ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1658/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 607 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1440/104/2009 s-a anulat ca insuficient timbrată cererea formulată de reclamanta SC P.H. SRL în contradictoriu cu SC A.L.I. SA Giurgiu. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că prin rezoluția din 1 aprilie 2009 a pus în vedere reclamantei să achite până la primul termen de judecată diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 593 lei aferentă cererii de constatare a nulității pentru un număr de 51 bilete la ordin și cererii de restituire a acestora, obligație ce nu a fost îndeplinită, deși a fost citată cu această mențiune și a avut cunoștință despre termenul fixat conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare și cererii de amânare depuse.

Întrucât reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a achitat diferența de taxă de timbru stabilită, instanța în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a anulat cererea ca insuficient timbrată. Cu privire la cererea de amânare formulată de reclamantă în vederea angajării unui apărător, instanța a constatat că nu se mai impune analizarea acesteia, neputându-se pune în discuția părților alte probleme legate de judecarea cauzei, înainte de a fi plătite taxele judiciare de timbru, achitarea taxei de timbru în cuantumul legal primând față de orice altă cerere, inclusiv cea de amânare a judecării cauzei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta SC P.H.

SRL Slatina , criticând-o ca netemeinică și nelegală, susținând că pentru termenul de judecată din 28 aprilie 2009, citarea s-a efectuat prin afișare pe ușa imobilului, încălcându-se astfel dispozițiile art. 92 1 C. proc. civ.

Prin Decizia comercială nr. 176 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova , secția comercială, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei reținându-se în considerentele deciziei că așa cum rezultă din procesul - verbal de la fila 19 dosar fond, apelanta-reclamantă a fost citată cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în valoare de 593 lei, pentru termenul din 28 aprilie 2009. Cum la termenul pentru care reclamanta a fost citată cu mențiunea timbrării nu a îndeplinit această obligație, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că nu este investit cu o acțiune care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege (respectiv timbrată) pentru a pune în discuție cererea de amânare în vederea angajării unui apărător și acordării unui termen în acest sens.

În apel i s-a pus în vedere apelantei să facă dovada timbrării acțiunii la data soluționării acesteia, însă a depus o chitanță având data de 29 septembrie 2009, ulterior pronunțării sentinței tribunalului. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs reiterând aceleași motiv ca și în apel vizând încălcarea dreptului la apărare și faptul că hotărârea este dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Recursul este nefondat. În mod corect instanța de fond a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantei, întrucât conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiași articol alin. (3) din aceeași lege neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

Textul de lege enunțat cuprinde o normă imperativă care impune o obligație la plată a taxei judiciare de timbru, de la care nu se admite nicio abatere, nesocotirea acesteia conducând la sancțiunea nulității absolute a cererii și/sau căii de atac exercitate de parte. Prin urmare, atâta timp cât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare, deși a fost citată cu această mențiune, în mod legal nu a analizat cererea de amânarea judecării cauzei. Că este așa rezultă și din textul de lege enunțat potrivit căruia taxa judiciară de timbru trebuie achitată la termen, or, reclamanta în loc să se conformeze obligației legale de timbrare a formulat o cerere pentru lipsă de apărare. În ceea ce privește nelegala citare a societății reclamante prin afișare, de asemenea este nefondată, întrucât potrivit dispozițiilor legale vizând citarea părților, persoanele fizice și juridice pot fi citate prin afișare în condițiile prevăzute de art. 91 1 C. proc.

civ. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.H. SRL Slatina împotriva Deciziei nr. 176 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.