ÎCCJ, decizie (scj.ro #83404)

Nulitatea actelor de procedură. Cauze de nulitate.

Condiția vătămării părții. Schimbarea naturii

actului juridic

Cuprins

pe

materii

:

Drept

procesual

civil.

Nulitatea

actelor

de

procedură

Index alfabetic:

-

acte de procedură

-

anulare

-

nulitate

-

vătămare

C.proc.civ

.,

art.105

alin

.(2), art.129

alin

.(6)

1.

Recurenta

nu

a

invocat

necitarea

sa

,

ci

neîndeplinirea

procedurii

de

citare

cu

cea

de a

doua

pârâtă

, care ,

deși

nu

a

fost

citată

în

apel

,

nu

a

invocat

această

neregularitate

și

a

declarat

că

nu

se

pretinde

vătămată

.

Cum nulitatea rezultată din necitare are un  caracter relativ, ea

poate fi invocată numai de partea ocrotită de norma încadrată,

ceea ce, în speță, nu s-a realizat.

Interesul pe care recurenta îl justifică în obținerea

nulității, cu referire la relația sa cu pârâta, nu se

confundă cu vătămarea  impusă  de  art.105

alin.(2) C.proc.civ.

(Secția

comercială, decizia nr.3703 din 16 noiembrie 2007)

Reclamanta

I.M. a solicitat, prin acțiunea  înregistrată pe rolul

Tribunalului București,  Secția a VI-a comercială, la 30

mai 2003, obligarea pârâtelor SC A.C. SA și SC A. D. SA să îi

înlocuiască în natură autoturismul Dacia Nova, proprietatea  sa,

distrus în urma unui incendiu produs în  perioada de garanție a

mașinii sau să-i plătească contravaloarea acestuia plus 500

milioane de lei, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de

folosință a autoturismului.

Prin

sentința comercială nr.3989  din 30 septembrie 2005, tribunalul

a admis în parte acțiunea  modificată și precizată

formulată de reclamantă  și a obligat pârâta SC A. C. SA

să înlocuiască autoturismul, cumpărat de reclamantă la 11

decembrie 1998, cu  un alt autoturism de același tip, sau, în

subsidiar, să-i plătească suma de 33.033.386 de lei,

actualizată, de la 11 decembrie 1998 și până la data

plății efective, dar nu mai mult de 200 milioane de lei.

Capătul de cerere privind  obligarea la  despăgubiri pentru

lipsa de folosință a  fost respins ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, sub aspectul

situației de fapt, că reclamanta a cumpărat de la pârâta SC A.C.

SA un autoturism marca  Dacia Nova, la 11 decembrie 1998, iar după

circa nouă luni, în perioada de garanție a bunului, s-a produs un

incendiu cauzat de factorii de pericol care au apărut pe traseul de

alimentare cu carburant al motorului, incendiu ce a fost favorizat de starea

tehnică defectuasă a furtunelor de alimentare cu combustibil, bunul

devenind inutilizabil.

În drept, instanța  a reținut că sunt îndeplinite

cerințele art.12 din O. G. nr.21/1992 și art.14 din H.G. nr.394/1995

privind obligația  vânzătorului,  distribuitorul

produsului, singurul cu care consumatorul are relații contractuale, de a

înlocui bunul sau de a  achita contravaloarea lui.

Împotriva acestei sentințe, atât reclamanta I. M. cât și pârâta SC A.

C.SA. au declarat apel.

Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială,  prin

decizia comercială nr.581 din 21 noiembrie 2006, a  respins apelurile

declarate de cele două părți, apreciind ca neîntemeiate

criticile  de netemeinicie și nelegalitate formulate  prin

motivele de apel.

Pârâta recurentă SC A. C. SA  a criticat hotărârea

instanței de apel  pentru motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct.5 și 7 C. proc. civ., în argumentarea  cărora a

arătat următoarele:

- instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității, în condițiile în care, în faza

apelului, nu a fost citată și pârâta SC A. D. SA, deși era parte

în proces;

- hotărârea instanței este nemotivată sub aspectul

situației de fapt, reținută și prin raportare la motivele

de apel formulate.

Recursul pârâtei SC A. C. SA este

nefondat.

Critica

recurentei întemeiată pe art.304 pct.5  C.proc. civ. vizează

încălcarea  formelor de procedură prevăzute, sub

sancțiunea nulității, la art.105 alin.(2)  C. proc. civ.,

cu referire la necitarea în apel, a pârâtei SC  A. D. SA, în

legătură cu care, prima instanță a constatat că nu are

calitate procesual pasivă.

Or, potrivit art.105 alin.(2) C.proc.civ., actele de procedură îndeplinite

cu neobservarea  formelor legale se vor declara nule, numai dacă prin

aceasta s-a pricinut părții o vătămare ce nu poate fi

înlăturată decât prin anularea  lor.

Prin urmare, textul de lege impune condiția vătămării

părții, care nefiind citată, nu a putut să uzeze de

mijloacele de apărare.

În cauză, recurenta nu a invocat necitarea sa, ci neîndeplinirea

procedurii de citare cu cea de-a doua  pârâtă SC A.D. SA, care,

deși nu a fost  citată în apel, nu a invocat această

neregularitate și a declarat că nu se pretinde

vătămată.

Cum nulitatea rezultată din  necitare are un caracter relativ, ea

poate fi  invocată numai de partea  ocrotită  de norma

încadrată, ceea ce în speță nu  s-a realizat.

Interesul pe care îl justifică  recurenta în obținerea

nulității, cu referire la relația sa cu pârâta SC A. D. SA

,  producătorul bunului, ce face obiectul litigiului, nu se

confundă cu vătămarea  impusă de dispozițiile

art.105 alin.(2) C. proc. civ. De asemenea, pe parcursul judecării

apelului, la niciunul  din termenele de judecată, pârâta SC A. C. SA

nu a pus în discuție necitarea pârâtei SC A. D. SA.

Critica de nemotivare este vădit nefondată.

Instanța de apel a răspuns prin considerente clare, explicite și

punctuale, motivelor de apel  formulate de pârâtă.

Menținând situația de fapt, reținută de instanța

fondului, nu era necesară, în apel, o reluare a  motivării, pe

acest aspect, așa cum a pretins  recurenta, instanța

fiind  ținută  în motivele  de apel, potrivit

adagiului ” tantum devolutum quantum appellantum”.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul

art.312 alin.(1)  C. proc. civ., a respins recursurile  declarate de

cele două părți, reclamanta I.C. și pârâta SC A.C. SA

București, ca nefondate