ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2628/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 mai 2011, pe rolul Tribunalului Specializat Argeș reclamanta SC M.D.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC C.E.B. (R.) SA prin SC C.E.B. SA - Sucursala Pitești și chematul în garanție B.E.J. N.A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 149.940 lei, plus dobânda legală, iar în cazul în care pârâta va fi exonerată de plata acestei sume, să fie obligat chematul în garanție la plata sumei în echivalentul solicitat, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1970 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.E.B.

(R.) SA, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC M.D.C. SRL. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, între părți nu există raporturi civile care să justifice cererea în pretenții formulată de reclamantă, sens în care s-a apreciat că pârâta SC C.E.B. (R.) SA nu are vreo obligație de plată către aceasta, astfel că, acțiunea a fost respinsă prin prisma excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC M.D.C. SRL a formulat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 33/AC din 23 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost admis apeluj formulat de reclamantă, fiind casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că instanța de fond nu a avut în vedere temeiul de drept invocat de apelantă admițând în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive, sens în care s-a apreciat că banca are calitate procesuală pasivă, cauza fiind soluționată în mod greșit pe cale de excepție. Prin Decizia nr. 1512 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul formulat de SC C.E.B. SA, fiind casată în parte sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se în considerente faptul că, instanța de apel a apreciat corect că pârâta are calitate procesuală pasivă, însă a anulat sentința fără a găsi și alte motive de nulitate, reglementate prin art. 297 alin. (2), teza ultimă C. proc.

civ., considerând în acest fel că, instanța trebuia să analizeze apelul și în funcție de celelalte critici formulate. Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 38/A/C din 13 noiembrie 2013 a admis apelul declarat de reclamanta SC M.D.C. SRL Pitești împotriva sentinței nr. 1970 din 20 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în Dosarul nr. 908/1259/2011, venit spre rejudecare, după casare, fiind schimbată sentința în sensul că a fost admisă acțiunea și au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 149.940 lei, plus dobânda legală. A fost respinsă acțiunea față de chematul în garanție B.E.J. N.A., fiind obligată reclamanta la plata sumei de 16.751,2 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în speță sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită prin ignorarea adresei de înființare a popririi și efectuarea transferurilor bancare către alte societăți, fără a dovedi că au prioritate în condițiile în care contul bancar al debitoarei era alimentat; prejudiciul înregistrat de apelantă, deoarece nu-și mai poate recupera suma de la debitoare, întrucât a fost radiată prin sentința nr. 1734/F din 13 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș; există legătură de cauzalitate între prejudiciu și faptă ilicită, întrucât prin faptele salariaților săi de a nu popri suma în beneficiul apelantei s-a ajuns la înregistrarea prejudiciului, iar vinovăția constă în nesupravegherea și neinstruirea salariaților.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecată a B.E.J. N.A., formulată de reclamantă, s-a constatat că, instanța nu a putut lua act de renunțarea la judecată, deoarece s-a formulat după comunicarea cererii de apel, iar pârâta s-a opus - art. 246 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., însă acțiunea a fost respinsă față de acesta, întrucât nu s-a dovedit că a avut culpă în crearea prejudiciului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC C.E.B. SA București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, în principal casarea deciziei recurate și trimiterea apelului spre rejudecare unui complet legal constituit, iar în subsidiar solicită modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat de intimată și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Specializat Argeș.

Criticile aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că, hotărârea instanței de apel este nelegală, cauza fiind soluționată de un complet ce nu a fost compus în conformitate cu prevederile legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., fiind încălcate prevederile art. 25 C. proc. civ., având în vedere că judecătorii aveau obligația de a se abține întrucât aceștia au luat parte la judecarea cauzei în apel. O altă critică vizează faptul că, hotărârea instanței de apel nu este motivată sub aspectul cauzelor ce au determinat admiterea căii de atac, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În acest context, recurenta consideră că motivarea hotărârii judecătorești este un element indispensabil al acestui important act procedural, sens în care considerentele sau motivele de fapt și de drept care au fundamentat convingerea judecătorului reprezintă o puternică garanție a imparțialității acestuia, a calității actului de justiție și oferă posibilitatea de a cunoaște conținutul motivelor ce au determinat pronunțarea unei anumite hotărâri judecătorești, astfel că, motivarea hotărârii este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, iar lipsa acesteia atrage casarea ei. Mai susține recurenta că, hotărârea instanței de apel este dată cu interpretarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., având în vedere că hotărârea recurata a fost pronunțată cu interpretarea greșita a legii, mai exact a prevederilor art. 454 alin. (22) și (23) C. proc. civ. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta SC C.E.B. SA București este fondat din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și va fi admis, în considerarea următoarelor argumente: Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților. Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu atrage incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și exercitarea controlului judiciar de către instanțele superioare.

