ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2628/2014

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

data de 23 mai 2011, pe rolul Tribunalului Specializat Argeș reclamanta SC

M.D.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC C.E.B. (R.) SA prin SC C.E.B. SA -

Sucursala Pitești și chematul în garanție B.E.J. N.A. a solicitat obligarea

pârâtei la plata sumei de 149.940 lei, plus dobânda legală, iar în cazul în

care pârâta va fi exonerată de plata acestei sume, să fie obligat chematul în

garanție la plata sumei în echivalentul solicitat, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 1970 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Specializat

Argeș a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.E.B.

(R.) SA, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC M.D.C. SRL.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, între părți nu există raporturi civile

care să justifice cererea în pretenții formulată de reclamantă, sens în care

s-a apreciat că pârâta SC C.E.B. (R.) SA nu are vreo obligație de plată către

aceasta, astfel că, acțiunea a fost respinsă prin prisma excepției lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei.

Împotriva

acestei sentințe, reclamanta SC M.D.C. SRL a formulat apel, criticând soluția

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia

nr. 33/AC din 23 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost admis

apeluj formulat de reclamantă, fiind casată sentința cu trimiterea cauzei spre

rejudecare primei instanțe.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că instanța de fond nu a avut în vedere temeiul de drept

invocat de apelantă admițând în mod greșit excepția lipsei calității procesuale

pasive, sens în care s-a apreciat că banca are calitate procesuală pasivă,

cauza fiind soluționată în mod greșit pe cale de excepție.

Prin Decizia nr.

1512 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a

fost admis recursul formulat de SC C.E.B. SA, fiind casată în parte sentința și

trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se în considerente

faptul că, instanța de apel a apreciat corect că pârâta are calitate procesuală

pasivă, însă a anulat sentința fără a găsi și alte motive de nulitate,

reglementate prin art. 297 alin. (2), teza ultimă C. proc. civ., considerând în

acest fel că, instanța trebuia să analizeze apelul și în funcție de celelalte

critici formulate.

Curtea de Apel

Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin

Decizia civilă nr. 38/A/C din 13 noiembrie 2013 a admis apelul declarat de

reclamanta SC M.D.C. SRL Pitești împotriva sentinței nr. 1970 din 20 decembrie

2011, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în Dosarul nr. 908/1259/2011,

venit spre rejudecare, după casare, fiind schimbată sentința în sensul că a

fost admisă acțiunea și au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma

de 149.940 lei, plus dobânda legală.

A fost respinsă

acțiunea față de chematul în garanție B.E.J. N.A., fiind obligată reclamanta la

plata sumei de 16.751,2 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că, în speță sunt îndeplinite în mod

cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită

prin ignorarea adresei de înființare a popririi și efectuarea transferurilor

bancare către alte societăți, fără a dovedi că au prioritate în condițiile în

care contul bancar al debitoarei era alimentat; prejudiciul înregistrat de apelantă,

deoarece nu-și mai poate recupera suma de la debitoare, întrucât a fost radiată

prin sentința nr. 1734/F din 13 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul

Specializat Argeș; există legătură de cauzalitate între prejudiciu și faptă

ilicită, întrucât prin faptele salariaților săi de a nu popri suma în

beneficiul apelantei s-a ajuns la înregistrarea prejudiciului, iar vinovăția

constă în nesupravegherea și neinstruirea salariaților.

În ceea ce

privește cererea de chemare în judecată a B.E.J. N.A., formulată de reclamantă,

s-a constatat că, instanța nu a putut lua act de renunțarea la judecată,

deoarece s-a formulat după comunicarea cererii de apel, iar pârâta s-a opus -

art. 246 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., însă acțiunea a fost respinsă față de

acesta, întrucât nu s-a dovedit că a avut culpă în crearea prejudiciului.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, pârâta SC C.E.B. SA București a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 7 și 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului, în principal casarea deciziei recurate și

trimiterea apelului spre rejudecare unui complet legal constituit, iar în

subsidiar solicită modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii

apelului formulat de intimată și menținerea ca legală și temeinică a sentinței

pronunțate de Tribunalul Specializat Argeș.

Criticile aduse

deciziei atacate se referă în esență la faptul că, hotărârea instanței de apel

este nelegală, cauza fiind soluționată de un complet ce nu a fost compus în

conformitate cu prevederile legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1

C. proc. civ., fiind încălcate prevederile art. 25 C. proc. civ., având în

vedere că judecătorii aveau obligația de a se abține întrucât aceștia au luat

parte la judecarea cauzei în apel.

O altă critică

vizează faptul că, hotărârea instanței de apel nu este motivată sub aspectul

cauzelor ce au determinat admiterea căii de atac, motiv de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În acest

context, recurenta consideră că motivarea hotărârii judecătorești este un

element indispensabil al acestui important act procedural, sens în care

considerentele sau motivele de fapt și de drept care au fundamentat convingerea

judecătorului reprezintă o puternică garanție a imparțialității acestuia, a

calității actului de justiție și oferă posibilitatea de a cunoaște conținutul

motivelor ce au determinat pronunțarea unei anumite hotărâri judecătorești,

astfel că, motivarea hotărârii este un element esențial al unei hotărâri

judecătorești, iar lipsa acesteia atrage casarea ei.

Mai susține

recurenta că, hotărârea instanței de apel este dată cu interpretarea greșită a

legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în

vedere că hotărârea recurata a fost pronunțată cu interpretarea greșita a

legii, mai exact a prevederilor art. 454 alin. (22) și (23) C. proc. civ.

