ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 831/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1966 din 16 mai 2006, așa cum a fost completată, reclamanta SC S.P. SRL Bacău, a chemat în judecată pârâta SC C.A.C. SRL Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la înlocuirea în întregime a autoturismului cumpărat, marca V.W.T., cu un altul de aceeași marcă și caracteristici tehnice. În subsidiar, a solicitat înlocuirea torpedoului rece chiar dacă ar presupune schimbarea bordului în întregime, obligarea pârâtei la despăgubiri în cuantum de 33.170 lei pentru lipsa de folosință a bunului, daune cominatorii în sumă de 500 lei pe zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii și până la îndeplinirea obligației, precum și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a cumpărat de la pârâtă, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1504 din 14 octombrie 2005, un autoturism marca Wolkswagen Touran, model VW Touran 2, 01, 140 CP, TDI, observând și reclamând încă de la ridicarea autoturismului o defecțiune la capacul de închidere de la torpedoul rece, în sensul că nu se închidea perfect pe linia de contur, fiind inestetic și neasigurând microclimatul rece din incinta acestuia. În dată de 22 octombrie 2006, a revenit în service-ul vânzătorului, dar nu s-a reușit înlăturarea defecțiunii prin înlocuire sau reglaj, iar cu adresa din data de 27 martie 2006, vânzătorul i-a comunicat că nu se poate înlătura defecțiunea prin înlocuire sau reglare.

În susținerea acțiunii, s-au depus înscrisuri respectiv: contractul de vânzare-cumpărare nr. 1504/2005, certificat de garanție, declarație de conformitate, declarația vamală, invitație la conciliere și procesul verbal încheiat în data de 19 aprilie 2006, adresa din 22 martie 2006, contract de transport/prestări servicii 110/2006, adresa nr. 1670/14 iunie 2006, adresa nr. 6911 din 5 septembrie 2006. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat pe cale de excepție, suspendarea cauzei în cazul în care reclamanta nu-și completează cererea de chemare în judecată cu prețuirea obiectului cererii și motivele de drept pe care își întemeiază cererea ridicând și excepția netimbrării acțiunii. Aceste aspecte au fost soluționate prin încheierea din data de 13 septembrie 2006, când reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii ca fiind o „obligație de a face”, timbrând-o corespunzător.

Prin întâmpinare pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, deoarece modalitatea de închidere a capacului torpedou, nu constituie un defect, ce este conform prescripțiilor constructive ale producătorului, singurul moment în care această fantă se observă este în momentul deschiderii ușii dreapta față, nefiind un viciu aparent sau ascuns. De asemenea, reclamanta a avut posibilitatea de a observa înainte de cumpărare, toate caracteristicile autoturismului prezente la celelalte autoturisme de aceeași marcă, iar prin procesul verbal de predare-primire din data de 27 octombrie 2005 nu a invocat nici o pretenției cu privire la vreun viciu. S-a mai arătat că, autoturismul având ca scop funcțional transportarea de mărfuri sau persoane în limitele de greutate stabilite de constructor, doar în cazul în care acest scop nu mai poate fi atins, se poate vorbi de o obligație de reparație sau înlocuire a bunului.

Deoarece autoturismul nu are ca scop păstrarea alimentelor reci, nu se poate vorbi despre o înlocuire a autoturismului. Referitor la capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii, s-a arătat că acestea nu pot fi acordate, deoarece acțiunea reclamantei nu are ca obiect o „obligație de a face”, iar în situația în care s-ar aprecia că acțiunea are ca obiect această obligație trebuiau invocate, dispozițiile art. 1077 C. civ., reclamanta având posibilitatea să solicite instanței de judecată să fie autorizată să ducă ea la îndeplinire această obligație pe cheltuiala debitoarei, având în vedere că acesta nu este unicul furnizor de astfel de autoturisme. Referitor la capătul de cerere privind înlocuirea torpedoului rece, s-a arătat că, fanta existentă între capacul torpedoului și bord, nu este un defect de fabricației, societatea neputând modifica sau procura un alt torpedou căruia să-i lipsească această fantă.

