ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3100/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1491 din 24 octombrie 2007

Tribunalul Prahova,

secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată

de reclamanta SC O. SRL Bușteni, în contradictoriu cu pârâții SC M.C. SRL, B.C.

și B.G., ca neîntemeiată, privind obligarea pârâților în solidar la plata

actualizată a sumei de 105.000 lei reprezentând contravaloare debite neachitate

derivând din contractele din 2000 și din 2004 și a obligat reclamanta să

plătească pârâților suma de 10.000 lei.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, contractele din 2000 și din 2004 au fost

încheiate de societatea pârâtă cu SC O.l. SRL cu sediul în Azuga, județul

Prahova, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de către SC O. SRL

Bușteni, și din relațiile obținute de la O.R.C., rezultă că cele două societăți

SC O. SRL Bușteni și SC O.l. SRL, sunt distincte, cu sedii diferite, asociați

și administratori diferiți și cu număr de înregistrare diferite și o societate

înființată în anul 2004 cum este reclamanta, nu putea să semneze contractul de

colaborare din 2000.

Împotriva sentinței,

a declarat apel reclamanta SC O. SRL Bușteni, criticând hotărârea pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că, în mod greșit prin sentința

s-a reținut de către prima instanță că reclamanta nu putea semna contractele

din litigiu și implicit nu putea să-și asume drepturi și obligații și pe cale

de consecință nu putea formula pretenții, omițând însă să rețină că prin Decizia

nr. 1 din 7 august 1999, domnul S.I., reprezentantul apelantei SC O. SRL

Bușteni, este numit director executiv pe o perioadă nelimitată, având drepturi

și obligații asupra activităților firmei SC O.l. SRL Azuga.

Curtea de Apel

Ploiești, prin Decizia nr. 47 din 12 martie 2008, a admis apelul reclamantei, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecare, pe fond, la

Tribunalul Prahova.

Împotriva acestei

decizii, în termenul legal, pârâta a declarat recurs.

Conform actului de

procedură, aflat la fila 11 din dosar, recurenta a fost încunoștiințată, prin

funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, să timbreze cererea de

recurs cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar,

dar nu și-a îndeplinit această obligație, încălcând astfel prevederile art. 11

din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru.

Cum, potrivit

art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul

stabilit se sancționează cu anularea cererii iar recurenta, deși înștiințată

prin citație, conform art. 36 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997,

să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar pentru termenul din 29

octombrie 2008, nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații, Curtea va

anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de

pârâta SC M.C. SRL Sinaia împotriva Deciziei nr. 47 din 12 martie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

fiscal,

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2008.