ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2133/2014

HOTĂRÂRE
15.02.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2133/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2200 din

17 octombrie 2013, Judecătoria Drăgășani a admis excepția autorității de lucru

judecat și a respins cererea reclamantei B.G. în contradictoriu cu pârâtul D.R.S.,

având ca obiect pretenții.

Analizând

excepția autorității lucrului judecat invocată de pârât prin întâmpinare,

instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2012 sub nr.

1811/223/2012 la Judecătoria Drăgășani, reclamanta B.G. a solicitat obligarea

pârâtului D.R.S. la restituirea sumei de 250 RON reprezentând contravaloarea

unei lucrări dentare pe care pârâtul s-a angajat să o efectueze, însă acesta nu

și-a respectat obligația.

Prin sentința

civilă nr. 465 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Drăgășani, a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea de mai sus.

În cauza

supusă discuției, prin cererea formulată, reclamanta B.G. a solicitat obligarea

pârâtului D.R.S. la restituirea sumei de 250 RON reprezentând contravaloarea

lucrării dentare pe care pârâtul s-a angajat că o realizează, însă nu și-a

îndeplinit obligația.

Având în

vedere situația de fapt reținută mai sus și textele de lege incidente, instanța

a constatat că, în speță, sunt întrunite condițiile cerute pentru a se constata

existența autorității de lucru judecat și anume: identitate de părți, obiect și

cauză.

În concluzie,

s-a admis excepția invocată de pârât și pe fond, s-a respins cererea.

Prin cererea înregistrată

la data de 13 decembrie 2013 sub nr. 5882/1/2013 pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, revizuenta B.G. a solicitat revizuirea celor două sentințe

menționate anterior după care, prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2014

sub nr. 2155/1/2014, a solicitat recalificarea căii de atac, din revizuire, în

contestație în anulare.

În temeiul dispozițiilor

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate

asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte

cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, analizând, cu prioritate, excepția necompetenței

materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile

art. 158 C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare:

Delimitarea atribuțiilor

instanțelor, se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială

și teritorială.

Competenla materială,

privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor

categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de

Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar

ordinar sau extraordinar, iar competența teritorială, realizează delimitarea competenței

între instanțe de același grad.

În speță, contestatoarea

B.G. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 465 din 15

februarie 2013 a Judecătoriei Drăgășani și a sentinței civile nr. 2200 din 17 octombrie

2013 a aceleiași instanțe.

Întrucât în conformitate

cu prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ. „contestația se introduce la instanța

a cărei hotărâre se atacă", competența materială în soluționarea prezentei

cauze aparține Judecătoriei Drăgășani.

Având în vedere

aceste considerente, în temeiul prevederilor legale evocate, Înalta Curte va declina

competența soluționării contestației în anulare formulată de contestatoarea B.G.

împotriva sentinței civile nr. 465 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Drăgășani

și a sentinței civile nr. 2200 din 17 octombrie 2013 a aceleiași instanțe, în favoarea

Judecătoriei Drăgășani.

Declină competența

de soluționare a cauzei având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatoarea

B.G. împotriva sentinței civile nr. 2200 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria

Drăgășani și a sentinței nr. 465/2013 din 15 februarie 2013 pronunțată de aceeași

instanță, în favoarea Judecătoriei Drăgășani.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 iunie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-02-21
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 448/2018
Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tran
ÎCCJ 2024-03-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 858/2024
ând cererea cu care a fost învestită, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, apreciind în esență, că nu este întrunită cerința identității de obiect, pretențiile deduse judecății în cauza de față fiind distincte
ÎCCJ 2013-06-14
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3382/2013
(1) lit. a) din Legea nr. 146/1997, cererea de restituire fiind formulată de recurentul reclamant M.A. în ședința publică de azi, acesta stând în proces nu numai în nume propriu, ci și în calitate de apărător ales al recurenților B. Prin no
ÎCCJ 2015-10-08
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2118/2015
ți C. și D. a 2/3 din cheltuieli în fața instanței de fond, ceea ce implică practic reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului deja administrat. Acesta reprezintă un control de netemeinicie a hotărârii atacate (și nu de nelegal
ÎCCJ 2013-04-10
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1560/2013
Deliberând, în condițiife art. 256 C. proc. civ., asupra recursului, reține următoarele: Prin cererea formulată la data de 18 martie 2011 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, sub nr. 4478/118/2011, reclaman
Sursă