În ce privește solicitarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a autovehiculului, se menționează că reclamanta nu și-a precizat temeiul de drept, dacă este o răspundere civilă delictuală sau contractuală. Chiar dacă autoturismul se află staționat în parcarea societății, încă din data de 22 martie 2006, după ce s-a verificat dacă fanta din torpedou este sau nu un defect, reclamanta a fost invitată să-și ridice autoturismul din parcare, deoarece acesta funcționează perfect și îndeplinește toate condițiile pentru a circula pe drumurile publice. Ca urmare, nu se poate reține culpa societății, nefiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale sau contractuale, reclamanta putându-se deplasa cu autoturismul în cauză, fără să fie necesară închirierea unui alt autoturism.

În susținerea apărării, s-a depus factura fiscală nr. 5850030 din 31 decembrie 2005, procesul verbal de predare-primire din data de 27 decembrie 2005. Instanța, analizând probatoriul administrat, prin sentința civilă nr. 15 din 17 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1966/2006 Tribunalul Bacău, secția comercială, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să înlocuiască bordul autoturismului marca VW T. seria șasiu WNGZZZITZ6W087774, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 33.170 lei, cu titlu de despăgubiri. Pârâta a fost obligată la plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și până la data îndeplinirii obligației și la 2323,20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Reclamanta, a cumpărat de la pârâtă, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1504 din 14 octombrie 2005 și a facturii fiscale nr. 5850030 din 31 decembrie 2005, un autoturism model VW T. cu seria șasiu WVG ITZ 6W087774, eliberându-se și certificat de garanție, prin care se garantează înlocuirea, remedierea gratuită a eventualelor defecte de fabricație, în timpul perioadei de garanție. Reclamația formulată de reclamantă privind defecțiunea la capacul de închidere de la torpedoul rece, în sensul că nu se închide perfect pe linia de contur, a fost semnalată atât pârâtei SC C.A.C. SRL Bacău, importatorului român SC P.R. SRL, cât și producătorului german, firma W., problema reclamantei rămânând nerezolvată.

De asemenea, s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a diferendumului, conform procesului verbal de conciliere din data de 19 aprilie 2006, dar fără rezultat, pârâta menținându-și punctul de vedere că problema semnalată nu a putut fi identificată ca defect, neputând fi soluționată în service prin înlocuire sau reglaj. Ca urmare, reclamanta începând cu data de 23 februarie 2006, a lăsat autoturismul în custodia pârâtei, încheind contractul de transport/prestări service nr. 110 din 25 februarie 2006 cu SC E.T. SRL Bacău, prin care s-a închiriat autovehiculul marca LDV Convoy pe perioada de un an, la prețul de 30 Euro/zi, pentru satisfacerea nevoilor de transport ale societății.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, raportul de expertiză fiind depus la dosar fiind întocmit împreună cu un expert parte al pârâtei, și însoțit de fotografii ale fantei de închidere a capacului cutiei reci, atât de la autoturismul expertizat cât și de la un alt autoturism aflat la unitatea vânzătoare. Din cuprinsul raportului de expertiză, rezultă că poziționarea capacului cutiei reci, prezentau același mod de montaj la seria autoturismelor existente la SC C.A.C. și expertizate în data de 8 noiembrie 2006, defectul de montaj sesizat fiind specific unor serii de autoturisme, printre care și cel comercializate de societatea pârâtă.

De asemenea, din examinarea a încă două autoturisme de marcă și tip similară cu autoturismul în cauză, a rezultat că acestea prezentau aceeași stare de închidere a capacului cutiei reci, fiind generații anterioare anului 2006, în sensul că s-a observat la partea laterală că jumătatea superioară a capacului asigură o închidere completă, iar la partea inferioară rămâne o fantă. Concluziile raportului de expertiză au fost în sensul că din comparația autoturismului în cauză cu cele aflate la SC C.C. SRL, s-a constatat că ne aflăm în prezența unei defecțiuni de montaj care nu poate fi înlăturată prin reglaje, schimbarea bordului putându-se efectua în țară, fie la societatea pârâtă, la SC P.R., dealer autorizat VW în România, sau la firma producătoare.

