ÎCCJ, decizie (scj.ro #84814)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84814) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Act

administrativ cu caracter sancționator. Corecta stabilire a datei comunicării.

Codul

de procedură civilă, art. 86

Transmiterea

actului administrativ sancționator prin fax îndeplinește, în principiu,

rigorile procedurale referitoare la comunicare, aceasta putând fi circumscrisă

modalității la care se referă art. 86 alin.(3) teza finală din Codul de

procedură civilă: „alte  mijloace ce asigură  transmiterea  textului  actului

și  confirmarea primirii acestuia.”

Totuși,

în condițiile în care există dubii în  privința datei  comunicării, generate

chiar de  emitentul  actului  sancționator - care, pe lângă  modalitatea de

comunicare  prin fax, a utilizat și modalitatea comunicării prin poștă cu

confirmare de  primire  demonstrând astfel existența propriilor îndoieli cu

privire la finalitatea transmiterii inițiale – acestea trebuie, în considerarea

garanțiilor aferente dreptului la liberul acces la justiție și a principiului

in dubio pro reo – să îi profite persoanei căreia actul administrativ sancționator

îi era adresat.

Decizia

2359 din 15 mai 2012

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 5894/2/2010,

reclamanta SC B SC & CO M. SRL a formulat plângere în contradictoriu cu

pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Deciziei nr. 596 din

data de 10 iunie 2010,

solicitând anularea

acesteia, iar pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii în cuantum

de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art.82  alin.(2) din Lg.504/2002,

cu modificările și completările ulterioare.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a susținut în esență că

:

prin

Decizia nr.596 din 10.06.2010 Consiliul Național al Audiovizualului a dispus

următoarele :

„

Articol unic : Distribuitorul de servicii

SC B SC

& CO M. SRL

având avizul

de retransmisie A0586.1/13.06.2005 pentru localitatea Pașcani din Județul lași

, se sancționează cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea

prevederilor art.82 alin.(2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu

modificările și completările ulterioare

."

,

iar

prin adresa de înaintare a Deciziei CNA nr.596/10.06.2010 privind amendarea cu

10.000 lei a

societății s-a impus în sarcina acesteia obligativitatea de a

transmite în rețeaua de cablu din localitatea Pașcani,

în mod continuu , timp de 7 zile, pe canalul

alocat fiecărui program care a constituit obiect al sancțiunii, următorul text:

„

Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat

distribuitorul de servicii

SC B SC & CO M. SRL

cu amendă în cuantum de 10.000 lei, întrucât

în rețeaua de cablu din localitatea Pașcani, județul Iași, nu retransmite un

program local a cărui obligativitate de retransmitere este stabilită prin

dispozițiile art.82 din Legea audiovizualului.

Potrivit dispozițiilor invocate,

distribuitorii care retransmit programe au obligația, la nivel regional și

local, să includă în oferta lor cel puțin două programe regionale și două

programe locale, acolo unde acestea există

."

Societatea

reclamantă a considerat că sancțiunea aplicată este nelegală iar Consiliul

Național al Audiovizualului ar fi trebuit să analizeze imparțial susținerile

sale referitoare la motivele concrete  pentru care  condițiile prevăzute de

articolul 82 alin.(2) nu au putut fi îndeplinite de societate  - ca

distribuitor de servicii audiovizuale.

S-a

menționat în cuprinsul plângerii ce face obiectul pricinii deduse

judecății că, decizia de sancționare a reclamantei emisă de CNA cu

nr.596/10.06.2010 este urmare a unor sesizări adresate CNA de către S.C. A SRL

- care deține calitatea de radiodifuzor al programului local Axxx TV difuzat în

municipiul Pașcani sesizări prin care această societate reclama faptul că SC B

SC & CO M. SRL nu a înțeles să introducă în grila de servicii și programul

local Axxx TV - conform prevederilor Legii Audiovizualului.

