ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4694/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4694/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2871 din 15 iunie 2010
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și s-a constatat
calitatea pârâtului T.G. de lucrător al securității.
Recursul declarat de
pârâtul T.G. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia
nr. 1761 din 24 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei
decizii și în baza dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., la data de 5 aprilie 2011,
a formulat contestație în anulare T.G. și a solicitat anularea deciziei
pronunțate de instanța de recurs, urmând ca după rejudecarea recursului, să fie
admis recursul și să fie modificată sentința nr. 2871 din 15 iunie 2010, în
sensul respingerii acțiunii formulate de Consiliul Național pentru Studierea
Arhivelor Securității.
Contestatorul a susținut
că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de modificare sau
de casare a hotărârii primei instanțe.
În motivarea contestației,
s-a arătat că au fost avute în vedere probe care nu sunt conforme cu realitatea,
respectiv s-a reținut desfășurarea activităților în cadrul Inspectoratului de securitate
Făgăraș în perioada 1982-1983, deși contestatorul s-a angajat în cadrul securității
la sfârșitul anului 1986 la Inspectoratul Județean Brașov.
Contestatorul a mai arătat
că în mod greșit au fost avute în vedere activități desfășurate de alți angajați
ai securității, deși în calitatea sa de inginer chimist, nu a avut activități de
urmărire a unor persoane sau de limitare a drepturilor și libertăților acestora.
Analizând actele și lucrările
din dosar, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată,
pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare
specială, reglementată de art. 318 C. proc. civ. poate fi exercitată împotriva hotărârilor
instanței de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale
sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din
greșeală să cerceteze unul din motivele de casare.
În cauză, nu se constată
existența unuia din cazurile prevăzute expres și limitativ de lege pentru calea
extraordinară de atac a contestației în anulare.
Instanța de recurs a cercetat
și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de casare sau de modificare invocate de
T.G. în recursul declarat împotriva sentinței nr. 2871 din 15 iunie 2010, expunând
în decizia atacată considerentele de fapt și de drept pentru care au fost respinse
criticile aduse hotărârii pronunțate de prima instanță.
De altfel, contestatorul
nu a indicat motivul de recurs considerat a fi fost omis din analiza instanței de
recurs și argumentele din dezvoltarea contestației formulate se referă exclusiv
la interpretarea și valoarea probatorie a dovezilor administrate la instanța de
fond, care nu pot constitui obiectul unei noi judecăți în cadrul contestației în
anulare prevăzută de lege pentru retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Instanța de recurs s-a
pronunțat asupra tuturor susținerilor invocate în recurs cu privire la calitatea
și activitatea desfășurată de contestator, precum și la perioada în care au fost
întocmite notele informative avute în vedere pentru sesizarea instanței de judecată,
astfel că nu se poate constata omisiunea de cercetare a apărărilor formulate prin
recursul declarat.
În consecință, nefiind
îndeplinite condițiile prevăzute expres de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de T.G. împotriva deciziei nr. 1761 din 24 martie 2011 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 octombrie 2011.