ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4911/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin sentința nr.

1587 din 30 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată și

completată de către reclamantul P.I.H., în contradictoriu cu Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale; a dispus anularea ordinului din 16 septembrie

2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și suspendarea

executării acestuia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în

ceea ce îl privește pe reclamant.

Curtea a reținut că prin

procesul-verbal din 7 septembrie 2009, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale a fost sancționat cu amendă în cuantum de 70.000 RON pentru contravenția

prevăzută de art. 293 lit. p) din O.U.G. nr. 34/2006, și amenda de 10.000 RON pentru

contravenția prevăzută de art. 293 lit. v) din O.U.G. nr. 34/2006, iar prin procesul-verbal

din 7 septembrie 2009, cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru contravenția prevăzută

de art. 293 lit. v) din O.U.G. nr. 34/2006.

Conform primului proces-verbal

din 7 septembrie 2009, s-a reținut în fapt, că încheierea contractului, înregistrat

la autoritatea contractantă din 27 octombrie 2008 privind achiziția de livrete de

familie, nu s-a făcut pe baza propunerilor tehnice și financiare cuprinse în documentația

de atribuire, fapt ce a dus la încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006.

În ce privește cea de-a

doua contravenție, s-a reținut că a fost încălcat principiul tratamentului egal,

în sensul că, autoritatea contractantă a solicitat doar unui singur ofertant ofertă

de prețuri în vederea suplimentării cantităților de produse față de documentația

de atribuire.

Instanța de fond a constatat

că prin ordinul din data de 16 septembrie 2009, Ministrul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale a dispus, în conformitate cu prevederile art. 84 și art. 85 din Legea

nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările

și completările ulterioare, să se constituie debit în sumă de 45.000 RON în sarcina

persoanelor nominalizate în anexa la ordin (art. 1).

Reclamantului P.I.H.,

i s-a imputat suma de 11.609 RON, parte din debitul total de 45.000 RON.

Deși s-a stabilită că,

ordinul din 16 septembrie 2009 a fost legal emis, în privința elementelor răspunderii

materiale, Curtea a constatat că pârâtul nu a făcut dovada săvârșirii cu vinovăție

de către reclamant a faptelor reținute ca elemente constitutive ale contravențiilor

sancționate prin cele două procese-verbale sau a unei fapte care să fi contribuit

la săvârșirea contravențiilor, din modalitatea de descriere a faptelor reținute,

nerezultând vreo faptă săvârșită cu vinovăție de către reclamantul P.I.H. care să

fi produs prejudiciul pârâtului.

Astfel, din probatoriul

administrat nu a rezultat că reclamantul a fost membru al comisiei de evaluare în

cadrul procedurilor de achiziție publică care au făcut obiectul controlului; care

ar fi fost atribuțiile sale în cadrul derulării acestor proceduri; nu a rezultat

că ar fi semnat adresa pârâtului către câștigătorul licitației R. pentru cererea

de prețuri unitare cu TVA pentru cantitățile suplimentate, care a fost întocmită

după încheierea procedurii de atribuire, sau contractul de furnizare, argumente

valabile și în cazul celui de-al doilea proces-verbal.

Mai mult, analizând anexa

ordinului contestat, Curtea a constatat că sumele au fost imputate proporțional,

fără a se ține cont de competențele și atribuțiile ce reveneau fiecăruia dintre

angajați în cadrul procedurilor, raportat la modul de calcul al coeficientului de

repartizare, respectiv, în funcție de suma totală a salariilor persoanelor vinovate:

suma totală de reținut/ suma totală a salariilor.

Cu toate acestea, în anexa

ordinului figurează imputate sume unor persoane care nu au făcut parte din comisia

de evaluare, reclamantul V.M. și S.A., în timp ce membrilor comisiei de evaluare,

M.C. și C.C., nu le-a fost imputată vreo sumă.

În concluzie, Curtea a

apreciat că se impune anularea ordinului atacat și, totodată, suspendarea executării

acestuia, în condițiile în care reclamantul a dovedit că executarea imediată a actului

de imputare îi creează dificultăți financiare în întreținerea sa și a familiei sale,

apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ.

II. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale are a

criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând următoarele:

- solicitarea intimatului-reclamant

P.I.H. de a se suspenda executarea ordinului din 16 septembrie 2009 emis de recurent

era inadmisibilă, nefiind îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, respectiv „cazul bine justificat” definit de art. 2 lit. t)

din lege și „paguba iminentă”, în sensul art. 2 lit. ș) din actul normativ menționat

anterior.

- instanța de fond a ignorat

prevederile art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, potrivit cărora răspunderea civilă a acestora se angajează pentru pagubele

produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează,

printr-un ordin de imputare emis în 30 de zile de la constatarea pagubei de către

conducătorul instituției publice.

Recurentul a susținut

că a aplicat corect aceste dispoziții legale, întrucât fost sancționat cu trei amenzi

contravenționale pentru nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea

contractelor de achiziție publică, iar suma achitată, reprezentată de jumătate din

valoarea amenzilor trebuia recuperată de la cei vinovați;

- s-a mai susținut că

intimatul-reclamant nu a timbrat acțiunea, astfel că aceasta trebuia anulată pentru

netimbrare.

Intimatul-reclamant P.I.H.

prin reprezentantul său în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Motivele de recurs formulate

de pârât nu reprezintă veritabile critici privind sentința atacată, ci simple susțineri,

fără nici un argument și fără a se încerca în vreun fel contestarea motivelor de

fapt și de drept care au stat la baza pronunțării soluției recurate.

Susținerea inadmisibilității

cererii de suspendare a executării ordinului din 16 septembrie 2009 formulată de

intimatul-reclamant este în mod evident greșit înțeleasă și nejustificată, din moment

ce se invocă motive vagi de netemeinicie „argumentele” recurentului constând în

citarea textelor de lege incidente, fără a arăta în concret cu ce a greșit instanța

când a aplicat dispozițiile art. 15 în raport de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

criticile sub acest aspect fiind nefondate.

Nici simpla afirmație

că s-au ignorat prevederile art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici nu poate conduce la schimbarea soluției instanței de fond,

care a constatat că intimatul pârât nu a semnat adresa către societatea câștigătoare

a licitației, pentru cererea de prețuri suplimentare cu TVA, întocmită după încheierea

procedurii de atribuire și nici contractul de furnizare, concluzionând că nu se

poate reține, din probele administrate în cauză, care act sau operațiune desfășurată

de reclamant stă la baza vinovăției sale în săvârșirea faptelor descrise prin procesul-verbal

din 7 septembrie 2009.

Aceeași situație a existat

și în cazul procesului-verbal din 7 septembrie 2009, amenda plătită de recurent

fiind imputată proporțional, funcționarilor publici considerați vinovați fără a

se stabili, în raport de competențele și atribuțiile ce reveneau fiecăruia dintre

aceștia în cadrul procedurilor, fără a se justifica de către pârât de ce s-au imputat

sume unor persoane care nu au făcut parte din comisia de evaluare a ofertelor, în

timp ce pentru doi membri ai Comisiei măsura imputării nu a fost dispusă.

Recurentul nu a adus nici

un fel de argumente în combaterea acestor constatări care au fundamentat soluția

primei instanțe, nu a produs nici un fel de dovezi cu privire la încălcarea, de

către intimatul-reclamant a unor dispoziții legale, neîndeplinirea sau încălcarea

unor atribuții de serviciu, nefiind probată vinovăția acestuia, nefiind circumstanțiale

faptele pretins săvârșite și legătura de cauzalitate cu prejudiciul suferit de recurent

prin plata amenzilor contravenționale, criticile formulate fiind nefondate.

Excepția netimbrării invocată

de recurent este, de asemenea nefondată, deoarece litigiile privind drepturi salariale

neacordate sau imputate funcționarilor publici sunt scutite de plata taxelor de

timbru, scutirea operând și pentru căile de atac.

Soluția instanței de recurs

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut

de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ. , coroborat cu

art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge

recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 1587

din 30 martie 2010 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2011.