ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1708/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la 18 mai 2007 sub nr. 17386/3/2007, reclamanții N.G., SC

A.P.L. SA au chemat în judecată pe pârâta A.D.S., solicitând tribunalului ca,

prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că SC A.P.L. SA este proprietara

suprafeței de 142 ha neagricol ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate

printr-un mod atipic, respectiv prin cumpărarea întregului pachet de acțiuni al

SC A.P.L. SA, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare la 21

iunie 2007, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportat

la dispozițiile art. 111 C. proc. civ. În motivarea cererii a menționat că

reclamanții nu justifică un interes propriu pentru o atare acțiune în

constatare, o eventuală hotărâre neputând singură să constituie refacerea sau

consolidarea dreptului de proprietate.

Prin

precizările depuse la 7 decembrie 2007 și 18 ianuarie 2008 reclamanții au

identificat terenul de 142 ha prin indicarea tarlalelor și parcelelor.

La

termenul din 15 ianuarie 2008 tribunalul a pus în discuție excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Prin sentința comercială nr. 1104 din 25 ianuarie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 17386/3/2007

s-a admis excepția inadmisibilității. S-a respins acțiunea, astfel cum a fost

precizată, formulată de reclamanții N.G. și SC A.P.L. SA, în contradictoriu cu

pârâta A.D.S., ca inadmisibilă.

Pentru

a se pronunța astfel tribunalul a reținut că reclamanții au la îndemână acțiunea

în realizare privind obținerea titlului de proprietate asupra terenului și

având în vedere dispozițiile art. 111 C. proc. civ., acțiunea astfel cum a fost

precizată este inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel

N.G. și

SC A.P.L. SA, iar prin Decizia nr. 23 din 21

ianuarie 2009 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca

nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți.

Pentru

a hotărî astfel instanța a reținut că în mod corect instanța de fond a respins

cererea ca inadmisibilă atât timp cât apelanții-reclamanți au la îndemână o

acțiune în realizare privind obținerea titlului de proprietate.

S-a mai reținut că în mod corect tribunalul a făcut

distincție între capitalul social și patrimoniul societății plecând de la obiectul

contractului de vânzare acțiuni din 10 februarie 2003 și anume, transmiterea

dreptului de proprietate asupra unui număr de 779212 acțiuni, la valoarea

nominală de 19.480.000 mii lei, reprezentând 100% din capitalul social al SC

A.P.L. SA. Este cunoscut faptul că prin capitalul social al unei societăți

comerciale se înțelege expresia valorică a totalității aporturilor asociaților

care participă la constituirea societății, el având o dublă semnificație:

contabilă (nu are o existență reală, concretă, ci reprezintă o cifră convenită

de asociați) și juridică (constituie gajul general al creditorilor societății).

Din definiția capitalului social rezultă că aceasta este distinctă de noțiunea

patrimoniului societății care este constituit din totalitatea drepturilor și

obligațiilor cu valoare economică aparținând societății.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții

SC A.P.L. SA și

N.G. invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 pct. 3 C.

proc. civ. în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință

desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului

București, secția comercială.

În

dezvoltarea în fapt a recursului s-au susținut, în esență, următoarele:

-

Instanța de apel considerând corectă soluția Tribunalului înlătură criticile de

apel neargumentând soluția ei. A luat în discuție criticile într-un mod

superficial, nemotivându-le și reținând doar că, cererea reclamanților este

inadmisibilă raportat la situația de fapt.

-

Aflată într-o gravă eroare cu privire la înțelegerea obiectului cererii Curtea

a înlăturat criticile apelantei și a reținut greșit inadmisibilitatea cererii.

-

SC

A.P.L. SA este proprietara terenului neagricol în suprafață de 142 ha, acesta

făcând parte din patrimoniul societății, fiind parte din aportul în natură la

capitalul social al societății, ce a fost majorat conform H.G. nr. 500/1994.

-

Legea nr.

15/1990 și H.G. nr. 500/1994 au stabilit că societățile ce au

în patrimoniul lor

terenuri (sau orice alte bunuri mobile și imobile, mijloace fixe) sunt

proprietatea acestora. Prin cele două acte normative s-a stabilit calitatea de

proprietar a societății, modul de dobândire fiind legea.

-

Societatea recurentă a dobândit prin lege dreptul de proprietate asupra acestor

terenuri, care, chiar și după achiziționarea pachetului total de acțiuni de

către alt acționar, au rămas în patrimoniul societății, lipsind-o doar de

suportul material, instrumentum. Acestea au fost evidențiate chiar în dosarul

de prezentare ce a stat la baza licitației, figurând ca atare în Registrul

Comerțului.

Intimata

ADS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat

.

Recurenții

au depus note scrise și înscrisuri solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

Înalta

Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că

recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat întrucât

hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt și de drept pe care se

sprijină soluția dată, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și

legalității ei, cu respectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

Recurenții

au invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. însă din

analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală,

deoarece ele nu vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății

sau natura, ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Instanța

de apel s-a pronunțat în raport de obiectul determinat al cererii - acțiune în

constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. - nefiind în

eroare cu privire la acest obiect și a respins corect cererea ca inadmisibilă,

astfel că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este

incident.

Nu

sunt fondate nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Art.

111 C. proc. civ., derogând de la dreptul comun în materie, adică art. 109 C.

proc. civ., care consacră acțiunea în realizare prevede că partea care are

interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței unui drept, acțiune

care însă nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Textul

instituie caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, finalitatea urmărită

de legiuitor fiind aceea că în măsura în care este posibil atunci când s-a

încălcat un drept restabilirea ordinii de drept să fie făcută pe calea acțiunii

în realizare.

În

cauză reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate

a cererii prevăzute de art. 111 C. proc. civ.

Din

modul de formulare a acțiunii rezultă că scopul urmărit de reclamanți este

acela de a-și constitui un titlu care să ateste dreptul de proprietate asupra

terenului neagricol în suprafață de 142 ha.

O

asemenea solicitare nu poate fi valorificată decât printr-o acțiune în

realizare privind obținerea titlului de proprietate asupra terenului.

Prin

urmare reclamanții nu aveau la îndemână o acțiune în constatare întemeiată pe art.

111 C. proc. civ., încât corect a fost admisă excepția de inadmisibilitate.

Instanțele

au reținut corect că acțiunea în constatare promovată de reclamanți, în temeiul

art. 111 C. proc. civ. este inadmisibilă întrucât reclamanții aveau la îndemână

acțiunea în realizare privind obținerea titlului de proprietate asupra

terenului neagricol în suprafață de 142 ha.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a

respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții N.G. și SC A.P.L. SA împotriva Deciziei comerciale nr. 23 din 21

ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2010.