ÎCCJ, decizie (scj.ro #84861)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84861) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Comunicarea
prin fax a actelor de procedură. Condiții.
Codul
de procedură civilă, art. 86 alin. (1) și (3)
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: Act de procedură. Comunicare
Dovada comunicării
Fax
Prin
excepție de la regula instituită prin dispozițiile alin. (1) al
art. 86 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia
comunicarea actelor de procedură se face prin agent procedural,
dispozițiile alineatului 3 al aceluiași articol stabilesc că
această comunicare se face prin poștă, cu scrisoare
recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce
asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii
acestuia.
Exigențele
acestui text de lege nu sunt îndeplinite în condițiile în care comunicarea
actelor de procedură s-a făcut prin fax iar singura dovadă a
comunicării este raportul pentru verificarea transmiterii, un înscris pe
care stă menționat doar numărul de telefon (fax) către care
s-a făcut transmiterea, aceasta cu atât mai mult cu cât primirea
pretinsului fax precum și numărul de fax la care s-a transmis au fost
contestate iar, față de enunțul art. 86 alin. (3) Cod
procedură civilă, coroborarea cu alte elemente de fapt pentru
confirmarea primirii actului nu este prevăzută și nici
admisibilă.
Decizia
nr. 4799 din 18 octombrie 2011
Prin
sentința civilă nr.5061 din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel
București - Secția de contencios administrativ și fiscal a
admis excepția tardivității formulării cererii și, în
consecință, pe acest temei a respins cererea formulată de
către reclamanta SC TV X SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul
Național al Audiovizualului, având ca obiect anularea Deciziei nr.
355/2010 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului .
Pentru a
pronunța această soluție instanța de fond a reținut,
în esență că prin Decizia Consiliului Național al
Audiovizualului nr. 355/18.03.2010, reclamanta a fost sancționată cu
amendă în cuantum de 10.000 de lei pentru încălcarea
dispozițiilor art. 32 alin. (1), art. 36 alin. (1) și (2) și
art. 42 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a
conținutului audiovizual, cu modificările și completările
ulterioare, precum și ale art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr.
504/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportat
la prevederile art. 16 din Decizia 187/2006. S-a reținut în sarcina
acesteia că în data de 18 ianuarie 2010, postul de televiziune X, a
difuzat, în direct, în intervalul orar 17.00-19.00, o ediție a emisiunii
"AA", cu încălcarea prevederilor privind protecția
copiilor, în cadrul serviciilor de programe, precum și a dreptului la
propria imagine și a vieții private a persoanei.
Decizia
a fost comunicată reclamantei prin fax la data de 19.03.2010, potrivit XMT
REPORT aflat la dosar, iar prin postă, cu scrisoare recomandată cu
confirmare de primire, la data de 24.03.2010, potrivit recipisei de confirmare
de primire depuse de către pârâtă.
La data
de 09.04.2010 a fost depusă la poștă (Oficiul Poștal 73
București) cu scrisoare recomandată adresată Curții de Apel
București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, prezenta acțiune în contencios administrativ, înregistrată pe
rolul instanței la data de 09.04.2010, sub nr. 3170/2/2010, potrivit
plicului aflat la fila 11.
În
conformitate cu dispozițiile art. 93 alin. 3 din Legea nr. 504/2002 a
audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare, în
forma în vigoare la data emiterii actului contestat, „actele emise în
condițiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la
secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a
fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de
la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele
acestora.”
Astfel,
față de data comunicării deciziei, 19.03.2010, ultima zi pentru
depunerea acțiunii în contencios administrativ, calculată potrivit
dispozițiilor art. 101 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
era 05.04.2010, prin prorogarea acestuia, potrivit dispozițiilor alin. 5
al art. 101.
Instanța
de fond nu a reținut susținerile reclamantei referitoare la curgerea
termenului de contestare de la data de 24.03.2010, data comunicării
Deciziei Consiliului Național al Audiovizualului nr. 663 din 11 iunie 2009
de către autoritatea pârâtă reclamantei, prin poștă,
întrucât a apreciat că prima comunicare a deciziei a avut loc la data de
19.03.2010, prin fax, în condițiile dispozițiilor art. 86 alin. 3
teza a II-a din Codul de procedură civilă și este
evidentă primirea acestei comunicări în condițiile în care
reclamanta a difuzat textul sancțiunii în aceeași zi de 19 martie
2010, la orele 18.12, 18.46 și 19.42, potrivit raportului de monitorizare
depus.
Instanța
de fond nu a reținut nici susținerile reprezentantului reclamantei
referitoare la nevalabilitatea comunicării deciziei prin fax, în
condițiile în care aceasta este o modalitate legală de comunicare a
actelor de procedură, alternativă celei prin poștă, cu
scrisoare recomandată cu dovadă de primire, de esența mijlocului
de comunicare fiind asigurarea transmiterii textului actului și
confirmarea primirii acestuia, cerințe dovedite prin XMT REPORT aflat la
dosar.
