ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 510/2016

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 30 august 2010, A., reprezentată prin

Înalt Preasfințitul Arhiepiscop B. a chemat în judecată C. - Unitatea Militară

de Jandarmi U.M. X, Grupul de Pompieri G-ral. Magheru U.M. X Vâlcea, solicitând

pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligat primul pârât să respecte

dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 10.550, 36 mp, iar cel

de-al doilea pârât să respecte dreptul de proprietate pentru suprafața de

36.681,69 mp, iar pentru ocuparea abuzivă să fie obligați la plata lipsei de

folosință pe ultimii 3 ani, în raport de data înregistrării cererii de chemare

în judecată.

În motivarea cererii

s-a arătat că din Planul Moșiilor Sfintei Episcopii din anul 1857, Monografia

Episcopiilor R.S.R. și din Cartea „Proprietățile și Privilegiile ce a avut în vechime

Episcopia Râmnicului și Noului Severin” a rezultat că pe raza municipiului Râmnicu

Vâlcea, în punctul „Subtroian”, reclamanta a avut în proprietate o suprafață de

11,70 ha.

În același loc

Arhiepiscopia avea în patrimoniul 5 ha de teren eleșteu.

Suprafața totală de

11,70 ha teren a fost preluată abuziv de către stat în baza Decretului nr. 115/1959,

din care reclamantei i s-a restituit numai suprafața de 53.564 mp, prin

sentința civilă nr. 7205 din 24 ianuarie 2001, pronunțată de Judecătoria Râmnicu

Vâlcea.

Din suprafața

preluată abuziv de către stat pârâții ocupă fără titlu suprafețele identificate

în cererea de chemare în judecată.

Judecătoria Râmnicu

Vâlcea prin sentința civilă nr. 92 din 11 ianuarie 2011 și-a declinat

competența materială în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin sentința civilă nr.

1525 din 27 noiembrie 2014, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de chemare în

judecată așa cum a fost precizată în cursul cercetărilor judecătorești ca

nefondată.

Pentru a pronunța o

astfel de soluție, instanța de fond a reținut că Statul Român este proprietarul

terenului în suprafață de 10.000 mp situat pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea,

asupra imobilului având un drept de administrare U.M. X potrivit Ordinului nr. 3064/1970.

Regimul juridic al

imobilului este reglementat de Legea nr. 213/1998, în sensul că acesta face

parte din domeniul public al statului, fiind diferit de suprafața de teren pe

care o revendică reclamanta.

Împotriva sentinței a

formulat apel reclamanta, înregistrat la Tribunalul Vâlcea la data de 18

februarie 2015, fără a fi motivat în fapt și în drept.

Prin notele de

ședință înregistrate la data de 25 mai 2015, apelanta a motivat nelegalitatea

și netemeinicia soluției primei instanțe arătând în esență că Tribunalul a

pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc.

civ., în sensul că nu este motivată.

De asemenea, soluția

respingerii cererii de chemare în judecată este nelegală, fiind întemeiată pe

un text de lege străin de natura cauzei, imobilul revendicat nefiind supus

regimului juridic al Legii nr. 10/2001.

Prin soluția

pronunțată a fost încălcat dreptul reclamantei de proprietate potrivit

Protocolului nr. 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinare,

pârâtul C. a invocat excepția tardivității apelului.

În legătură cu

această excepție s-au efectuat verificări la instanța de fond față de apărarea

apelantei potrivit cu care apelul a fost transmis prin fax.

Prin Decizia nr. 1782

din 02 noiembrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a

respins, ca tardiv,

apelul formulat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 1525 din 27

noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, în Dosarul nr. x/90/2011,

intimați fiind pârâții C. - Unitatea Militară de Jandarmi U.M. X, Grupul de

Pompieri General Magheru - U.M. X Vâlcea (denumirea actuală Inspectoratul

pentru Situații de Urgență „General Magheru” U.M. X Vâlcea), Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și C.

Curtea de Apel a

reținut următoarele:

Sentința civilă nr.

1525 din 27 noiembrie 2014 care face obiectul căii de atac a apelului a fost

comunicată Arhiepiscopiei Râmnicului la data de 13 ianuarie 2015.

De la această dată a

început să curgă termenul de apel de 15 zile, reglementat de art. 284 alin. (1)

C. proc. civ., aplicabil în raport de data înregistrării cererii de chemare în

judecată.

Față de data

comunicării și data înregistrării apelului din 18 februarie 2015 a trecut o

perioadă mai mare de 15 zile, împlinirea termenului fiind apreciat potrivit

modului de calcul prevăzut de art. 101 alin. (1) C. proc. civ.

Apărarea apelantei în

sensul că cererea de apel a fost comunicată prin fax la Tribunalul Argeș, nu a

fost confirmată de această instanță prin relațiile solicitate.

