracțiunilor de corupție.
Fapta inculpaților de
a pretinde și a primi o sumă însemnată de bani pentru a nu-și îndeplini
atribuțiile de serviciu, săvârșită în calitate de comisari ai Gărzii
Financiare, exprimă un grad de pericol social ridicat care se impune a fi
evaluat în mod just și mai ales, reflectat în pedeapsa aplicată prin luarea în
considerare în mod efectiv și complet a tuturor criteriilor impuse de art. 72
C. pen. la individualizarea judiciară a pedepsei.
Reevaluând aceste
criterii Curtea, ținând seama și de atitudinea de recunoaștere a vinovăției
exprimată de ambii inculpați conform art. 320
1
C. proc. pen., a
înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea acestora și a stabilit
câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă apreciată ca fiind aptă să
corespundă - așa cum s-a subliniat - exigențelor impuse de art. 52 C. pen.
Cât privește
modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a apreciat, contrar susținerilor
parchetului, că suspendarea sub supraveghere, în condițiile art. 86
1
C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen., oferă un sistem de garanții sub aspectul eficienței și poartă în sine
o severitate accentuată de natură să exprime un tratament adecvat persoanei
inculpaților și să garanteze resocializarea viitoare, pozitivă, a acestora.
Drept pentru care,
Curtea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de
PICCJ - DNA împotriva Sentinței penale nr. 835 din data de 29 noiembrie 2012,
pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr.
44654/3/2012.
A desființat în parte
sentința penală atacată și rejudecând în fond:
În baza art. 254
alin. (1) și (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu
aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul R.N. la
pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen.
a interzis inculpatului R.N. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a
teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea
pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b și c) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată
inculpatului R.N. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani stabilit
conform art. 86
2
C. pen.
S-a dispus ca în baza
art. 86
3
C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul R.N.
trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la
datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art. 359 C.
proc. pen. a atras atenția inculpatului R.N. asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii
s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C.
pen. a dispus deducerea prevenției de la 30 octombrie 2012, la 29 noiembrie
2012.
În baza art. 254
alin. (1) și (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu
aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul P.D. la
pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C.
pen. a interzis inculpatului P.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după
executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen. pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. a dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată
inculpatului P.D. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani,
stabilit conform art. 86
2
C. pen.
S-a dispus ca în baza
art. 86
3
C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul P.D.
trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la
datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art. 359 C.
proc. pen. a atras atenția inculpatului P.D. asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C.
pen. a dispus deducerea prevenției de la 30 octombrie 2012 la 29 noiembrie
2012.
S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192
alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în
sarcina acestuia.
Onorariul parțial
cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu în cuantum de 75 RON pentru fiecare
intimat inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva deciziei
instanței de apel au declarat recurs inculpații R.N. și P.D., motivele de
recurs fiind depuse la dosar în termenul prevăzut de art. 385
10
C.
proc. pen.
Astăzi, în ședință
publică recurenții inculpați, atât prin intermediul apărătorilor desemnați din
oficiu, cât și personal având cuvântul au declarat că își retrag recursurile
declarate împotriva deciziei instanței de apel.
În baza art. 385
4
C. proc. pen. cu referire la art. 369 C. proc. pen., până la închiderea
dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage
recursul declarat, retragerea trebuind să fie făcută fie personal, fie prin
mandatar special.
În cauza de față,
recurenții inculpați, personal și prin apărătorii desemnați din oficiu au
declarat că își retrag recursurile formulate împotriva deciziei instanței de
apel.
Fiind îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 385
4
C. proc. pen., Înalta Curte va lua
act de manifestarea de voință a recurenților inculpați R.N. și P.D. și va lua
act de retragerea recursurilor declarate împotriva Deciziei penale nr. 137 din
24 mai 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea
recursurilor declarate de inculpații R.N. și P.D. împotriva Deciziei penale nr.
137 din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul
inculpat R.N. la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din
oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Obligă recurentul
inculpat P.D. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - AM