ÎCCJ, decizie (scj.ro #83404)

Nulitatea actelor de procedură. Cauze de nulitate. Condiția vătămării părții. Schimbarea naturii actului juridic Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Nulitatea actelor de procedură Index alfabetic: - acte de procedură - anulare - nulitate - vătămare C.proc.civ ., art.105 alin .(2), art.129 alin .(6) 1. Recurenta nu a invocat necitarea sa , ci neîndeplinirea procedurii de citare cu cea de a doua pârâtă , care , deși nu a fost citată în apel , nu a invocat această neregularitate și a declarat că nu se pretinde vătămată . Cum nulitatea rezultată din necitare are un caracter relativ, ea poate fi invocată numai de partea ocrotită de norma încadrată, ceea ce, în speță, nu s-a realizat. Interesul pe care recurenta îl justifică în obținerea nulității, cu referire la relația sa cu pârâta, nu se confundă cu vătămarea impusă de art.105 alin.(2) C.proc.civ.

(Secția comercială, decizia nr.3703 din 16 noiembrie 2007) Reclamanta I.M. a solicitat, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a comercială, la 30 mai 2003, obligarea pârâtelor SC A.C. SA și SC A. D. SA să îi înlocuiască în natură autoturismul Dacia Nova, proprietatea sa, distrus în urma unui incendiu produs în perioada de garanție a mașinii sau să-i plătească contravaloarea acestuia plus 500 milioane de lei, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a autoturismului. Prin sentința comercială nr.3989 din 30 septembrie 2005, tribunalul a admis în parte acțiunea modificată și precizată formulată de reclamantă și a obligat pârâta SC A. C. SA să înlocuiască autoturismul, cumpărat de reclamantă la 11 decembrie 1998, cu un alt autoturism de același tip, sau, în subsidiar, să-i plătească suma de 33.033.386 de lei, actualizată, de la 11 decembrie 1998 și până la data plății efective, dar nu mai mult de 200 milioane de lei.

Capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri pentru lipsa de folosință a fost respins ca neîntemeiat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, sub aspectul situației de fapt, că reclamanta a cumpărat de la pârâta SC A.C. SA un autoturism marca Dacia Nova, la 11 decembrie 1998, iar după circa nouă luni, în perioada de garanție a bunului, s-a produs un incendiu cauzat de factorii de pericol care au apărut pe traseul de alimentare cu carburant al motorului, incendiu ce a fost favorizat de starea tehnică defectuasă a furtunelor de alimentare cu combustibil, bunul devenind inutilizabil. În drept, instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele art.12 din O. G. nr.21/1992 și art.14 din H.G.

nr.394/1995 privind obligația vânzătorului, distribuitorul produsului, singurul cu care consumatorul are relații contractuale, de a înlocui bunul sau de a achita contravaloarea lui. Împotriva acestei sentințe, atât reclamanta I. M. cât și pârâta SC A. C.SA. au declarat apel. Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr.581 din 21 noiembrie 2006, a respins apelurile declarate de cele două părți, apreciind ca neîntemeiate criticile de netemeinicie și nelegalitate formulate prin motivele de apel. Pârâta recurentă SC A. C. SA a criticat hotărârea instanței de apel pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.5 și 7 C. proc.

civ., în argumentarea cărora a arătat următoarele: - instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, în condițiile în care, în faza apelului, nu a fost citată și pârâta SC A. D. SA, deși era parte în proces; - hotărârea instanței este nemotivată sub aspectul situației de fapt, reținută și prin raportare la motivele de apel formulate. Recursul pârâtei SC A. C. SA este nefondat. Critica recurentei întemeiată pe art.304 pct.5 C.proc. civ. vizează încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, la art.105 alin.(2) C. proc. civ., cu referire la necitarea în apel, a pârâtei SC A. D. SA, în legătură cu care, prima instanță a constatat că nu are calitate procesual pasivă.

Or, potrivit art.105 alin.(2) C.proc.civ., actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, numai dacă prin aceasta s-a pricinut părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor. Prin urmare, textul de lege impune condiția vătămării părții, care nefiind citată, nu a putut să uzeze de mijloacele de apărare. În cauză, recurenta nu a invocat necitarea sa, ci neîndeplinirea procedurii de citare cu cea de-a doua pârâtă SC A.D. SA, care, deși nu a fost citată în apel, nu a invocat această neregularitate și a declarat că nu se pretinde vătămată. Cum nulitatea rezultată din necitare are un caracter relativ, ea poate fi invocată numai de partea ocrotită de norma încadrată, ceea ce în speță nu s-a realizat.

Interesul pe care îl justifică recurenta în obținerea nulității, cu referire la relația sa cu pârâta SC A. D. SA , producătorul bunului, ce face obiectul litigiului, nu se confundă cu vătămarea impusă de dispozițiile art.105 alin.(2) C. proc. civ. De asemenea, pe parcursul judecării apelului, la niciunul din termenele de judecată, pârâta SC A. C. SA nu a pus în discuție necitarea pârâtei SC A. D. SA. Critica de nemotivare este vădit nefondată. Instanța de apel a răspuns prin considerente clare, explicite și punctuale, motivelor de apel formulate de pârâtă. Menținând situația de fapt, reținută de instanța fondului, nu era necesară, în apel, o reluare a motivării, pe acest aspect, așa cum a pretins recurenta, instanța fiind ținută în motivele de apel, potrivit adagiului ” tantum devolutum quantum appellantum”.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.(1) C. proc. civ., a respins recursurile declarate de cele două părți, reclamanta I.C. și pârâta SC A.C. SA București, ca nefondate