ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1960/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1960/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor
de față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
sentința nr. 1066/LC din 16 iunie 2004,
Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea formulată de reclamanții K.A.
și K.V. împotriva pârâților SC O.I. SRL Satu Mare - societate în
faliment - reprezentată de lichidator SC C.L. SA Satu Mare, SC N.V.E. SRL
Satu Mare și SC E.B. SA - Sucursala Satu Mare, și în
consecință, a obligat pârâta SC O.I. SRL Satu Mare să ridice
construcțiile situate în Botiz, str. Mioriței, amplasate pe parcelele
înscrise în CF Botiz identificate conform planului de situație întocmit de
inginer C.I., schița nr. 2 a din completarea raportului de expertiză
tehnică judiciară, lucrare care se validează de către
instanță și care va constitui temei pentru executarea
sentinței de îndată ce aceasta va deveni irevocabilă.
A
fost obligată pârâta SC O.I. SRL Satu Mare să plătească
reclamanților, suma de 9.881.000 RON, cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 170/C/2004
din 14 decembrie 2004 Curtea de Apel
Oradea
, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, a admis ca fondate apelurile declarate
de
SC O.I.
SRL (fostă S.N.) Satu Mare prin lichidator SC C.L. SA Satu Mare și SC
N.V.E. SRL Satu Mare, a admis în parte acțiunea formulată de
reclamanții K.A. și K.V., a obligat pârâta SC O.I. SRL Satu Mare -
prin lichidator SC C.L. SA Satu Mare să ridice construcția
edificată pe imobilul înscris în CF Botiz constând în carmangerie.
A respins ca tardiv
declarat apelul declarat de apelanta SC E.B. SA - Sucursala Satu Mare.
A obligat
pârâta-apelantă SC O.I. SRL prin lichidator să le plătească
reclamanților intimați K.A. și K.V. - 5.800.000 RON cheltuieli
de
judecată
parțiale în primă instanță și compensează
celelalte cheltuieli.
Pentru
a se pronunța astfel instanța de apel a constatat că prima
instanță nu a analizat schița inițială de dezmembrare,
în baza căreia s-a operat dezmembrarea imobilului potrivit căreia din
coroborarea și cu schițele întocmite de expert C.I. reiese în mod
cert faptul că, doar construcția constând în carmangerie nu era
aferentă nr. top x, iar celelalte construcții constând în post
pază, recepție, WC, construcții duș, căsuță nr.
6 și centrală termică erau situate pe acest nr. top și în
consecință, față de faptul că, și în prezent
operațiunile din coala de CF unde sunt intabulate cu titlu de proprietate
în favoarea SC O.I. SRL - CF Botiz, nu au fost radiate, ele sunt opozabile
terților și în consecință, până la efectuarea
cuvenitelor mențiuni în coala de carte funciară, nu se poate vorbi de
aplicarea prevederilor art. 480 C. civ., în favoarea intimaților, întrucât
astfel cum s-a arătat mai sus există două situații de carte
funciară din care una îi este favorabilă constructorului și
astfel că, nici prevederile art. 494 alin. (2) C. civ. nu pot fi aplicate
decât parțial, referitor la construcția ce nu se află pe nr. top
x (respectiv pe nr. top x) constând în carmangerie.
Stingerea
dreptului de superficie poate avea loc doar când construcția a pierit, a
fost desființată de superficiar sau când proprietarul terenului
devine și proprietar al construcțiilor, în speță nici una
din aceste condiții nu este îndeplinită, mai mult, dreptul de
superficie intabulat în CF nu a fost radiat, iar rectificările de carte
funciară pot avea loc doar în baza unor hotărâri
judecătorești irevocabile conform art. 34 și urm. din Legea nr. 7/1996,
deocamdată există două situații de carte funciară, iar
prima dezmembrare nu a fost radiată din coala de CF Botiz, iar dreptul de
proprietate al apelantei SC O.I. SRL a fost înscris în baza unei hotărâri
judecătorești pe baza situației de carte funciară
existentă la data pronunțării sentinței, astfel că
buna - credință a constructorului reiese din această
împrejurare.
Cât
privește apelul declarat de SC E.B. SA București, față de
data comunicării sentinței apelate - 14 iunie 2004 și data
înregistrării apelului - 13 august 2004 - instanța de apel,
față de dispozițiile art. 284 C. proc. civ. potrivit cărora
termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, l-a respins
ca tardiv introdus.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs atât reclamanții
K.A. și K.V., cât și pârâta
SC O.I. SRL prin lichidator SC C.L. SA Satu Mare.
Recurenții-reclamanți
au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. în temeiul căruia au solicitat admiterea recursului declarat de
reclamanți, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii
apelurilor declarate în cauză și menținerea în totalitate a Sentinței
nr. 1066/2004 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
În dezvoltarea în
fapt a recursului, recurenții au susținut în esență
următoarele:
- Hotărârea
instanței de apel este netemeinică în condițiile în care
motivele reținute de către instanță și care au dus la
admiterea apelului se bazează pe supoziții de natură a crea
aparența de bună credință a constructorului.
