ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4692/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4692/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 20
ianuarie 2010, reclamanta L.V.S. a chemat în judecată Consiliul Județean Dolj
pentru Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, precum și
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, solicitând anularea
certificatului din 11 mai 2009 și a deciziei din 24 septembrie 2009 prin care a
fost încadrată în gradul ușor de handicap și totodată obligarea pârâților la
emiterea unei noi decizii de încadrare în gradul mediu de handicap.
În motivarea cererii,
reclamanta a învederat că, încă din primele luni de viață, prezintă la ochiul
stâng anoftalmie operatorie, câmpul său vizual fiind asigurat la jumătate de
ochiul drept, iar cu trecerea timpului vederea i-a fost afectată, împrejurări
de care nu au ținut cont pârâții când i-au stabilit gradul ușor de handicap.
Prin sentința nr. 569
din 9 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ
și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că actele administrative contestate au
fost emise cu respectarea criteriilor medico-psihosociale stabilite prin
Ordinul nr. 762/2007.
Astfel, instanța a
constatat că realizarea încadrării reclamantei în grad de handicap s-a făcut
prin stabilirea valorilor acuității vizuale mono-binoculare (cu cea mai bună
corecție la ochiul cel mai bun), parametri ce nu sunt contestați nici de
expertiza medico-legală efectuată în cauză, care a concluzionat că vederea la
ochiul drept nu este afectată, hipermetropia mică constatată putând fi
corectată cu o lentilă de +0,75.
Împotriva sentinței a
declarat recurs reclamanta L.V.S., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Astfel, reclamanta a
învederat că, anterior anului 2009, a beneficiat de încadrarea în grad mediu de
handicap, criteriile avute în vedere în anii anteriori fiind menținute și în
legislația în vigoare.
Reclamanta a mai
arătat că instanța nu a analizat și efectele indirecte ale lipsei ochiului
stând asupra stării generale de sănătate, ignorând faptul că, nu numai
calitatea vederii, dar și alte funcții ale corpului i-au fost afectate.
Reclamanta a
concluzionat că, din coroborarea tuturor actelor medicale depuse la dosar,
rezultă că vederea la ochiul drept este afectată în proporție de mai mult de
jumătate, împrejurare ce o îndreptățește să fie încadrată în gradul mediu de
handicap.
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304
și art. 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este
nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea
constată că instanța de fond a reținut în mod justificat că ambele acte
administrative au fost emise cu respectarea prevederilor legale în materie,
respectiv capitolul 2 din Criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se
stabilește încadrarea în grad de handicap, aprobate prin Ordinul nr. 762/2007
al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Potrivit acestor dispoziții
constituie deficiență ușoară-handicap ușor următorii parametri funcționali:
acuitate vizuală (calitatea vederii) mono-binoculară (cu cea mai bună corecție
la ochiul cel mai bun) corecție ½=0,5; ⅓=0,3; câmp vizual (manual)
la ochiul cel mai bun-normal.
Actele medicale
aflate la dosar confirmă deficiența ușoară de vedere a reclamantei: la ochiul
stâng anoftalmie operatorie, iar la ochiul drept astigmatism hipermetropic
simplu, cu corecție la distanță de 0,50 și pentru aproape de 2,50.
În același sens, expertiza
medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că reclamanta nu prezintă
deficiență vizuală la ochiul drept, iar lipsa vederii la ochiul stâng nu a
afectat capacitatea de acomodare a ochiului drept.
Apărarea reclamantei
în sensul că anterior anului 2009 a beneficiat de încadrare în alt grad de
handicap nu a fost susținută cu probe, iar împrejurarea că prin Ordinul nr.
725/2002 au fost aprobate criterii medicale diferite ce ar fi permis încadrarea
în gradul mediu de handicap nu poate fi reținută, acele criterii fiind
înlocuite începând cu 27 decembrie 2007 cu cele aprobate prin Ordinul nr.
762/2007.
În raport de cele
expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de L.V.S. împotriva sentinței nr. 569 din 9 decembrie 2010 a Curții de
Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 12 octombrie
2011.