ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2771/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 32/A/C din 18 februarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în complet de divergență, a admis în parte cererea formulată de petenta SC M.D.C. SRL în contradictoriu cu intimații SC C.E.B. (R.) SA, SC C.E.B. SA - Sucursala Pitești și B.E.J., N.A. și, pe cale de consecință, a completat dispozitivul Deciziei nr. 38/A/C din 13 noiembrie 2013 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că a obligat pârâtele SC C.E.B. (R.) SA și SC C.E.B. SA - Sucursala Pitești să plătească reclamantei SC M.D.C. SRL și indexările la zi. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin decizia a cărei completare s-a solicitat pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 149.940 lei plus dobânda legală, fără ca în dispozitiv să se dea o soluție asupra cererii de indexare la zi a sumei.

De aceea, a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 281 2 C. proc. civ., admițând în parte cererea, în sensul menționat mai sus. Totodată, a considerat că nu poate fi completat dispozitivul în sensul indicării datei de la care se calculează dobânda legală și indexările, deoarece instanța nu a fost învestită cu o asemenea solicitare la fond. Împotriva acestei decizii, SC C.E.B. (R.) SA a declarat recurs, solicitând modificarea sa în parte, în sensul respingerii cererii de completare a dispozitivului. În motivare, recurenta a arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii; a fost invocat, astfel, motivul de recurs p evăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivului de recurs, a susținut că prin completarea dispozitivului au fost încălcate dispozițiile art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ., apreciind că actualizarea sumei în funcție de rata inflației se stabilește de către executorul judecătoresc, nefiind necesară pronunțarea instanței asupra acestui aspect. De asemenea, recurenta a mai apreciat că instanța de apel ar fi trebuit să solicite intimatei-reclamante să facă dovada prejudiciului suferit prin întârziere. Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, înalta Curte reține următoarele: Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii; dintre aceste trei ipoteze, autoarea căii de atac a invocat încălcarea legii, respectiv a art. 371 2 alin. (3) C. proc.

civ. În conformitate cu art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ. „dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. în cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri". Recurenta a susținut că actualizarea sumei în funcție de rata inflației se stabilește de către executorul judecătoresc, nefiind necesară pronunțarea instanței asupra acestui aspect.

Dacă este adevărat că executorul judecătoresc este cel abilitat să efectueze calculul accesoriilor unui debit principal, nu este susținută de argumente juridice afirmația recurentei potrivit căreia hotărârea ar releva o încălcare a legii, deoarece în măsura în care o pronunțare a instanței asupra acordării actualizării nu era necesară, într-adevăr, ea nu este în niciun caz nelegală; dimpotrivă, din interpretarea art. 371 2 alin. (2) și art. 129 alin. (6) C. proc. civ. rezultă obligația judecătorilor de a se pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății, iar din prevederile art. 281 2 C. proc. civ. - obligația de a completa o hotărâre, atunci când există o omisiune de pronunțare asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Recurenta a mai apreciat că instanța de apel ar fi trebuit să solicite intimatei-reclamante să facă dovada prejudiciului suferit prin întârziere. O asemenea critică ar fi putut fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în măsura în care dovedirea prejudiciului suferit prin întârzierea executării obligației de plată s-ar fi constituit într-o condiție egală pentru acordarea actualizării debitului principal. Or, spre deosebire de dobânda legală, care este destinată acoperirii prejudiciului cauzat creditorului prin întârzierea executării obligației de plată, actualizarea debitului cu rata inflației sau indexarea acestuia are un alt scop, respectiv păstrarea valorii reale a sumei datorate.

Așadar, natura juridică a celor două instituții este diferită. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Astfel, temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art. 43 C. com., iar actualizarea își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. Dacă prin acordarea dobânzii este sancționat debitorul pentru executarea cu întârziere a obligației care incumbă, prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.

Așadar, actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat. Însă prin hotărârea recurată, instanța de apel nu a dispus asupra dobânzii legale, ci doar asupra indexării debitului principal, așa încât critica recurentei vizând lipsa dovedirii prejudiciului cauzat prin întârziere nu este pertinentă. Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte constată că decizia atacată este legală, iar motivul invocat de recurentă nu justifică modificarea sa, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul decarat de recurenta SC C.E.B. (R.) SA București împotriva Deciziei nr. 32/A/C din 18 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești. secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2014.