Referitor la solicitarea reclamantei ca pârâta să fie obligată la plata unor despăgubiri, în cuantum de 33.170 lei, pentru lipsă de folosință a autovehiculului, începând cu data de 23 februarie 2006 și până la data pronunțării hotărârii, instanța a reținut că susținerea pârâtei, referitor la faptul că fanta din torpedou nu a constituit un impediment în circulația autovehiculului pe drumurile publice, a fost întărită de raportul de expertiză, care a menționat că autoturismul este într-o stare tehnică bună, corespunzând normelor tehnice de transport persoane. Ca urmare, nu se poate reține în sarcina pârâtei încălcarea vreunei obligații contractuale, iar încheierea de către reclamantă a contractului nr. 110/2006 de transport prestări/service, a fost o opțiune a acestei care nu se poate răsfrânge asupra pârâtei.

Referitor la daunele cominatorii solicitate în sumă de 500 lei pe zi de întârziere, de la pronunțarea hotărârii și până la îndeplinirea obligației, instanța reține faptul că rațiunea daunelor cominatorii este aceea de a constrânge debitorul la îndeplinirea obligației, astfel încât s-a admis în parte acest capăt de cerere, doar pentru suma de 100 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea obligației, apreciind că suma astfel cuantificată este în măsură a determina pârâta să-și execute obligația ce va fi stabilită de instanță. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta și pârâta. În motivarea apelului, reclamanta a susținut că instanța de fond a confundat temeiul legal în baza căruia a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile pentru lipsa de folosință a bunului.

Cu privire la daunele cominatorii s-a susținut că nu se impunea reducerea acestora, ținând seama de împrejurarea că autoturismul face parte din categoria celor de lux, că vânzătorul este un comerciant cu posibilități financiare substanțiale, iar instituirea obligației de plată este de natură a o determina la executarea într-un timp cât mai scurt a obligației de înlocuire a bordului. Cât privește respingerea cererii de despăgubire pentru lipsa de folosință, s-a susținut că atât cât nu a putut fi folosit autoturismul, pentru a evita imputarea folosirii necorespunzătoare, reclamanta este îndreptățită la despăgubiri. În motivarea apelului, pârâta SC C.A.C. SRL Bacău a susținut inadmisibilitatea acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ., având în vedere că raporturile dintre părți sunt guvernate de contractul de vânzare-cumpărare, condiții în care sunt incidente regulile răspunderii contractuale și nu cele ale răspunderii delictuale.

Referitor la fondul cauzei s-a susținut că la livrarea mașinii reprezentantul reclamantului nu a făcut nici o obiecție cu privire la modul de dispunere a torpedoului, acesta nereprezentând un defect de fabricație, existând la toate autoturismele VW T. Cu privire la daunele cominatorii stabilite au fost invocate dispozițiile art. 580 2 C. proc. civ., instituția daunelor cominatorii nefiind aplicabile în cauză, doctrina recunoscând posibilitatea acordării doar când executarea obligațiilor de către creditor în contul debitorului nu se poate realiza. Ambele părți au formulat întâmpinare cu privire la apelurile promovate. Reclamanta a susținut că excepția inadmisibilității viza doar capătul de cerere privind despăgubirile, care a fost soluționat de instanța de fond, că pârâta a lăsat la aprecierea instanței cererea reclamantei privind înlocuirea bordului, că dispozițiile art. 580 2 C. proc.

