ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2771/2014

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

Decizia nr. 32/A/C din 18 februarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, în complet de divergență, a

admis în parte cererea formulată de petenta SC M.D.C. SRL în contradictoriu cu

intimații SC C.E.B. (R.) SA, SC C.E.B. SA - Sucursala Pitești și B.E.J., N.A.

și, pe cale de consecință, a completat dispozitivul Deciziei nr. 38/A/C din 13

noiembrie 2013 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că a obligat pârâtele

SC C.E.B. (R.) SA și SC C.E.B. SA - Sucursala Pitești să plătească reclamantei

SC M.D.C. SRL și indexările la zi.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut că prin decizia a cărei completare s-a solicitat pârâtele au fost

obligate la plata către reclamantă a sumei de 149.940 lei plus dobânda legală,

fără ca în dispozitiv să se dea o soluție asupra cererii de indexare la zi a

sumei.

De aceea, a apreciat că sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 281

2

C. proc. civ., admițând

în parte cererea, în sensul menționat mai sus.

Totodată, a considerat că nu poate fi

completat dispozitivul în sensul indicării datei de la care se calculează

dobânda legală și indexările, deoarece instanța nu a fost învestită cu o

asemenea solicitare la fond.

Împotriva acestei decizii, SC C.E.B.

(R.) SA a declarat recurs, solicitând modificarea sa în parte, în sensul

respingerii cererii de completare a dispozitivului.

În motivare, recurenta a arătat că

hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii; a fost invocat, astfel, motivul de recurs p evăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, a

susținut că prin completarea dispozitivului au fost încălcate dispozițiile art.

371

2

alin. (3) C. proc. civ., apreciind că actualizarea sumei în

funcție de rata inflației se stabilește de către executorul judecătoresc,

nefiind necesară pronunțarea instanței asupra acestui aspect.

De asemenea, recurenta a mai apreciat

că instanța de apel ar fi trebuit să solicite intimatei-reclamante să facă

dovada prejudiciului suferit prin întârziere.

Analizând actele dosarului, precum și

decizia atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, înalta Curte reține

următoarele:

Recurenta a invocat motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia

modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii; dintre

aceste trei ipoteze, autoarea căii de atac a invocat încălcarea legii,

respectiv a art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ.

În conformitate cu art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ. „dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în

funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației

principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la

cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. în cazul în care titlul

executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda

la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când

hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri

executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății

efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri".

Recurenta a susținut că actualizarea

sumei în funcție de rata inflației se stabilește de către executorul

judecătoresc, nefiind necesară pronunțarea instanței asupra acestui aspect.

Dacă este adevărat că executorul

judecătoresc este cel abilitat să efectueze calculul accesoriilor unui debit

principal, nu este susținută de argumente juridice afirmația recurentei

potrivit căreia hotărârea ar releva o încălcare a legii, deoarece în măsura în

care o pronunțare a instanței asupra acordării actualizării nu era necesară,

într-adevăr, ea nu este în niciun caz nelegală; dimpotrivă, din interpretarea art.

371

2

alin. (2) și art. 129 alin. (6) C. proc. civ. rezultă obligația

judecătorilor de a se pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății, iar

din prevederile art. 281

2

C. proc. civ. - obligația de a completa o

hotărâre, atunci când există o omisiune de pronunțare asupra unui capăt de

cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Recurenta a mai apreciat că instanța

de apel ar fi trebuit să solicite intimatei-reclamante să facă dovada

prejudiciului suferit prin întârziere.

O asemenea critică ar fi putut fi

circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în

măsura în care dovedirea prejudiciului suferit prin întârzierea executării

obligației de plată s-ar fi constituit într-o condiție egală pentru acordarea

actualizării debitului principal.

Or, spre deosebire de dobânda legală,

care este destinată acoperirii prejudiciului cauzat creditorului prin

întârzierea executării obligației de plată, actualizarea debitului cu rata

inflației sau indexarea acestuia are un alt scop, respectiv păstrarea valorii

reale a sumei datorate.

Așadar, natura juridică a celor două

instituții este diferită.

În timp ce dobânda reprezintă prețul

lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii

reale a obligațiilor bănești.

Astfel, temeiul de drept în baza

căruia dobânda este datorată este dat de art. 43 C. com., iar actualizarea își

are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei.

Dacă prin acordarea dobânzii este

sancționat debitorul pentru executarea cu întârziere a obligației care incumbă,

prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv

cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data

scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.

Așadar, actualizarea se constituie

într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce

dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat.

Însă prin hotărârea recurată, instanța

de apel nu a dispus asupra dobânzii legale, ci doar asupra indexării debitului

principal, așa încât critica recurentei vizând lipsa dovedirii prejudiciului

cauzat prin întârziere nu este pertinentă.

Având în vedere cele reținute mai sus,

Înalta Curte constată că decizia atacată este legală, iar motivul invocat de

recurentă nu justifică modificarea sa, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul decarat

de recurenta SC C.E.B. (R.) SA București împotriva Deciziei nr. 32/A/C din 18

februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești. secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

26 septembrie 2014.