ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2019

Ședința publică din data de 28 martie 2019

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.02.2015 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamantele S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și C. au chemat în judecată pe pârâta D. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 150.000 euro către reclamanta S.C. A. S.R.L. și a sumei de 40.000 euro către reclamanta C., cu titlu de prejudiciu suferit ca urmare a nerespectării clauzei inserate la art. 5 din Anexa nr. 113/4/4 din 02.02.2010 la contractul de facilitate de credit la termen nr. x/14.07.2006, daunele-interese pretinse fiind aferente perioadei 01.09.2010 - 22.03.2013.

Prin încheierea din 24.11.2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 01.09.2010 - 09.02.2012, iar prin sentința civilă nr. 1613/15.03.2016 a respins ca neîntemeiată acțiunea și a obligat reclamantele la plata către pârâtă a sumei de 12.045,76 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței și încheierii din 24.11.2015, reclamantele S.C. A. S.R.L. și C. au declarat apel, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1000/06.06.2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat împotriva încheierii din 24.11.2015 și a admis apelul declarat împotriva sentinței nr. 1613/15.03.2016, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea formulată de reclamanta C., a obligat pârâta la plata către aceasta a dobânzii legale aferente sumei de 201.000 euro, calculată pentru perioada 10.02.2012 - 22.03.2013, a menținut dispoziția privind respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a obligat apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 1000/06.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L..

Revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea cererii, revizuenta a susținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege evocat, întrucât decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei 199/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2012.

Se susține că în dosarul nr. x/2015 a invocat autoritatea de lucru judecat în sensul art. 430 C. proc. civ., fără ca instanța de apel să se pronunțe asupra acestei excepții. În speță se pune problema autorității de lucru judecat sub aspectul chestiunilor tranșate în litigiul ce a format obiectul dosar x/2012

În dezvoltarea motivului de revizuire invocat, a prezentat, pe larg, considerații de principiu cu privire la autoritatea de lucru judecat și a subliniat că, potrivit C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, aceasta se întinde atât asupra dispozitivului hotărârii, cât și asupra considerentelor pe care acesta se sprijină, apreciind că o asemenea reglementare este în concordanță cu jurisprudența CEDO.

În acest context, a susținut că prin decizia nr. 199/06.02.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a tranșat cu autoritate de lucru judecat puterea doveditoare a antecontractelor de vânzare având ca obiect imobilele ipotecate și întrunirea a trei dintre condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv intenția și voința de a vinde imobilul la nivelul lunii octombrie 2010, fapta ilicită și vinovăția intimatei și, de asemenea, s-a statuat asupra valorii bunului imobil în luna octombrie 2010.

A arătat revizuenta că singurul motiv care a condus la respingerea pretențiilor sale este neprobarea prejudiciului, prin prisma faptului că, spre deosebire de reclamanta C., nu a vândut încă cele două imobile, cu toate că intenția, voința și posibilitatea vânzării în luna octombrie 2010 au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 199/06.02.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

A mai susținut revizuenta că intimata nu poate invoca autoritatea de lucru judecat, întrucât prejudiciul a cărui reparare o solicită în speță este diferit de cel invocat în litigiul în care a fost pronunțată decizia nr. 199/06.02.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Pentru aceste motive solicită admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate și pe fondul cauzei admiterea apelului.

Intimata D. S.A. față de cererea de revizuire a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, raportat la art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele considerente:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată în mod valabil numai sub condiția ca motivele de fapt care o susțin să corespundă unora dintre acelea limitativ și expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 509 pct. 8 au următorul conținut:

"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8..există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența autorității de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziții nu se pot concilia.

Or, în speță, se constată că dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente, întrucât cerințele privind identitatea de cauză și obiect nu sunt îndeplinite, împrejurare față de care în ipoteza neîndeplinirii cumulativă a celor trei condiții, motivul invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate de revizuentă.

Astfe, în dosarul nr. x/2012, obiectul acțiunii este reprezentat de diferența dintre prețul pe care l-ar fi putut încasa în anul 2010 în ipoteza vânzării imobilelor și prețul pe care l-ar fi putut încasa la momentul introducerii acțiunii. În dosarul nr. x/2015 obiectul acțiunii este reprezentat de plata unor dobânzi legale penalizatoare.

În ceea ce privește cauza juridică, în dosarul nr. x/2012 temeiul juridic este reprezentat de art. 1381 și art. 1385 C. civ., iar în dosarul nr. x/2015 fundamentul juridic a fost art. 1082 C. civ.

În ceea ce privește cerința privind neinvocarea autorității de lucru judecat și chiar dacă a fost ridicată aceasta să nu se fi discutat, se constată că nu este îndeplinită.

Decizia 199/2017 pronunțată de Curtea de Apel București nu încalcă autoritatea de lucru judecat reținută prin decizia civilă nr. 199/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât însuși revizuentul a invocat excepția autorității de lucru judecat, instanța de apel analizând-o și apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele admiterii acesteia.

Înalta Curte constată că, de fapt, prin invocarea formală a dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuenta invocă nemulțumirea cu privire la modul în care a fost respins apelul în încercarea de a provoca o rejudecare a cauzei.

Criticile subsumate prezentului motiv de revizuire, vizează în realitate considerentele deciziei atacate, iar susținerile revizuentei se referă la aspecte de fond ale pricinii și apărări făcute în cursul judecății, în diferite etape procesuale și care au fost înlăturate motivat de instanțe, acestea neconstituind motiv de revizuire.

Astfel, prin raportare la aspectele mai sus menționate, precum și la dispozițiile art. 513 C. proc. civ., care stipulează că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că cererea de revizuire promovată în cauză este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1000 din 06 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2019.