ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4799/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 5061 din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția tardivității formulării cererii și, în consecință, pe

acest temei a respins cererea formulată de către reclamanta SC A. SA, în contradictoriu

cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, având ca obiect anularea deciziei

din 18 martie 2010 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut, în esență că prin decizia Consiliului Național

al Audiovizualului din 18 martie 2010, reclamanta a fost sancționată cu amendă în

cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea dispozițiilor art. 32 alin. (1), art. 36

alin. (1) și alin. (2) și art. 42 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul

de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare,

precum și ale art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările

și completările ulterioare, raportat la prevederile art. 16 din Decizia 187/2006.

S-a reținut în sarcina acesteia că în data de 18 ianuarie 2010, postul de televiziune

A., a difuzat, în direct, în intervalul orar 17:00-19:00, o ediție a emisiunii „A.D.”,

cu încălcarea prevederilor privind protecția copiilor, în cadrul serviciilor de

programe, precum și a dreptului la propria imagine și a vieții private a persoanei.

Decizia a fost comunicată

reclamantei prin fax la data de 19 martie 2010, iar prin poștă, cu scrisoare recomandată

cu confirmare de primire, la data de 24 martie 2010, potrivit recipisei de confirmare

de primire depuse de către pârâtă.

La data de 9 aprilie 2010

a fost depusă la poștă (Oficiul Poștal 73 București) cu scrisoare recomandată adresată

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

prezenta acțiune în contencios administrativ, înregistrată pe rolul instanței la

data de 9 aprilie 2010.

În conformitate cu dispozițiile

art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările și completările

ulterioare, în forma în vigoare la data emiterii actului contestat, „actele emise

în condițiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secția de contencios

administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile,

în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept

efectele acestora.”

Astfel, față de data comunicării

deciziei, 19 martie 2010, ultima zi pentru depunerea acțiunii în contencios administrativ,

calculată potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., era 5

aprilie 2010, prin prorogarea acestuia, potrivit dispozițiilor alin. (5) al

art. 101.

Instanța de fond nu a

reținut susținerile reclamantei referitoare la curgerea termenului de contestare

de la data de 24 martie 2010, data comunicării deciziei Consiliului Național al

Audiovizualului din 11 iunie 2009 de către autoritatea pârâtă reclamantei, prin

poștă, întrucât a apreciat că prima comunicare a deciziei a avut loc la data de

19 martie 2010, prin fax, în condițiile dispozițiilor art. 86 alin. (3) teza a II-a

C. proc. civ. și este evidentă primirea acestei comunicări în condițiile în care

reclamanta a difuzat textul sancțiunii în aceeași zi de 19 martie 2010, la orele

18:12, 18:46 și 19:42, potrivit raportului de monitorizare depus.

Instanța de fond nu a

reținut nici susținerile reprezentantului reclamantei referitoare la nevalabilitatea

comunicării deciziei prin fax, în condițiile în care aceasta este o modalitate legală

de comunicare a actelor de procedură, alternativă celei prin poștă, cu scrisoare

recomandată cu dovadă de primire, de esența mijlocului de comunicare fiind asigurarea

transmiterii textului actului și confirmarea primirii acestuia.

înfățișate de recurenta-reclamantă

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamanta SC A. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta-reclamantă,

invocând ca temei al cererii de recurs promovate, prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., cu referire la art. 312 alin. (5) și art. 86 C. proc. civ. a solicitat

casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Recurenta a susținut că

prima instanță a pronunțat o hotărâre cu greșita aplicare a legii, considerând în

mod eronat că data comunicării deciziei din 18 martie 2010 a intimatului Consiliul

Național al Audiovizualului, în raport de care se calculează și termenul de contestare

(15 zile), a fost 19 martie 2010, potrivit raportului de fax atașat.

În opinia recurentului,

prevederile art. 96 alin. (3) C. proc. civ. au fost încălcate, întrucât confirmarea

primirii textului actului nu poate fi făcută în această modalitate, numai scrisoarea

recomandată cu confirmare de primite putând echivala cu o astfel de dovadă, mai

cu seamă că instanța de fond nu a verificat și nici nu a stabilit că nr. de telefon

menționat pe dovada de fax aparține societății recurente.

În fine, recurenta a arătat

că data ce se impune a fi luată în considerare în calculul termenului legal de depunere

al contestației împotriva deciziei din 18 martie 2010 a Consiliului Național al

Audiovizualului este data comunicării prin poștă, respectiv 24 martie 2010.

instanței de control judiciar

Recursul este fondat.

Examinând sentința atacată

și actele dosarului prin prisma criticilor formulate și raportat la prevederile

legale incidente, Înalta Curte reține că potrivit art. 312 alin. (3) cu referire

la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru cercetarea fondului, în considerarea

celor în continuare arătate.

Prima instanță, prin hotărârea

recurată, a respins ca tardiv formulată acțiunea recurentei-reclamante, având ca

obiect solicitarea de anulare a deciziei Consiliului Național al Audiovizualului

din 18 martie 2010, apreciind că termenul de 15 zile de contestare începe să curgă

de la data comunicării realizată prin fax, la 19 martie 2010, în conformitate cuc

prevederile art. 86 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ.

Este adevărat că potrivit

acestui text de lege, comunicarea cererilor și actelor de procedură, prin excepție

de la regula instituită în alin. (1), în sensul comunicării prin agenți procedurali

ai instanței, se face prin poștă cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau

prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii

acestuia, printre care se numără și transmiterea prin fax, astfel cum a reținut

și judecătorul fondului.

Raportat însă la dovezile

administrate în cauză, respectiv simpla și unica depunere la dosar a reportului

din data de 19 martie 2010 pe care figurează înscris un număr de telefon, în lipsa

unei pagini de însoțire pe care să fie înscrise numele și eventual calitatea persoanei

din cadrul societății reclamante în atenția căreia s-a efectuat o astfel de transmitere,

nu reprezintă în opinia Înaltei Curți o modalitate efectivă de comunicare, cu confirmarea

primirii actului, chiar în modalitatea efectuată, în sensul textului de lege indicat.

Și aceasta cu atât mai

mult cu cât recurenta-reclamantă a contestat primirea pretinsului fax ca și numărul

de telefon (fax) la care s-a transmis, iar față de enunțul art. 86 alin. (3) C.

proc. civ., coroborarea cu alte elemente de fapt pentru confirmarea primirii actului

nu este prevăzută și nici admisibilă.

Prevederile art. 86 C.

proc. civ. consacră posibilitatea comunicării actelor de procedură în mai multe

variante, dar în același scop, respectiv al încunoștințării efective și al eliminării,

pe cât posibil a situațiilor ca actele comunicate să nu parvină destinatarului.

Din această perspectivă,

Înalta Curte apreciază așadar că formalitatea impusă de textul legal incident referitoare

la comunicarea și respectiv confirmarea primirii actului atacat de recurentă s-a

realizat cu respectarea normei arătate numai prin transmiterea deciziei contestate

prin poștă, cu confirmare de primire la data de 24 martie2010.

Totodată Înalta Curte

reține că sunt întemeiate susținerile recurentei în sensul că acțiunea formulată

și depusă la oficiul poștal la 9 aprilie 2010 a respectat termenul de 15 zile prevăzut

de art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2001, astfel că în mod nelegal s-a reținut

de către prima instanță tardivitatea depunerii cererii.

Față de cele arătate,

pe temeiul legal sus menționat, se va admite așadar recursul de față, se va casa

hotărârea primei instanțe și întrucât fondul cauzei nu a fost cercetat, se va trimite

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 5061 din 13 decembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2011.