În acest context, se apreciază că nemotivarea deciziei urmează a fi analizată față de omisiunea instanței de apel de a fi avut în vedere o parte din apărările formulate de intimata-pârâtă, respectiv în legătură cu inadmisibilitatea formulării unei acțiunii în răspundere civilă delictuală - în contextul în care reclamanta ar fi putut antrena răspunderea patrimonială a pârâtei, exclusiv în temeiul prevederilor art. 460 C. proc. civ. și în legătură cu neîndeplinirea elementelor esențiale în vederea antrenării răspunderii civile delictuale, reglementată de art. 998 - art. 1002 C. civ. În acest sens se reține că, singura modalitate prin care ar fi putut fi angajată răspunderea băncii ar fi presupus obținerea unei hotărâri judecătorești de validare a popririi, în conformitate cu prevederile art. 460 C. proc.

civ., în condițiile în care reclamanta ar fi încercat vreun prejudiciu de pe urma încălcării de către pârâtă a obligației de a se supune măsurii solicitate de executorul judecătoresc și de a proceda la instituirea măsurii popririi asupra sumelor de bani ce ar fi fost deținute în conturile deschise la SC C.E.B. SA. Astfel, procedura reglementată prin art. 460 C. proc. civ. instituie o astfel de formă de răspundere specială, prin validarea popririi operând o cesiune de creanță, terțul poprit devenind, prin efectul validării, debitor al creditorului popritor, iar sentința de validare a popririi, prin ea însăși, constituie un titlu împotriva terțului poprit, în sensul că, în cazul în care acesta nu s-a conformat, în mod nejustificat, hotărârii de validare, creditorul poate urmări în baza acelei hotărâri, direct pe terțul poprit, fără a mai fi necesar un alt proces în contra lui.

Din analiza Deciziei nr. 1512 din 09 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 908/1259/2011, prin care a fost admis recursul formulat de SC C.E.B. SA, fiind casată în parte sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, se constatată că instanța de apel a fost obligată să analizeze cauza pe fond, urmând să lămurească situația de fapt și de drept dedusă judecații și să administreze probe în acest sens, iar din considerentele hotărârii recurate nu se poate reține faptul că au fost analizate apărările formulate de către intimata-pârâtă cu privire la inexistența vreunei fapte ilicite în raport de prevederile art. 454 alin. (22) și (23) C. proc.

civ. Din această perspectivă, se constată că instanța de apel nu a motivat raționamentul ce a condus la respingerea susținerilor pârâtei, ci a procedat numai la analizarea condițiilor necesare atragerii răspunderii civile delictuale și prin urmare, chiar dacă instanța de apel nu ar fi fost obligată să răspundă fiecărui argument adus de părți, cu toate acestea, Curtea de Apel Pitești era obligată să analizeze toate apărările formulate în cauză, or acest aspect echivalează cu o lipsă de motivare în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sens în care se impune admiterea recursului și casarea hotărârii recurate. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc.

civ., invocat de recurentă, ce reglementează situația în care instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, în argumentarea căruia s-a apreciat că instanța trebuia să observe faptul că din completul care a soluționat apelul, în rejudecare, au făcut parte aceeași judecători care au soluționat apelul în primul ciclu procesual, se constată că această critică este nefondată. Aceasta deoarece, prin Decizia nr. 1512 din 09 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de recurs a admis recursul formulat de SC C.E.B.

SA a casat în parte sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea procesului cu evocarea fondului, urmând ca instanța să analizeze cauza pe fond și să administreze probe în acest sens, iar din această perspectivă se constată că nu pot fi reținute susținerile recurentei, potrivit căreia, în speță, completul investit cu soluționarea apelului după casare a mai soluționat aceeași cauză și în acest fel și-a expus părerea, aspect ce reprezintă un caz de incompatibilitate, care are drept consecință încălcarea regulilor referitoare la compunerea instanței.

Astfel, din analiza primului ciclu procesual al cauzei se constată că, completul investit cu judecarea apelului nu a analizat cauza pe fond, motiv pentru care instanța de recurs a apreciat că se impune soluția de admitere a recursului, de casare în parte a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea procesului cu evocarea fondului, aspect ce nu poate fi apreciat că reprezintă un caz de incompatibilitate, astfel cum în mod greșit a susținut recurenta. Așa fiind, se constată că, instanța de apel nu a respectat caracterul devolutiv al căii de atac cu care a fost învestită, neadministrând probatoriile necesare stabilite prin decizia de îndrumare pronunțată de Înalta Curte, în raport de normele legale incidente, atrăgând astfel incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., astfel încât pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâta SC C.E.B. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.B. SA București împotriva Deciziei civile nr. 38/A/C din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și dispune trimite cauzei spre rejudecâre aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.