Împotriva
hotărârii instanței de fond reclamanta
S.C. X
S.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-reclamantă,
invocând ca temei al cererii de recurs promovate, prevederile art. 304 pct.9
Cod procedură civilă, cu referire la art. 312 alin.5 și art.
86 Cod procedură civilă a solicitat casarea hotărârii primei
instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași
instanțe.
Recurenta
a susținut că prima instanță a pronunțat o
hotărâre cu greșita aplicare a legii, considerând în mod eronat
că data comunicării Deciziei nr. 355/18 martie 2010 a intimatului
Consiliul Național al Audiovizualului, în raport de care se
calculează și termenul de contestare (15 zile), a fost
19
martie 2010
, potrivit raportului de fax atașat.
În
opinia recurentului, prevederile art. 96 alin.3 Cod procedură
civilă au fost încălcate, întrucât confirmarea primirii textului
actului nu poate fi făcută în această modalitate, numai
scrisoarea recomandată cu confirmare de primite putând echivala cu o
astfel de dovadă, mai cu seamă că instanța de fond nu a
verificat și nici nu a stabilit că nr. de telefon menționat
pe dovada de fax aparține societății recurente.
În
fine, recurenta a arătat că data ce se impune a fi luată în
considerare în calculul termenului legal de depunere al contestației
împotriva Deciziei nr. 355/18 martie 2010 a Consiliului Național al Audiovizualului este data comunicării prin poștă, respectiv
24
martie 2010
.
Recursul
este fondat.
Examinând
sentința atacată și actele dosarului prin prisma criticilor
formulate și raportat la prevederile legale incidente, Înalta Curte
reține că potrivit art. 312 alin.3 cu referire la art. 304 pct.9
Cod procedură civilă se impune casarea hotărârii și trimiterea
cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru cercetarea
fondului, în considerarea celor în continuare arătate.
Prima
instanță, prin hotărârea recurată, a respins ca tardiv
formulată acțiunea recurentei-reclamante, având ca obiect solicitarea
de anulare a Deciziei Consiliului Național al Audiovizualului nr. 355/18
martie 2010, apreciind că termenul de 15 zile de contestare începe
să curgă de la data comunicării realizată prin fax, la 19
martie 2010, în conformitate cuc prevederile art. 86 alin.3 teza a II-a din
Codul de procedură civilă.
Este
adevărat că potrivit acestui text de lege, comunicarea cererilor
și actelor de procedură, prin excepție de la regula
instituită în alin.1, în sensul comunicării prin agenți
procedurali ai instanței, se face prin poștă cu scrisoare
recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce
asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii
acestuia, printre care se numără și transmiterea prin fax,
astfel cum a reținut și judecătorul fondului.
Raportat
însă la dovezile administrate în cauză, respectiv simpla și
unica depunere la dosar a XMT Report din data de 19 martie 2010 pe care
figurează înscris un număr de telefon, în lipsa unei pagini de
însoțire pe care să fie înscrise numele și eventual calitatea
persoanei din cadrul societății reclamante în atenția
căreia s-a efectuat o astfel de transmitere, nu reprezintă în
opinia Înaltei Curți o modalitate efectivă de comunicare, cu
confirmarea primirii actului, chiar în modalitatea efectuată, în
sensul textului de lege indicat.
Și
aceasta cu atât mai mult cu cât recurenta-reclamantă a contestat
primirea pretinsului fax ca și numărul de telefon (fax) la care
s-a transmis, iar față de enunțul art. 86 alin.3 Cod
procedură civilă, coroborarea cu alte elemente de fapt pentru
confirmarea primirii actului nu este prevăzută și nici
admisibilă.
Prevederile
art. 86 Cod procedură civilă consacră posibilitatea
comunicării actelor de procedură în mai multe variante, dar în
același scop, respectiv al încunoștințării efective și
al eliminării, pe cât posibil a situațiilor ca actele comunicate
să nu parvină destinatarului.
Din
această perspectivă, Înalta Curte apreciază așadar
că formalitatea impusă de textul legal incident referitoare la
comunicarea și respectiv confirmarea primirii actului atacat de
recurentă s-a realizat cu respectarea normei arătate numai prin
transmiterea deciziei contestate prin poștă, cu confirmare de
primire la data de 24 martie2010.
Totodată
Înalta Curte reține că sunt întemeiate susținerile
recurentei în sensul că acțiunea formulată și
depusă la oficiul poștal la 9 aprilie 2010 a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 93 alin.3 din Legea nr. 504/2001,
astfel că în mod nelegal s-a reținut de către prima
instanță tardivitatea depunerii cererii.
Față
de cele arătate, pe temeiul legal sus menționat, recursul a fost
admis, hotărârea primei instanțe a fost casată și întrucât
fondul cauzei nu a fost cercetat, cauza a fost trimisă spre rejudecare
aceleiași instanțe.