ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3100/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1491 din 24 octombrie 2007 Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O. SRL Bușteni, în contradictoriu cu pârâții SC M.C. SRL, B.C. și B.G., ca neîntemeiată, privind obligarea pârâților în solidar la plata actualizată a sumei de 105.000 lei reprezentând contravaloare debite neachitate derivând din contractele din 2000 și din 2004 și a obligat reclamanta să plătească pârâților suma de 10.000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, contractele din 2000 și din 2004 au fost încheiate de societatea pârâtă cu SC O.l.

SRL cu sediul în Azuga, județul Prahova, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de către SC O. SRL Bușteni, și din relațiile obținute de la O.R.C., rezultă că cele două societăți SC O. SRL Bușteni și SC O.l.

SRL, sunt distincte, cu sedii diferite, asociați și administratori diferiți și cu număr de înregistrare diferite și o societate înființată în anul 2004 cum este reclamanta, nu putea să semneze contractul de colaborare din 2000. Împotriva sentinței, a declarat apel reclamanta SC O. SRL Bușteni, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că, în mod greșit prin sentința s-a reținut de către prima instanță că reclamanta nu putea semna contractele din litigiu și implicit nu putea să-și asume drepturi și obligații și pe cale de consecință nu putea formula pretenții, omițând însă să rețină că prin Decizia nr. 1 din 7 august 1999, domnul S.I., reprezentantul apelantei SC O. SRL Bușteni, este numit director executiv pe o perioadă nelimitată, având drepturi și obligații asupra activităților firmei SC O.l.

SRL Azuga. Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia nr. 47 din 12 martie 2008, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecare, pe fond, la Tribunalul Prahova. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, pârâta a declarat recurs. Conform actului de procedură, aflat la fila 11 din dosar, recurenta a fost încunoștiințată, prin funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, să timbreze cererea de recurs cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, dar nu și-a îndeplinit această obligație, încălcând astfel prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru.

Cum, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii iar recurenta, deși înștiințată prin citație, conform art. 36 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar pentru termenul din 29 octombrie 2008, nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații, Curtea va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC M.C. SRL Sinaia împotriva Deciziei nr. 47 din 12 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.