ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1577/2020

Ședința publică din data de 16 septembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la 8 august 2017, revizuenta S.C. A. S.A., a solicitat în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L., admiterea cererii de revizuire în baza dispozițiilor art. 513 alin. (4), raportat la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și să se dispună anularea deciziei nr. 573 din 22 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2016, respingerea apelului declarat în cauză ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 4149/2016, pronunțate de Judecătoria Bistrița în același dosar, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost înaintată pe cale administrativă Tribunalului Bistrița-Năsăud, în vederea atașării în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 71 din 01 februarie 2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin decizia civilă nr. 369 din 2 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 573 din 22 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bistrița-Năsăud. A fost obligată revizuenta să plătească intimatei S.C. B. S.R.L. suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, revizuenta a declarat recurs.

În motivare, recurenta susține că instanța de revizuire a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta arată că, din perspectiva dispozițiilor legale arătate mai sus, condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire sunt îndeplinite: decizia nr. 573/2017, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2016 este o hotărâre care evocă fondul; există două hotărâri contradictorii, respectiv decizia civilă nr. 337/2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2013 și decizia civilă nr. 573/2017, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016; decizia nr. 573/2017 a fost dată cu înfrângerea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 337/2014.

În opinia recurentei, aplicarea greșită a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privește ultima condiție, referitoare la excepția autorității de lucru judecat, susținând că cererea de revizuire este admisibilă în situația în care autoritatea de lucru judecat a fost invocată, însă instanța în fața căreia s-a invocat nu a analizat-o.

Potrivit recurentei, instanța de apel, în dosarul x/2016, a omis să analizeze aspectele legate de autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 337/2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2013, procedând la admiterea apelului declarat de către apelanta B. S.R.L. pe baza criticilor formulate de către aceasta în ceea ce privește caracterul de titlu executoriu al contractului de garanție imobiliară.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat nulitatea recursului, motivat de faptul că cererea de recurs nu este timbrată și nu conține critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Intimata a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a constatat că din eroare, în concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a menționat art. 315 alin. (5) C. proc. civ., în loc de art. 513 alin. (5) C. proc. civ., așa cum este corect; întrucât nu s-a întrunit unanimitatea membrilor completului de judecată, a fost admis în principiu recursul și s-a fixat termen la 18 martie 2020, în ședință publică, pentru soluționarea acestuia.

Prin încheierea din 18 martie 2020, s-a constatat suspendarea de plin drept a judecării cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) cap. V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020.

Judecarea cauzei a fost reluată la 24 iunie 2020, când cauza a fost amânată pentru termenul de judecată din 16 septembrie 2020, pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului recurentei, din motive medicale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, excepție care va fi înlăturată pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește aspectul timbrajului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, aflată la dosar, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanță, motiv pentru care nu poate fi dispusă anularea recursului în raport de dispozițiile art. 197 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, deși recurenta a invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentele expuse în susținerea cererii vizează încălcarea de către instanța de revizuire a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Aceste argumente se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din această perspectivă urmând a fi efectuată analiza căii de atac declarate în cauză.

Analizând recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în calea de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, acest motiv de revizuire având ca finalitate anularea ultimei hotărâri care încalcă autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre pronunțată anterior numai dacă sunt îndeplinite, cumulat, condițiile anterior evocate.

Prin decizia civilă nr. 337 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, a fost admis apelul declarat de apelanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4966 din 10 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița. A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă contestația la executare, s-a constatat caracterul simulat al contractului de împrumut încheiat între părți la data de 10.05.2013 sub forma unui înscris sub semnătură privată certificat de avocat și s-a dispus anularea executării silite efectuate în dosarul execuțional nr. x/2013 al Societății Civile de Executori Judecătorești C.. A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată în cadrul apelului declarat în dosarul x/2013 (conexat la dosarul x/2013 prin încheierea de ședință din data de 24.09.2014) și reiterată în apelul principal. A fost respins apelul incident declarat de intimata-apelantă S.C. B. S.R.L.; a fost respinsă cererea privind obligarea apelantei principale S.C. A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond. A fost obligată intimata S.C. B. S.R.L. să plătească apelantei suma de 11.682,5 RON, cu titlu cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Prin decizia civilă nr. 573 din 22 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 4149 din 21 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Bistrița, în contradictoriu cu reclamanta-intimată S.C. A. S.A. A fost schimbată în tot sentința atacată în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. A fost obligată contestatoarea să plătească apelantei suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, prin hotărârea ce formează obiectul recursului de față, instanța de revizuire a constatat că în fața instanței de fond, care a pronunțat decizia civilă nr. 573 din 22 iunie 2017 în dosarul nr. x/2016, ce a format obiectul cererii de revizuire, revizuenta a invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 337 din 30 septembrie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Totodată, prin decizia civilă nr. 369 din 2 iulie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca instanță de revizuire, observând chestiunile tranșate în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat că tribunalul a reținut că în cauză nu poate fi vorba de existența autorității de lucru judecat din moment ce aserțiunile făcute în decizia civilă nr. 337 din 30 septembrie 2014 sunt în mod evident nelegale și se referă la inopozabilitatea pretinsului titlu, respectiv a caracterului său de act simulat.

Așadar, prin decizia civilă nr. 369 din 2 iulie 2018, instanța de revizuire a statuat asupra faptului că principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat - având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți - ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces, iar examinarea acestor aspecte a fost realizată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2016, care a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4149 din 21 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Bistrița, reținând că nu sunt prezente elementele necesare pentru a fi reținută autoritatea de lucru judecat.

În consecință, analizând incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de hotărârile invocate, instanța de revizuire a constatat, în mod corect, că cererea de revizuire apare, față de considerentele relevate ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite exigențele legale, cât timp hotărârea atacată a fost pronunțată în analizarea excepției autorității de lucru judecat în raport de prima.

Din aceste rațiuni, față de faptul că în cauză instanța a constatat inexistența autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 337 din 30 septembrie 2014, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de revizuire a statuat în mod legal asupra faptului că revizuentul nu mai poate reitera aceeași excepție pe calea revizuirii, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, aspect ce rezultă din hotărârea prin care s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepția autorității de lucru judecat.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 369 din 2 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Raportat la prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta S.C. A. S.A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata S.C. B. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 369 din 2 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta S.C. A. S.A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata S.C. B. S.R.L., cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2020.