S-a mai

arătat că urmare a acestor sesizări,  CNA  a emis Decizia nr.472/27.04.2010

prin care a adresat reclamantei o somație publică și solicitarea de a intra de

îndată în legalitate în sensul de a respecta prevederile art.82  alin.(2) din

Legea nr. 504/2002 - decizie pe care societatea reclamantă a contestat-o,

contestația fiind respinsă prin Decizia nr.538/20.05.2010 - aceasta făcând

obiectul unei acțiuni judiciare adresate Curții de Apel București.

S-a

susținut de către reclamantă că, a învederat Consiliului Național al

Audiovizualului faptul că a impune unui agent economic - operator în domeniul

comunicațiilor electronice - să includă în grila sa de programe două programe

regionale și două programe locale - acolo unde acestea există, echivalează

chiar cu încălcarea art. 45 din Constituție, care presupune garantarea

accesului pe piață al agenților economici si protejarea destinatarilor

serviciului prestat sau ai bunurilor furnizate.

A mai

considerat reclamanta că sancțiunea aplicată prin decizia nr.596/10.06.2010

este nelegală atât timp cât CNA a dispus ca societatea petentă - în calitate de

distribuitor de servicii de programe - să difuzeze programul Axxx TV înainte ca

acesta să fie notificat în structura grilei de programe - în înțelesul

prevederilor art.74 din Legea audiovizualului.

Pârâtul

Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, față de dispozițiile art.

93 din legea audiovizualului nr. 504/2002 .

Prin

sentința nr.2670 din 4 aprilie 2011 Curtea de Apel București –

Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis

excepția tardivității introducerii acțiunii, excepție

invocată de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și a

respins acțiunea astfel cum a fost formulată, ca tardivă.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență

următoarele.

În

cauză este necontestat că societatea comercială reclamantă a expediat acțiunea

spre a fi înregistrată pe rolul Curții de Apel București în data de

29.06.2010,  conform ștampilei poștei de pe plicul atașat la fila 12 din

dosarul instanței de fond.

În

speță, autoritatea publică pârâtă a invocat excepția tardivității formulării

acțiunii, motivat de faptul că cele 15 zile în care putea fi introdusă acțiunea

curg de la comunicare, iar comunicarea actului administrativ contestat s-a

făcut în data de  11.06.2010, prin fax, legiuitorul  neimpunând o condiție

referitoare la mijloacele prin care să se facă comunicarea.

Pe de

altă parte, a mai reținut instanța, din cuprinsul normei speciale

prevăzute de art. 93 alin.(3) din Legea nr. 504/2002 dar și din normele de

procedură civilă în materia comunicării actelor procedurale, rezultă, fără

putință de tăgadă că nu există nici o prevedere din care să se poată desprinde

concluzia că transmiterea documentului prin intermediul poștei ar avea

întâietate față de alte modalități în format electronic,  singura cerință fiind

aceea a  comunicării.

S-a mai

reținut că, din înscrisul existent la fila 24  din dosarul instanței

de fond rezultă că la numărul de fax 023xxxxxx aparținând societății comerciale

reclamante și menționat pe antetul documentelor sale, în data de 11 iunie 2010,

ora 11:53 AM a fost primit ( result OK) documentul ( decizia nr.

596/10.06.2010), compusă din trei pagini, așa încât a apreciat instanța  că

autoritatea publică pârâtă nu doar că a comunicat în data de 11.06.2010 decizia

în discuție, dar societatea comercială reclamantă a și primit-o și prin urmare,

aceasta este data de la care trebuie calculat termenul de 15 zile în care

petenta putea să formuleze plângere.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat

recurs reclamanta SC B SC & CO M. SRL., invocând  dispozițiile art. 304

pct.9 și  304

1

Cod procedură civilă.

Recurenta

susține că prima instanță  nu a  clarificat toate aspectele  legate de

comunicarea  deciziei CNA, în  sensul că  rezultatul  transmiterii  prin fax-

result OK –putea fi obținut și   prin  trimiterea  altor documente sau chiar  a

unor  pagini albe. În plus, s-a  ignorat  cu  desăvârșire faptul că decizia

sancționatoare s-a  comunicat prin poștă, fiind confirmată  primirea la data

de  15 iunie  2010,  în raport de care  acțiunea  s-a formulat  în termenul

legal.