Formularea apelului

după împlinirea termenului imperativ prevăzut de lege atrage după sine

sancțiunea decăderii reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., argument

în raport de care se va respinge cererea apelantei ca tardiv formulată.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta

A., invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 86 alin. (3) C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs s-a susținut că în cauză a făcut dovada deplină, în

condițiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., că apelul a fost declarat la 22

ianuarie 2015, deci în termen legal și nu la data de 18 februarie 2015 cum a

reținut instanța, această dată de primire nefiindu-i opozabilă.

Cererea de apel

motivată a fost transmisă prin fax la numărul de telefon afișat pe portalul

instanțelor, dovada făcându-se cu raportul de fax în sensul că transmiterea s-a

realizat.

Raportul de fax

aferent zilei de 22 ianuarie 2015 comunicat de Tribunalul Vâlcea nu constituie

o probă concludentă întrucât nu conține toate numerele de fax de la care s-au

primit transmiteri în data de 22 ianuarie 2015.

Recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Codul de procedură

civilă reglementează posibilitatea transmiterii cererilor și a tuturor actelor

de procedură prin fax. Astfel, art. 86 alin. (3) C. proc. civ. prevede că în

cazul în care comunicarea prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice

alt salariat al acesteia nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu

scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură

transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. Este de necontestat că

fax-ul reprezintă un astfel de mijloc tehnic.

Art. 86.alin. (3) C.

proc. civ. se aplică pentru identitate de rațiune și în cazul comunicării

actelor de sesizare a instanțelor judecătorești de către reclamanți nu

doar în cazul comunicărilor de acte de procedură de către instanța de judecată

către justițiabili. Acest fapt este confirmat în mod expres și de

Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.

Rezultă deci din

coroborarea acestor dispoziții legale că legea permite transmiterea

cererii de judecată și prin fax, nu numai prin intermediul poștei, în acest

sens fiind și Decizia nr. 1281/2011 a Curții Constituționale.

Pornind de la această

premisă mai rămâne de stabilit în cauza pendinte dacă mențiunile tipărite de

aparatul fax prin intermediul căruia se susține că s-a efectuat

transmiterea cererii de apel reprezintă sau nu o dată certă în sensul art. 1182

C. civ. rap. la art. 86 alin. (3) C. proc. civ. și Regulamentul de ordine

interioară a instanțelor.

În cazul

transmiterii, respectiv comunicării actelor de procedură legea lărgește în mod

expres conținutul noțiunii de dată certă prevăzută de art. 1182 C. civ. în

sensul că prevede, enumeră și alte cazuri în care data scripturii private face

credința contra persoanelor a treia interesate și anume la data menționată în

evidențele (informatizate) prestatorului de serviciu tip fax.

Nu trebuie deci

confundată data imprimată de aparatul fax care efectuează transmiterea actului

cu data menționată în evidențele prestatorului de serviciu ca fiind data

la care s-a efectuat realmente transmiterea fax-ului. Numai cea din urmă are

valoare legală de dată certă, în raport de dispozițiile art. 1182 C. civ.

Pentru aceste considerente,

în raport de susținerile părții se impune a se verifica dacă mențiunea de

pe jurnalul raport, imprimat de aparatul fax care a efectuat transmiterea

cererii este o dată certă în sensul legii, respectiv dacă în evidențele

prestatorului de servicii s-a înregistrat efectuarea și recepționarea

transmiterii fax în intervalul orar 22 ianuarie 2015, 12:00-13:30 la numărul de

fax al destinatarului, respectiv al instanței de judecată la care recurenta a

transmis fax-ul.

Aceasta se impune

având în vedere și contradicțiile existente în ce privește efectuarea și

recepționarea transmisiei fax cu privire la momentul transmiterii și existența

reală a acestei transmiteri.

Astfel, recurenta a

făcut dovada unei transmisii fax la data de 22 ianuarie 2015 ora 13:21, cu o

durată de 00,36 minute (raport jurnal) însă această transmitere nu este

confirmată de raportul jurnal al destinatarului care confirmă că nu s-a

înregistrat cererea de apel, însă listingul pentru data de 22 ianuarie 2015, nu

este complet, lipsind pozițiile 05846 și 05847.

Din înscrisul depus

în recurs rezultă că la data de 22 ianuarie 2015 orele 12:07:30 a avut loc o

transmisie (voce sau fax) către numărul de telefon al instanței cu o durată de

00,29 minute.

Având în vedere

aceste elemente contradictorii care conduc spre imposibilitatea de a statua cu

certitudine asupra realității transmisiei cererii de apel prin fax cât și a

momentului transmisiei se impune administrarea de probe pentru stabilirea

adevărului și numai în raport de acesta se va stabili incidența în cauză a

dispozițiilor legale privind tardivitatea declarării căii de atac.

Având în vedere

aceste considerente urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a

se admite recursul, a se casa decizia și a se trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1782 din 02 noiembrie 2015 a

Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 09 martie 2016.