ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3205/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În rejudecare, Tribunalul

Maramureș, prin sentința civilă nr. 4887 din 30 noiembrie 2006, a respins

acțiunea formulată de reclamanta K.D.S.C.S. SRL CEHIA împotriva pârâtei R.H.C. SRL

VIȘEU DE SUS.

S-a respins excepția prescripției dreptului

la acțiune al pârâtei SC R.H.C. SRL VIȘEU DE SUS formulată de reclamanta K.D.S.C.S.

SRL CEHIA.

S-a admis, în parte,

cererea reconvențională formulată de R.H.C. SRL VIȘEU DE SUS, reclamanta K.D.S.C.S.

SRL CEHIA fiind obligată să plătească pârâtei R.H.C. SRL VIȘEU DE SUS suma de

301.380 Euro cu titlu de pretenții și suma de 41.695 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. 2149/2004 reclamanta

K.D.S.C.S. SRL CEHIA, a chemat în judecată pe pârâta SC R.H.C. SRL VIȘEU DE SUS

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să livreze întreaga

producție de lamele lungime fixă și marfă îmbinată în dinți produse din

material lemnos, în exclusivitatea reclamantei, începând din luna mai 2004 până

în decembrie 2006.

Reclamanta a mai

solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 204.440 Euro reprezentând debite

comerciale și dobânzi.

La data de 22 iunie

2004, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare, pârâta

a cerut respingerea acțiunii, iar prin cererea reconvențională, a invocat

excepțiile: excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii

directe, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția

prescripției dreptului la acțiune al pârâtei și excepția de necompetență

teritorială a Tribunalului, iar pe fond cererii reconvenționale a solicitat

obligarea reclamantei pârâte la plata sumei de 488.145 euro (din care, 206.654

euro facturi neachitate iar diferența de 276.491 euro despăgubiri pentru prejudiciul

cauzat prin neachitarea în termen a facturilor; totodată a arătat că acțiunea

reclamantei este prescrisă, raportat la data încheierii convenției care se

pretinde că stă la baza obligației de plată, 18 aprilie 2001). Excepțiile

invocate de pârâtă au fost respinse motivat de instanța de fond, mai puțin

excepția prescripției dreptului la acțiune a pârâtei, care a fost unită cu

fondul.

S-a reținut că între

părți a fost încheiată o convenție la data de 18 aprilie 2001 prin care pârâta

s-a obligat la plata sumei pretinse în acțiune, astfel încât până la 31

decembrie 2001 datoria să fie lichidată în întregime, precum și livrarea către

reclamantă a producției de produse enumerate în petitul acțiunii, obligații ce

nu au fost respectate.

Ulterior încheierii convenției,

s-a încheiat un contract de cesiune între H.S. Gmbh, E.S. și cesionara K.D.S.C.S.

S.R.L., pe care prima instanța l-a calificat ca fiind un contract de cesiune,

iar prin notificarea cesiunii, toate drepturile și obligațiile derivate și

menționate în Convenția din 18 aprilie 2001, au fost preluate spre asumare și

executare de reclamantă, împrejurare care a determinat admiterea cererii

reconvențională în ceea ce privește obligațiile cedentei H.S. Gmbh Germania

față de SC R.H.C. S.R.L. Vișeu de Sus.

În ceea ce privește

excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei a fost admisă, față de

data introducerii cererii reconvenționale 22 iunie 2004 și s-a constatat pe

fondul cererii ca aceasta este, în parte întemeiată, în raport de probele

administrate, acte, expertiză contabilă, fiind confirmate existența unor

datorii ale reclamantei față de pârâtă. Prin urmare, neplata facturilor la timp

de către reclamantă a dus societatea pârâtă la imposibilitatea de a-și plăti

furnizorii și salariații, motiv pentru care a fost nevoită să apeleze la credit

bancar, pentru a nu-și bloca activitatea. Dobânzile suportate de societatea

pârâtă au fost la suma de 276.491 euro; având în vedere că pârâta a solicitat

daune prin cererea reconvențională, astfel că reclamanta a fost obligată la

plata sumei de 301.380 Euro reprezentând dobânzile aferente creditului luat în

contul facturilor neplătite de reclamantă, în temeiul art. 1086C. civ.

Împotriva sentinței, a declarat apel pârâta

R.G.H.C. SRL VIȘEU DE SUS.

Prin decizia nr. 65

din 24 martie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei cu 15.000

lei cheltuieli de judecată în apel către intimata R.H.C. SRL VIȘEU DE SUS,

reținându-se în considerentele hotărârii că motivele invocate de reclamantă nu

sunt de natură a schimba soluția primei instanțe în raport de starea de fapt

relevată de probatoriul administrat și în aplicarea dispozițiilor legale.

În contra celei din

urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut în esență

aspecte procedurale și pe fond a criticat hotărârile sub aspectul interpretării

eronate a convenției încheiată de părțile litigante, în raport de prevederile

legale incidente în cauză, în ceea ce privește cererea reconvențională

recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a părții

potrivnice și excepției inadmisibilității cererii reconvenționale în raport de

dispozițiile art. 720

5

alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond a

solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.

În consecință,

recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

La termenul de

astăzi, Înalta Curte a pus în discuția recurentei insuficienta timbrare a

recursului.

Constatând că

recurenta nu înțelege să depună în completare taxa judiciară de timbru în sumă

de 3.544,41 RON diferența dintre 8969,41 RON stabilită de instanță cu care a

fost și citată la data de 15 iulie 2008, ci suma de 5425 RON achitată de

recurentă cu O.P. 80 din 29 octombrie 2008 și că aceasta nu a formulat cerere

de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru conform art. 18

alin. (2) din Legea nr. 146/1997 republicată și în termenul stabilit de acest

text de lege, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii prevăzute de dispozițiilor

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată și va anula ca

insuficient timbrat recursul declarat de reclamantă.

Este de observat că

în recurs taxa judiciară de timbru a fost calculată conform art. 11 din Legea nr.

146/1997 republicată raportat la faptul că recurenta a criticat decizia

recurată atât sub aspectul soluționării pe fond a acțiunii cât și a cererii reconvenționale

și că nu este întrunită nici ipoteza prevăzută de art. 20 alin. (4) din Legea nr.

146/1997 republicată.

Având în vedere că

apărătorul intimatei a solicitat cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 C.

proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată

către recurent, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta K.D.S.C.S. SRL CEHIA împotriva

deciziei nr. 65 din 24 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ.

Obligă pe recurentă

la 11.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.