civ., nu sunt aplicabile în cea ce privește daunele cominatorii, iar cheltuielile de judecată au fost acordate rezonabil și echitabil. Pârâta a susținut că cuantumul daunelor cominatorii este greșit stabilit. Relativ la respingerea cererii de despăgubiri s-a susținut că pentru atragerea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cele 4 condiții cumulative, în cauză nefiind probată nici una dintre acestea. La termenul din 17 mai 2007 apelanta-reclamantă și-a majorat petitul acțiunii solicitând despăgubiri civile pentru lipsa de folosință, în continuare de la data pronunțării hotărârii apelate. Pentru susținerea apelurilor au fost depuse înscrisuri. Examinând apelurile promovate, pentru motivele arătate, Curtea, prin decizia nr. 60 pronunțată la 17 mai 2007, în dosarul nr. 3416/110/2006, a admis apelul pârâtei, schimbând în tot sentința în sentința în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii, respingând apelul reclamantei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut: Condițiile angajării răspunderii vânzătorului-pârâta SC C.A.C. SRL Bacău pentru defecțiunea la capacul de închidere de la torpedoul rece sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 1352 – art. 1360 C. civ., aplicabile ca urmare a raporturilor contractuale stabilite între părți prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1504 din 14 octombrie 2005. În aceste condiții prin acțiunea formulată reclamanta a arătat că a observat și reclamat defecțiunea arătată chiar de la ridicarea autoturismului, primind asigurări că este defecțiune minoră ce se va rezolva foarte repede. Defecțiunea reclamată reprezintă un viciu aparent, supus regimului juridic prevăzut de art. 1353 C. civ., care exonerează de răspundere pe vânzător pentru viciile aparente, despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă.

În aceste împrejurări cererea reclamantei-cumpărătoare, de obligare a pârâtei la înlocuirea bordului nu este fondată, răspunderea vânzătorului fiind condiționată, conform art. 1353 C. civ., de existența viciului ascuns. În consecință, cererile accesorii privind despăgubirile izvorâte ca urmare a angajării răspunderii vânzătorului, privind daunele cominatorii pentru executarea obligației nu sunt fondate, împrejurare ce nu mai impune examinarea condițiilor de stabilire a existenței și cuantumului prejudiciului, ori legalității și valorii daunelor cominatorii raportat la aspecte invocate de către părți. Acțiunea reclamantei, astfel cum a fost completată și precizată, nefiind fondată nu poate fi considerată pârâta parte căzută în pretenții, în sensul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. În consecință, în temeiul art. 296 C. proc. civ., va fi admis apelul pârâtei, va fi schimbată în tot sentința apelată în sensul respingerii, ca nefondate, a acțiunii astfel cum a fost completată și precizată, instanța de fond aplicând eronat dispozițiile legale incidente în cauză. În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând interpretarea greșită în apel, a prevederilor art. 1352-1360 C. civ., apreciind că bunul a fost afectat de un viciu aferent, care exonerează de răspundere pe vânzător pentru acestea. Or, defectul de fabricație, are caracterul unui viciu ascuns, care a fost adusă la cunoștința vânzătorului, în momentul în care a fost constatată. Recurenta susține, că în atare situație, instanța fără temei legal, a exonerat pârâta de răspundere, în calitate de vânzătoare.

Aceasta nu face critici privind respingerea apelului său. Recursul este fondat. Instanța de apel, a schimbat fără temei legal sentința. Instanța de fond, a reținut corect starea de fapt și a dat o interpretare corectă raportului juridic încheiat de părți prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1504/14 octombrie 2005. Potrivit acestuia și a certificatului de garanție, recurenta în calitatea sa de cumpărătoare a autoturismului, a fost asigurată de remedierea gratuită a defectelor de fabricație, în timpul perioadei de garanției. Defecțiunea autoturismului, la capacul de închidere de la torpedoul rece, a fost stabilită prin expertiză și a fost confirmată și prin procesul-verbal de conciliere din 19 aprilie 2006, fapt pentru care autoturismul a fost lăsat în custodia pârâtei intimate.

Defecțiunea reclamată nu poate fi apreciată așa cum greșit a stabilit instanța de apel, ca un viciu aparent supus raportului juridic prevăzut de art. 1353 C. civ., în raport de care pârâta a exonerat nejustificat de răspundere. Așa fiind, decizia fiind afectată de nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., situație în care în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul și a se modifica decizia în sensul respingerii apelurilor menținându-se în tot sentința. Intimata pârâtă, în baza art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S.P. SRL împotriva deciziei nr. 60 din 17 mai 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia în sensul că respinge apelurile și menține sentința civilă nr. 15 din 17 ianuarie 2007 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă intimata-pârâtă la 2004 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 februarie 2008.