Analizând

decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de

legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul

declarat de pârâta SC C.E.B. SA București este fondat din perspectiva

dispozițiilor art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. și va fi admis, în considerarea următoarelor argumente:

Art. 304 pct. 7

C. proc. civ. reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii.

Potrivit art.

261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele

pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Acest text a

consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar

nerespectarea acestui principiu atrage incidența motivului prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună

administrare a justiției și exercitarea controlului judiciar de către

instanțele superioare.

În acest

context, se apreciază că nemotivarea deciziei urmează a fi analizată față de

omisiunea instanței de apel de a fi avut în vedere o parte din apărările

formulate de intimata-pârâtă, respectiv în legătură cu inadmisibilitatea

formulării unei acțiunii în răspundere civilă delictuală - în contextul în care

reclamanta ar fi putut antrena răspunderea patrimonială a pârâtei, exclusiv în

temeiul prevederilor art. 460 C. proc. civ. și în legătură cu neîndeplinirea

elementelor esențiale în vederea antrenării răspunderii civile delictuale,

reglementată de art. 998 - art. 1002 C. civ.

În acest sens

se reține că, singura modalitate prin care ar fi putut fi angajată răspunderea

băncii ar fi presupus obținerea unei hotărâri judecătorești de validare a

popririi, în conformitate cu prevederile art. 460 C. proc. civ., în condițiile

în care reclamanta ar fi încercat vreun prejudiciu de pe urma încălcării de

către pârâtă a obligației de a se supune măsurii solicitate de executorul

judecătoresc și de a proceda la instituirea măsurii popririi asupra sumelor de

bani ce ar fi fost deținute în conturile deschise la SC C.E.B. SA.

Astfel,

procedura reglementată prin art. 460 C. proc. civ. instituie o astfel de formă

de răspundere specială, prin validarea popririi operând o cesiune de creanță,

terțul poprit devenind, prin efectul validării, debitor al creditorului

popritor, iar sentința de validare a popririi, prin ea însăși, constituie un

titlu împotriva terțului poprit, în sensul că, în cazul în care acesta nu s-a

conformat, în mod nejustificat, hotărârii de validare, creditorul poate urmări

în baza acelei hotărâri, direct pe terțul poprit, fără a mai fi necesar un alt

proces în contra lui.

Din analiza

Deciziei nr. 1512 din 09 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în Dosarul nr. 908/1259/2011, prin care a fost admis recursul

formulat de SC C.E.B. SA, fiind casată în parte sentința și trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, se constatată că instanța de apel a fost

obligată să analizeze cauza pe fond, urmând să lămurească situația de fapt și

de drept dedusă judecații și să administreze probe în acest sens, iar din

considerentele hotărârii recurate nu se poate reține faptul că au fost

analizate apărările formulate de către intimata-pârâtă cu privire la

inexistența vreunei fapte ilicite în raport de prevederile art. 454 alin. (22) și

(23) C. proc. civ.

Din această

perspectivă, se constată că instanța de apel nu a motivat raționamentul ce a

condus la respingerea susținerilor pârâtei, ci a procedat numai la analizarea

condițiilor necesare atragerii răspunderii civile delictuale și prin urmare,

chiar dacă instanța de apel nu ar fi fost obligată să răspundă fiecărui

argument adus de părți, cu toate acestea, Curtea de Apel Pitești era obligată

să analizeze toate apărările formulate în cauză, or acest aspect echivalează cu

o lipsă de motivare în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sens în care se

impune admiterea recursului și casarea hotărârii recurate.

Motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., invocat de recurentă, ce

reglementează situația în care instanța nu a fost alcătuită potrivit

dispozițiilor legale, în argumentarea căruia s-a apreciat că instanța trebuia

să observe faptul că din completul care a soluționat apelul, în rejudecare, au

făcut parte aceeași judecători care au soluționat apelul în primul ciclu

procesual, se constată că această critică este nefondată.

Aceasta

deoarece, prin Decizia nr. 1512 din 09 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, instanța de recurs a admis recursul formulat de SC

C.E.B. SA a casat în parte sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, pentru soluționarea procesului cu evocarea fondului, urmând ca

instanța să analizeze cauza pe fond și să administreze probe în acest sens, iar

din această perspectivă se constată că nu pot fi reținute susținerile

recurentei, potrivit căreia, în speță, completul investit cu soluționarea

apelului după casare a mai soluționat aceeași cauză și în acest fel și-a expus

părerea, aspect ce reprezintă un caz de incompatibilitate, care are drept

consecință încălcarea regulilor referitoare la compunerea instanței.

Astfel, din

analiza primului ciclu procesual al cauzei se constată că, completul investit

cu judecarea apelului nu a analizat cauza pe fond, motiv pentru care instanța

de recurs a apreciat că se impune soluția de admitere a recursului, de casare

în parte a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe

pentru soluționarea procesului cu evocarea fondului, aspect ce nu poate fi

apreciat că reprezintă un caz de incompatibilitate, astfel cum în mod greșit a

susținut recurenta.

Așa fiind, se

constată că, instanța de apel nu a respectat caracterul devolutiv al căii de

atac cu care a fost învestită, neadministrând probatoriile necesare stabilite

prin decizia de îndrumare pronunțată de Înalta Curte, în raport de normele

legale incidente, atrăgând astfel incidența motivului de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât pentru toate argumentele ce

preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâta SC C.E.B. SA

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC C.E.B. SA București împotriva Deciziei civile nr. 38/A/C

din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și dispune

trimite cauzei spre rejudecâre aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.