- Sentința
civilă nr. 2940/1994 a Judecătoriei Satu Mare nu poate să fie
luată în considerare atâta timp cât aceasta a fost desființată
cu trimitere spre o nouă judecată la Judecătoria Satu Mare,
instanță care prin sentința civilă nr. 2497/2001 a dispus
sistarea stării de indiviziune potrivit situațiilor de carte
funciară din CF Botiz.
- Rezultă, clar,
reaua credință a constructorului care folosindu-se de o hotărâre
care nu a rămas definitivă și irevocabilă a dorit să
creeze o situație juridică a terenului potrivit propriilor interese,
situație care prejudiciază reclamanții.
Recurenta-pârâtă
SC O.I. SRL
prin lichidator SC C.L. SA Satu Mare a invocat motivul de nelegalitate
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat
admiterea recursului.
În dezvoltarea în
fapt a recursului pârâta a susținut, în esență,
următoarele:
-
Recurenta-pârâtă a edificat construcțiile prezentate în cererea de
chemare în judecată între anii 1992 - 1993 înainte de reconstituirea
dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, astfel că are
calitate de constructor de bună credință.
- În conformitate cu art.
494 alin. (3) C. civ. împotriva constructorului de bună credință
nu se va putea cere ridicarea plantațiilor, clădirilor și
lucrărilor dar va avea dreptul sau să înapoieze valoarea materialelor
și prețul muncii, sau să plătească o sumă
egală cu aceea a creșterii fondului.
- Având în vedere
că instanța de fond, iar ulterior instanța de apel, a dispus ca
pârâta să-și ridice construcția numită „carmangerie” se
justifică solicitarea ca instanța de recurs să oblige
proprietarii terenului să achite contravaloarea acestor bunuri imobile,
întrucât acestea au fost edificate cu bună credință.
Recurenții-reclamanți,
la data de 17 iunie 2009 au depus note scrise, arătând că între
recurenții-reclamanți și recurenta-pârâtă s-a încheiat
contractul de vânzare-cumpărare din 25 februarie 2009 având ca obiect
vânzarea-cumpărarea a zece căsuțe de lemn și bunurile
aferente acestora, precum și dreptul de superficie pentru clădirile
existente și contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 26
februarie 2009 având ca obiect campingul turistic format din zece
căsuțe de lemn și bunurile aferente acestora, precum și
dreptul de superficie asupra terenului în suprafață de 2.500 mp.,
înscris în CF Botiz. Ca urmare a încheierii acestor contracte, s-a arătat
că reclamanții au devenit proprietari asupra terenurilor
fără sarcini, fapt ce rezultă din extrasele CF Botiz și
că s-a ajuns la soluționarea pe cale amiabilă a diferendului
dedus judecății, situație în care pricina a rămas
fără obiect.
Instanța de
recurs a invocat din oficiu excepția lipsei de interes în promovarea
recursului reclamanților
K.A. și K.V.
Sub acest aspect se
reține că prin contractele de vânzare-cumpărare din 25 februarie
2009 și din 26 februarie 2009 reclamanții au dobândit proprietatea
celor zece căsuțe din lemn, cu bunurile aferente acestora: grup
social, centrală termică, bucătărie, carmangerie,
poartă orășenească, edificate pe terenul înscris în CF
Botiz și dreptul de superficie pentru clădirile existente înscrise în
CF în favoarea societății prin Încheierea nr. 380/1995, precum
și a campingului turistic căruia în natură îi corespunde un
număr de zece căsuțe din lemn cu bunurile aferente acestora:
grup social, centrală termică, bucătărie, carmangerie,
poartă orășenească situat în localitatea Botiz județul
Satu Mare, înscris în CF Botiz la B 2 și a dreptului de superficie asupra
terenului în suprafață de 2.500 mp, înscris în CF Botiz.
Ca urmare a încheierii
acestor contracte de vânzare cumpărare reclamanții nu mai
justifică interes în obligarea pârâtei de a ridica construcțiile ce
fac obiectul acestor contracte, a căror proprietate reclamanții au
dobândit-o și nici în executarea hotărârii.
Prin încheierea
acestor contracte reclamanții și pârâta
SC O.I. SRL prin
lichidator SC C.L. SA Satu Mare au înțeles să stingă litigiul
dintre ele, așa cum rezultă din notele scrise depuse în recurs (fila
98), încât din acest punct de vedere calea de atac a
recurenților-reclamanți
este lipsită de interes.
Așa fiind,
față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de
reclamanți ca fiind lipsit de interes și făcând aplicarea
prevederilor art. 137 C. proc. civ., criticile pe fond ale recurenților nu
vor mai fi analizate.
Recursul pârâtei
SC O.I. SRL prin
lichidator SC C.L. SA Satu Mare fundamentat pe motivul de nelegalitate
prevăzut de
art.
304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit și se va respinge.
În cauză
recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere reconvențională, având
ca obiect obligarea proprietarilor terenului la achitarea contravalorii
construcțiilor, astfel că o astfel de cerere, formulată pentru
prima dată în recurs apare ca nelegală în raport de art. 294 C. proc.
civ. raportat la art. 316 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de
reclamanții
K.A. și K.V.
împotriva
Deciziei nr. 170/C/2004 din 14 decembrie 2004 a Curții de Apel
Oradea
, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Respinge recursul
declarat de
pârâta
SC O.I. SRL prin lichidator SC C.L. SA Satu Mare
împotriva aceleiași decizii, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.