Prin

întâmpinarea  înregistrată la  data de  1 martie 2012, intimatul  CNA a

solicitat  respingerea  recursului ca nefondat, însușindu-și considerentele  Curții

de  apel.

Intimatul

a susținut că a comunicat  prin fax decizia atacată, la data de  11 iunie  2010

iar  prezumția  de  rea-credință  pe care  o afirmă indirect recurenta  este

lipsită de suport  factual.

Recursul

este fondat.

Acțiunea

judiciară inițiată de SC B SC & CO M. SRL Pașcani are ca obiect  anularea

Deciziei nr. 596 din  10 iunie 2010 emisă de  CNA, prin care  reclamanta  a

fost sancționată  cu  amendă  contravențională  în cuantum de  10.000 lei  în

temeiul  art. 90 alin.(1) lit. j) și  alin.(2) din Legea  audiovizualului nr.

504/2002,  imputându-i-se  încălcarea  prevederilor art. 82 alin.(2)  din

același act normativ.

Potrivit

dispozițiilor  art.93 din Legea  audiovizualului:

”(1)

Sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor prezentei legi

se aplică prin acte emise de Consiliu sau de Autoritatea Națională pentru

Administrare și Reglementare în Comunicații, care acționează prin personalul de

specialitate împuternicit în acest scop.

(2)Deciziile de sancționare adoptate de Consiliu în conformitate

cu prevederile art. 90 și 91 își  produc efectele de la data comunicării.

(3) Actele emise în condițiile prevăzute la alin. (1) pot fi

atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a

fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la

comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora.

(4)Actele emise în condițiile alin. (1) și neatacate în termenul

prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu executoriu.”

Cum

norma citată nu  conține  dispoziții  privind modalitatea  de comunicare a

deciziei  de sancționare se aplică  prin similitudine dispozițiile codului de

procedură civilă, care  reprezintă  dreptul   comun în materie, potrivit  art.

721 Cod procedură civilă.

Așa

fiind, comunicarea prin fax poate fi circumscrisă modalității la care se referă

art. 86 alin.(3) teza finală Cod procedură civilă: „

alte  mijloace ce

asigură  transmiterea  textului  actului  și  confirmarea primirii acestuia

”

și, prin aceasta, mai  ales în contextul actual, trebuie acceptată ca fiind

conformă cu spiritul reglementării citate.

Ceea

ce  este esențial, după cum  bine a  punctat  judecătorul  de la Curtea de apel,  este ca actul  procedural să fie adus la cunoștința  destinatarului său. Mai

ales  în materia  analizată, reține Înalta Curte, a comunicării  unui  act

sancționator, problema  trebuie  analizată riguros pentru a nu  priva pe

contravenient de  dreptul său  constituțional și convențional  de acces la

justiție.

Or, în

cauza de față, există  dubii în  privința datei  comunicării, generate chiar

de  emitentul  actului  sancționator, care, pe lângă  modalitatea de

comunicare  prin fax pe care o afirmă și la care  s-a raportat  Curtea de apel,

a comunicat Decizia  nr. 596 din  10 iunie  2010 și prin poștă, cu   confirmare

de  primire, fiind  înregistrată la  recurenta-reclamantă la data de  15 iunie

2010.

Nici

la judecata  în primă instanță și nici  în  recurs,  intimatul nu a prezentat

o explicație rezonabilă pentru modul în care a procedat, conferind astfel

consistență  susținerilor  recurentei  în sensul că singura  comunicare

valabilă este cea realizată  prin poștă, la care  intimatul a apelat  având  îl

însuși îndoieli cu privire la  transmiterea realizată prin fax.

Conchizând,

Înalta Curte  constată că dubiul relativ la data  comunicării  îi profită

recurentei-reclamante, și, în raport de data  comunicării  prin poștă:  15

iunie  2010, acțiunea  formulată   la data de  29 iunie  2010 trebuie

socotită în termen.

Pentru

motivele expuse,  recursul a fost admis, cu consecința  casării  sentinței, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.