ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1901/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1901/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra
recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrata pe rolul Judecătoriei Sinaia, re
clamanta
E.C.S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al SC H.V.P. SA, în
contradictoriu cu pârâții Consiliul local Bușteni și SC
H. SA Valea
Prahovei, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se
dispună obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 140.775 lei,
reprezentând contravaloarea investițiilor pe care
le-a efectuat, cu acordul pârâților, la imobilul s
ituat în Bușteni, str.
E. Moldoveanu, ce aparține Consiliului Local Buș
teni și se află în posesia SC H.V.P. SA.
In
susținerea acțiunii, reclamanta a învederat că prin sentința nr. 566 din 24
noiembrie
2006 a fost deschisă procedura de insolvență în ceea ce o privește pe pârâta SC
H. SA Valea
Prahovei, iar prin sentința nr. 152 din 22 martie 2007
aceasta a intrat în procedura falimentului, reclamanta fiind numită
lichidator judiciar.
S-a mai arătat că
pârâta SC H.V.P. SA a fost
înființată în
anul 2002, având ca acționari Consiliul Județean Prahova, Consiliul Local
Azuga,
Consiliul Local Bușteni, iar prin Adunarea creditorilor din data de 20 aprilie
2007 s-a stabilit ca investițiile la imobilul din Bușteni, str. Erou
Moldoveanu,
județul Prahova, vor fi
valorificate în bloc, prin negociere directă.
Deși au fost emise
adrese către Consiliul Local Bușteni și SC H. SA Valea Prahovei, acestea nu au
avut rezultatul scontat, astfel că la data de 29 octombrie 2007 aceeași Adunare
a creditorilor a hotărât recuperarea investiților de 140.775 lei prin acțiune
în înregistrată.
S-a mai precizat că
prin contractul de comodat nr. 6210 din 7 octombrie
2002 încheiat cu Consiliul Local Bușteni, SC H.V.P. SA a primit,
cu
titlu gratuit, imobilul situat în Bușteni, str. Erou Moldoveanu, județul
Prahova, iar, potrivit convenției, comodantul se
obliga să restituie comodatarei valoarea
rămasă neamortizată la data
expirării contractului la acest imobil, ca urmare a
investițiilor efectuate, ce au fost evaluate de expert la valoarea de
140.775 lei.
Prin
decizia comercială nr. 134 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ, a fost respins ca nefondat apelul
reclamantei reținându-se în considerentele deciziei că prin
contractul de comodat din 7 octombrie 2002,
Consiliul Local
al orașului Bușteni
a dat cu titlu de împrumut gratuit către
SC H. SA Valea Prahovei -
Azuga imobilul (centrală termică) situat în
Bușteni, str. Erou Moldoveanu.
În conformitate cu art. 3.1 din contract, comodantul s-a
obligat să restituie
comodatarei valoarea rămasă neamortizată, la data
expirării contractului, a investițiilor
efectuate la imobil.
Acest
contract s-a încheiat pe o perioadă de 5 ani, dar prin sentința
nr. 566 din 24 noiembrie 2006 pronunțată de
Tribunalul Prahova s-a dispus deschiderea
procedurii insolvenței față de
comodatară.
Ulterior, prin sentința nr. 152 din 22 martie 2007
pronunțată de Tribunalul Prahova
s-a dispus începerea procedurii falimentului
față de comodatară, dispunându-se
dizolvarea
societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare.
Din
raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul C.V. (fila149-156 dosar
primă instanță) a rezultat că, la expirarea contractului de comodat, investiția
trebuia amortizată integral în conformitate cu dispozițiile art. II din Legea nr.
15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și
necorporale și cu dispozițiile pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 15/1994, astfel că recuperarea cheltuielilor cu investiții la
mijloacele fixe concesionate se face prin includerea în cheltuielile de
exploatare pe perioada
inițială
a
contractului de concesiune sau pe durata normală de utilizare după caz; predarea-preluarea
investiției trebuia să se facă pe bază de proces-verbal, fără nicio
răscumpărare din partea comandatului, uzura fizică a investiției neavând nicio
legătură cu amortizarea capitalului imobilizat prevăzută de Legea nr. 15/1994.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs
criticând soluția dată în apel sub aspectul greșitei aplicări a Legii nr. 326/2006
solicitând admiterea recursului și pe fond obligarea pârâților în solidar la
plata sumei de 188.598,44 lei reprezentând contravaloarea investițiilor
efectuate de recurentă în imobilul din litigiu.
Înalta Curte, din
oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de
dispozițiile art. 302
1
alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și a rămas în
pronunțare pe această excepție.
Constatând că cererea de recurs promovată de avocatul
A.M., nu are mandat de reprezentare, în lipsa acestuia la primul termen de
judecată, deși a fost legal citat, Înalta Curte a acordat un nou termen de
judecată dispunând citarea recurentei cu mențiunea complinirii neregularității
procedurale a semnării cererii de recurs.
Cum la termenul acordat recurentul nu s-a
prezentat și nici nu a făcut dovada complinirii neregulilor procedurale, Înalta
Curte va face aplicarea prevederilor art. 302
1
alin. (1) lit. d) C.
proc. civ. și va constata nulitatea cererii de recurs pentru lipsa semnăturii persoanei
abilitată legal să-o reprezinte pe recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulă cererea
de recurs declarată de reclamanta E.C.S.P.R.L. Ploiești lichidator al SC H.V.P.
SA împotriva Deciziei nr. 134 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 302
1
alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 mai 2010.