ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 751/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 370 din 13 martie 2007

Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

în parte acțiunea reclamantului N.G. și a intervenienților, a anulat

certificatele de acționar emise de pârâta P.A.S. C. Dâmbovița Târgoviște la data

de 4 decembrie 2002 în baza hotărârii din 4 octombrie 2001 în privința

reclamantului și a intervenienților; a constatat valabilitatea certificatelor

de acționar emise de pârâtă anterior Hotărârii A.G.A. din 4 octombrie 2001; a

admis primul capăt de cerere și a respins cererea privind restabilirea

situației anterioare.

Curtea de Apel

Ploiești prin Decizia nr. 40 din 5 martie 2008 a admis apelul pârâtelor SC C.

SA Dâmbovița și Asociația P.A.S. C. prin lichidator, a schimbat în parte

sentința în sensul că a respins acțiunea și cererile de intervenție privind

anularea certificatelor de acționari emise de pârâtă la 4 decembrie 2002 și cel

privind constatarea valabilității certificatelor de acționari emise de pârâte

anterior Hotărârii A.G.A. din 4 decembrie 2001, menținând restul dispozițiilor

sentinței.

Au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate de reclamant și intervenienți prin procurator.

Prin Decizia nr. 1326

din 7 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a

respins excepția nulității recursului ; s-au respins ca nefondate recursurile declarate

de reclamant și intervenienți și s-a luat act de renunțarea intervenienților C.G.M.

și P.G. la judecarea recursului declarat împotriva aceleiași decizii.

Reclamantul N.G. și

intervenienții C.G.M., C.D., L.V.M., P.G.,

S.G. și T.G. prin mandatar S.M., Z.M.T. și

M.L.M. au formulat contestație în anularea acestei decizii în temeiul

dispozițiilor art. 318 din (1) C. proc. civ. întrucât nu a fost analizat

motivul de recurs cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată de către

instanța de apel.

Au susținut

contestatorii că prin Decizia nr. 40 din 5 martie 2008 a Curții de Apel

București au fost respinse apelurile declarate împotriva sentinței nr. 370 din

13 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și au fost obligați fără

nicio motivare la plata sumei de 20388 lei cheltuieli de judecată în baza unei

note de cheltuieli generale depusă de intimată.

În recursul pe care

l-au declarat împotriva acestei decizii, au susținut că au formulat critici sub

acest aspect și au arătat că au fost obligați la plata sumei de 20.383 lei fără

a se verifica apărările lor în sensul că suma a fost acordată intimatei în

lipsa unor documente justificative.

Contestația în

anulare nu este fondată.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Deși contestatorii în

cererea formulată au invocat aceste prevederi legale, în motivare au susținut

numai cazul prevăzut de art. 318 din (1) C. proc. civ., text de lege care

prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație cât

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale evidente în legătură cu

aspectele formale ale judecării recursului și nu greșeli de judecată, respectiv

de reapreciere a probelor.

În speță,

contestatorii critică soluția instanței de recurs care a confirmat decizia

instanței de apel privind obligarea lor la plata sumei de 20.383 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată, fără a exista documente justificative.

Acest aspect nu

constituie un motiv de contestație în anulare în sensul dispozițiilor art. 318

din (1) C. proc. civ. care se referă la erori materiale și nu la modul în care

instanța de recurs a examinat motivul privind cheltuielile de judecată la care

au fost obligați contestatorii de către instanța de apel.

Din considerentele

deciziei a cărei anulare se solicită rezultă că instanța de recurs a analizat critica

privind plata cheltuielilor de judecată și a reținut că instanța de apel le-a

acordat corect pentru cele două faze procesuale în concordanță cu soluția pronunțată

privind respingerea celor trei capete de cerere.

În raport de

considerentele reținute nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 din (1)

C. proc. civ. și urmează a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anulare formulată de contestatorii N.G., C.G.M., C.D., L.V., P.G., S.G. și T.G.,

toți reprezentați prin mandatar S.M., precum și de contestatoarele Z.M.T. și M.L.M.

împotriva Deciziei nr. 1326 din 7 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială, pronunțată în Dosarul nr. 1091/42/2007

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2010.