ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.05.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1960/2010

HOTĂRÂRE
27.05.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1960/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1066/LC din 16 iunie 2004,

Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea formulată de reclamanții K.A.

și K.V. împotriva pârâților SC O.I. SRL Satu Mare - societate în

faliment - reprezentată de lichidator SC C.L. SA Satu Mare, SC N.V.E. SRL

Satu Mare și SC E.B. SA - Sucursala Satu Mare, și în

consecință, a obligat pârâta SC O.I. SRL Satu Mare să ridice

construcțiile situate în Botiz, str. Mioriței, amplasate pe parcelele

înscrise în CF Botiz identificate conform planului de situație întocmit de

inginer C.I., schița nr. 2 a din completarea raportului de expertiză

tehnică judiciară, lucrare care se validează de către

instanță și care va constitui temei pentru executarea

sentinței de îndată ce aceasta va deveni irevocabilă.

A

fost obligată pârâta SC O.I. SRL Satu Mare să plătească

reclamanților, suma de 9.881.000 RON, cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 170/C/2004

din 14 decembrie 2004 Curtea de Apel

Oradea

, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis ca fondate apelurile declarate

de

SRL (fostă S.N.) Satu Mare prin lichidator SC C.L. SA Satu Mare și SC

N.V.E. SRL Satu Mare, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții K.A. și K.V., a obligat pârâta SC O.I. SRL Satu Mare -

prin lichidator SC C.L. SA Satu Mare să ridice construcția

edificată pe imobilul înscris în CF Botiz constând în carmangerie.

A respins ca tardiv

declarat apelul declarat de apelanta SC E.B. SA - Sucursala Satu Mare.

A obligat

pârâta-apelantă SC O.I. SRL prin lichidator să le plătească

reclamanților intimați K.A. și K.V. - 5.800.000 RON cheltuieli

de

judecată

parțiale în primă instanță și compensează

celelalte cheltuieli.

Pentru

a se pronunța astfel instanța de apel a constatat că prima

instanță nu a analizat schița inițială de dezmembrare,

în baza căreia s-a operat dezmembrarea imobilului potrivit căreia din

coroborarea și cu schițele întocmite de expert C.I. reiese în mod

cert faptul că, doar construcția constând în carmangerie nu era

aferentă nr. top x, iar celelalte construcții constând în post

pază, recepție, WC, construcții duș, căsuță nr.

6 și centrală termică erau situate pe acest nr. top și în

consecință, față de faptul că, și în prezent

operațiunile din coala de CF unde sunt intabulate cu titlu de proprietate

în favoarea SC O.I. SRL - CF Botiz, nu au fost radiate, ele sunt opozabile

terților și în consecință, până la efectuarea

cuvenitelor mențiuni în coala de carte funciară, nu se poate vorbi de

aplicarea prevederilor art. 480 C. civ., în favoarea intimaților, întrucât

astfel cum s-a arătat mai sus există două situații de carte

funciară din care una îi este favorabilă constructorului și

astfel că, nici prevederile art. 494 alin. (2) C. civ. nu pot fi aplicate

decât parțial, referitor la construcția ce nu se află pe nr. top

x (respectiv pe nr. top x) constând în carmangerie.

Stingerea

dreptului de superficie poate avea loc doar când construcția a pierit, a

fost desființată de superficiar sau când proprietarul terenului

devine și proprietar al construcțiilor, în speță nici una

din aceste condiții nu este îndeplinită, mai mult, dreptul de

superficie intabulat în CF nu a fost radiat, iar rectificările de carte

funciară pot avea loc doar în baza unor hotărâri

judecătorești irevocabile conform art. 34 și urm. din Legea nr. 7/1996,

deocamdată există două situații de carte funciară, iar

prima dezmembrare nu a fost radiată din coala de CF Botiz, iar dreptul de

proprietate al apelantei SC O.I. SRL a fost înscris în baza unei hotărâri

judecătorești pe baza situației de carte funciară

existentă la data pronunțării sentinței, astfel că

buna - credință a constructorului reiese din această

împrejurare.

Cât

privește apelul declarat de SC E.B. SA București, față de

data comunicării sentinței apelate - 14 iunie 2004 și data

înregistrării apelului - 13 august 2004 - instanța de apel,

față de dispozițiile art. 284 C. proc. civ. potrivit cărora

termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, l-a respins

ca tardiv introdus.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât reclamanții

K.A. și K.V., cât și pârâta

SC O.I. SRL prin lichidator SC C.L. SA Satu Mare.

Recurenții-reclamanți

au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în temeiul căruia au solicitat admiterea recursului declarat de

reclamanți, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii

apelurilor declarate în cauză și menținerea în totalitate a Sentinței

nr. 1066/2004 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenții au susținut în esență

următoarele:

- Hotărârea

instanței de apel este netemeinică în condițiile în care

motivele reținute de către instanță și care au dus la

admiterea apelului se bazează pe supoziții de natură a crea

aparența de bună credință a constructorului.

- Sentința

civilă nr. 2940/1994 a Judecătoriei Satu Mare nu poate să fie

luată în considerare atâta timp cât aceasta a fost desființată

cu trimitere spre o nouă judecată la Judecătoria Satu Mare,

instanță care prin sentința civilă nr. 2497/2001 a dispus

sistarea stării de indiviziune potrivit situațiilor de carte

funciară din CF Botiz.

- Rezultă, clar,

reaua credință a constructorului care folosindu-se de o hotărâre

care nu a rămas definitivă și irevocabilă a dorit să

creeze o situație juridică a terenului potrivit propriilor interese,

situație care prejudiciază reclamanții.

Recurenta-pârâtă

prin lichidator SC C.L. SA Satu Mare a invocat motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat

admiterea recursului.

