ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1916/2010

Deliberând asupra

contestației în anulare de față:

Prin contestația în anulare înregistrată la

această instanță, în data de 2 februarie 2010, contestatoarea P.I.C. a

solicitat în temeiul art. 318 C. proc. civ. anularea Hotărârii nr. 16 din 12

ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială.

În motivarea cererii

contestatoarea susține că instanța de recurs dintr-o greșeală materială a fost

obligat-o pe recurentă la 5.950 euro echivalentul în lei la data plății în loc

de 11.900 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

Contestatoarea invocă

eroarea materială arătând că la dosar a depus documente care fac dovada

cheltuielilor de judecată în sumă de 11.900, iar nu de 5.950 euro la cât a fost

obligată recurenta, așa încât contestația în anulare este admisibilă în baza art.

318 C. proc. civ.

Mai critică

contestatoarea obligarea la cheltuieli de judecată în euro, deși nu a solicitat

aceasta iar potrivit regulamentelor bancare plățile se fac în lei.

Intimata CN I.N. SA a depus

întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei calității de

reprezentant față de faptul că cererea de față este semnată de avocat și de

prevederile art. 82 și respectiv art. 112 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și art.

133 C. proc. civ. și excepția inadmisibilității întrucât situația evocată nu se

încadrează în art. 318 C. proc. civ., aceasta nefiind o greșeală materială ci o

greșeală de judecată, de apreciere a probelor.

Pe fond susține

intimata, contestația în anulare este neîntemeiată în raport de prevederile art.

274 alin. (2) și (3) C. proc. civ., instanța având dreptul de apreciere asupra

cuantumului cheltuielilor de judecată.

Cu privire la

excepțiile invocate de intimată și la excepția tardivității pusă în discuția

părților, Înalta Curte constată cele de urmează:

excepțiile invocate de intimată și anume excepția lipsei calității de reprezentant

a fost soluționată în sensul respingerii ei, conform practicalei hotărârii de

față.

tardivității nu se susține deoarece dispoziția cu privire la cheltuielile de

judecată pin hotărârea irevocabilă contestată se aduce la îndeplinire pe cale

de executare silită, situație în care potrivit art. 319 alin. (1) teza întâia,

contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar

în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. (1) lit.

b) sau c), or în cauza de față nu s-a început executarea.

inadmisibilității contestației în anulare este întemeiată.

Prin Decizia atacată

cu contestație în anulare, nr. 16 din 12 mai 2010, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, a respins recursul declarat de pârâta CN I.N. SA

București ca nefondat și a obligat-o către intimata - reclamantă P.I.C. la 5.980

euro.

Contestatoarea invoca

ca temei al cererii sale art. 318 alin. (1), prima teză în sensul că

dispozițiile cu privire la cheltuielile de judecată este rezultatul unor

greșeli materiale.

Din economia art. 318

C. proc. civ. ca de altfel și din redactarea art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

rezultă fără echivoc că obiectul contestației în anulare al unei hotărâri

irevocabile pronunțată în recurs îl formează decizia dată asupra motivelor de

recurs, conținut al cererii de recurs - cale de atac extraordinară iar nu

asupra unor cereri adiționale cum este cererea de cheltuieli de judecată asupra

cărora instanța de recurs nu se pronunță ca instanță de control judiciar ci ca

primă instanță și a căror îndreptare pentru eventuale greșeli materiale se

poate realiza prin procedura stabilită de art. 281 C. proc. civ.

Cum se contestă numai

dispoziția cu privire la cheltuielile de judecată, pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității ca nefondată.

Admite excepția

inadmisibilității invocată de intimată.

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea P.I.C. București

împotriva deciziei nr. 16 din 12 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 4903/3/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 25 mai 2010.