În dezvoltarea în

fapt a recursului pârâta a susținut, în esență,

următoarele:

-

Recurenta-pârâtă a edificat construcțiile prezentate în cererea de

chemare în judecată între anii 1992 - 1993 înainte de reconstituirea

dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, astfel că are

calitate de constructor de bună credință.

- În conformitate cu art.

494 alin. (3) C. civ. împotriva constructorului de bună credință

nu se va putea cere ridicarea plantațiilor, clădirilor și

lucrărilor dar va avea dreptul sau să înapoieze valoarea materialelor

și prețul muncii, sau să plătească o sumă

egală cu aceea a creșterii fondului.

- Având în vedere

că instanța de fond, iar ulterior instanța de apel, a dispus ca

pârâta să-și ridice construcția numită „carmangerie” se

justifică solicitarea ca instanța de recurs să oblige

proprietarii terenului să achite contravaloarea acestor bunuri imobile,

întrucât acestea au fost edificate cu bună credință.

Recurenții-reclamanți,

la data de 17 iunie 2009 au depus note scrise, arătând că între

recurenții-reclamanți și recurenta-pârâtă s-a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare din 25 februarie 2009 având ca obiect

vânzarea-cumpărarea a zece căsuțe de lemn și bunurile

aferente acestora, precum și dreptul de superficie pentru clădirile

existente și contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 26

februarie 2009 având ca obiect campingul turistic format din zece

căsuțe de lemn și bunurile aferente acestora, precum și

dreptul de superficie asupra terenului în suprafață de 2.500 mp.,

înscris în CF Botiz. Ca urmare a încheierii acestor contracte, s-a arătat

că reclamanții au devenit proprietari asupra terenurilor

fără sarcini, fapt ce rezultă din extrasele CF Botiz și

că s-a ajuns la soluționarea pe cale amiabilă a diferendului

dedus judecății, situație în care pricina a rămas

fără obiect.

Instanța de

recurs a invocat din oficiu excepția lipsei de interes în promovarea

recursului reclamanților

K.A. și K.V.

Sub acest aspect se

reține că prin contractele de vânzare-cumpărare din 25 februarie

2009 și din 26 februarie 2009 reclamanții au dobândit proprietatea

celor zece căsuțe din lemn, cu bunurile aferente acestora: grup

social, centrală termică, bucătărie, carmangerie,

poartă orășenească, edificate pe terenul înscris în CF

Botiz și dreptul de superficie pentru clădirile existente înscrise în

CF în favoarea societății prin Încheierea nr. 380/1995, precum

și a campingului turistic căruia în natură îi corespunde un

număr de zece căsuțe din lemn cu bunurile aferente acestora:

grup social, centrală termică, bucătărie, carmangerie,

poartă orășenească situat în localitatea Botiz județul

Satu Mare, înscris în CF Botiz la B 2 și a dreptului de superficie asupra

terenului în suprafață de 2.500 mp, înscris în CF Botiz.

Ca urmare a încheierii

acestor contracte de vânzare cumpărare reclamanții nu mai

justifică interes în obligarea pârâtei de a ridica construcțiile ce

fac obiectul acestor contracte, a căror proprietate reclamanții au

dobândit-o și nici în executarea hotărârii.

Prin încheierea

acestor contracte reclamanții și pârâta

SC O.I. SRL prin

lichidator SC C.L. SA Satu Mare au înțeles să stingă litigiul

dintre ele, așa cum rezultă din notele scrise depuse în recurs (fila

98), încât din acest punct de vedere calea de atac a

recurenților-reclamanți

este lipsită de interes.

Așa fiind,

față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de

reclamanți ca fiind lipsit de interes și făcând aplicarea

prevederilor art. 137 C. proc. civ., criticile pe fond ale recurenților nu

vor mai fi analizate.

Recursul pârâtei

SC O.I. SRL prin

lichidator SC C.L. SA Satu Mare fundamentat pe motivul de nelegalitate

prevăzut de

art.

304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit și se va respinge.

În cauză

recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere reconvențională, având

ca obiect obligarea proprietarilor terenului la achitarea contravalorii

construcțiilor, astfel că o astfel de cerere, formulată pentru

prima dată în recurs apare ca nelegală în raport de art. 294 C. proc.

civ. raportat la art. 316 C. proc. civ.

Respinge recursul

declarat de

reclamanții

K.A. și K.V.

împotriva

Deciziei nr. 170/C/2004 din 14 decembrie 2004 a Curții de Apel

Oradea

, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Respinge recursul

declarat de

pârâta

SC O.I. SRL prin lichidator SC C.L. SA Satu Mare

împotriva aceleiași decizii, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-26
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1939/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanții F.R.V. și P.I.M. au chemat în jud
ÎCCJ 2008-05-20
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1707/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 271/ LC din 7 iunie 2005, Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea civilă formulată de B.T.R., în faliment, prin lichidator judiciar F.G.D.
ÎCCJ 2007-11-15
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3680/2007
. SRL aceasta a renunțat la cererea de constatare și acordare a dreptului de retenție asupra imobilului, fiind evacuată, astfel că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, fiind respins. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de cont
ÎCCJ 2010-05-06
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1582/2010
ținute să i se cuvină o sumă de bani echivalent al cotei sale de participare la capitalul social prin raportare la valoarea activului net deținut de societate, calculată după ultimul bilanț aprobat. Expertul contabil D.F. a răspuns exigențe
ÎCCJ 2008-01-31
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 290/2008
Asupra revizuirii de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2006 reclamanta SC A. SRL Satu Mare cheamă în judecată pe pârâta SC R.P. SRL Satu Mare solicitând instanței ca, p
Sursă