ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2655/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 4320/2006, la Judecătoria Onești, reclamantul G.V. cheamă

în judecată pârâtele: A.S. F.C. Onești, prin lichidator I.P.U.R.L. P.T., SC M. SA,

prin lichidator judiciar E.B.C. IPURL și SC M.A. SRL Onești, pentru constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 771

din 4 mai 2001 de B.N.P. V.C.

Prin contractul a

cărui anulare se cere, pârâta SC M. SA a vândut pârâtei SC M.A. SRL activul

Stadion M., respectiv suprafața de 22.830,68 mp pe care se află amplasate

construcții: pavilion administrativ, tribune, magazie, centrală termică, pentru

un preț de 1.777.234.000 lei ROL, din care un miliard, la data contractului,

iar restul prin compensare cu combustibil.

S-a mai arătat că,

pârâta M. a dobândit dreptul de proprietate după cum urmează: terenul, prin

certificat de atestare a dreptului de proprietate seria M10 nr. 0034 din 5

martie 1993 emis de M.L.P.A.T., iar construcțiile, prin construire în regie

proprie, conform procesului verbal de recepție a mijlocului fix nr. 59 din 12

ianuarie 1998 și înscrise în cartea funciară.

S-a mai arătat în

motivare că, vânzarea nu a avut o hotărâre A.G.A. sau a consiliului de

administrație ale ambelor societăți, privind înstrăinarea, respectiv dobândirea

bunului, astfel că s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 31/1990, privind

societățile comerciale.

Sub un alt aspect,

reclamanta arată că este creditoare a pârâtei A.S. F.C., cu suma 110.000 DOLARI

S.U.A., conform sentinței civile nr. 346 din 26 martie 2003.

Se mai invocă nulitatea

contractului, în baza art. 1303 C. civ., respectiv prețul neserios, deoarece,

la data vânzării, prețul comercial ar fi fost de circa 30 de ori mai mare, iar

modalitatea de plată a prețului s-a convenit prin compensare reciprocă a

creanțelor, fără ca acestea să fie individualizate.

Se mai invocă

nulitatea pe dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 12/1998 și Legea nr. 85/1994.

Prin sentința civilă nr.

43 din 5 februarie 2007, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ,

a admis excepția lipsei calității procesuale a A.S. F.C. Onești, prin

lichidator judiciar I.P.U.R.L. P.T. SRL și a respins, ca atare acțiunea față de

aceasta; a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de SC M.A. SRL,

a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a admis

excepția lipsei de interes, a respins ca atare atât acțiunea principală

formulată de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâții A.S. F.C. Onești

prin lichidator judiciar I.P.U.R.L. P.T. SRL, SC M. SA prin lichidator judiciar

E.B.C. IPURL și SC M.A. SRL cât și cererea de punere sub sechestru judiciar.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei A.S. F.C., este fondată motivat de faptul că, acesta nu este parte în

contractul a cărui nulitate absolută se cere a se constata, astfel că, ea nu

poate fi obligată juridic față de reclamant, neputându-se analiza niciun raport

juridic, nici obligațional și nici delictual.

Cu privire la

excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că nu sunt

îndeplinite condițiile art. 1201, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor triplei identități de părți obiect și cauză, între prezenta cauză

și cele ce au făcut obiectul dosarelor nr. 3841/2004, nr. 1549/2005 și nr. 1465/2006.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului instanța a reținut că este

nefondată, motivat de faptul că, obiectul este constatarea nulității absolute.

Nulitatea absolută poate fi invocată de către orice parte interesată atunci

când actul a cărui anulare se cere încalcă dispoziții imperative privind

ordinea publică.

Cu privire la excepția lipsei de

interes, instanța a reținut că este fondată, deoarece, efectul juridic al unei

eventuale hotărâri de admitere a acțiunii ar fi redobândirea în patrimoniu de

către SC M. SA a activului S. SC M. SA se află în procedura falimentului,

bunurile sale fiind supuse regimului juridic prevăzut de Legea nr. 85/2006. La

rândul său A.S. F.C. al cărui creditori este reclamantul, se află în lichidare,

dar neputând sta parte în acest proces, rezultă lipsa de interes a

reclamantului în promovarea acțiunii față de celelalte două pârâte vânzătoare,

respectiv cumpărătoare a bunului asupra căruia reclamantul dorește să-și

îndestuleze creanța.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel reclamantul G.V. și prin decizia nr. 105 din 5 octombrie 2007, Curtea de

Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins,

ca nefundat, apelul.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a reținut cu privire la calitatea procesuală a SC F.C. SA Onești că în

mod corect instanța de fond a constatat că nu are calitate procesuală pasivă

având în vedere că legitimarea procesuală pasivă presupune obligația unei

persoane de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa. Așa cum s-a

reținut, reclamantul a solicitat constatarea nulității vânzării – cumpărării

intervenite între SC M.O. SA și SC M.A. SRL Onești, așa încât prin acțiunea

pendinte nu se justifică calitatea procesuală pasivă a A. F.C. Onești, persoană

juridică care nu este parte în contract.

Este adevărat că A. F.C. Onești este

debitoare, reclamantul având un drept de creanță, însă societatea debitoare nu

este parte în contractul a cărei nulitate s-a solicitat, iar bunul vândut nu a

fost niciodată proprietatea A. F.C. Onești. Legitimarea procesuală pasivă se

determină după pretențiile invocate de reclamant în cuprinsul cererii de

chemare în judecată.

În ce privește interesul și condițiile

de ordin subiectiv ce trebuie îndeplinite cu prilejul promovării acțiunii,

instanța reține că prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul urmărește

constatarea nulității unui contract de vânzare - cumpărare încheiat între două

societăți care nu au niciun raport juridic obligațional cu reclamantul.

Se reține, totodată, că reclamantul nu

a solicitat repunerea în situația anterioară vânzării, însă chiar dacă am

admite că ar exista cauze care să atragă nulitatea contractului, efectul

nulității ar fi trecerea în patrimoniul vânzătoarei SC M. a activului vândut și

restituirea către SC M.A. SRL a prețului. Se reține, însă, că reclamantul nu

este titularul unui drept de creanță în ce privește SC M. SA Onești.

Cât privește apărarea reclamantului că

debitoarea A.S. F.C. Onești a făcut investiții la SC M. SA Onești, având astfel

calitatea de creditor al acestei societăți, nu poate fi reținut ca justificat

interesul reclamantului în promovarea unei acțiuni în nulitatea contractului

încheiat între două societăți, terțe față de raportul dintre reclamant și

debitoarea A.S. F.C. Onești.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul G.V. în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

s-a susținut, în esență, că instanța a ignorat cu desăvârșire aspectele de

natură delictuală invocate de reclamant și care justificau atât calitatea

procesuală pasivă a A.S. F.C. Onești cât și interesul, că acțiunea vizează o

situație complexă de raporturi juridice întemeiate pe frauda la lege a A.S. F.C.

SA Onești și a debitorilor săi cu concursul unor terțe persoane juridice, că

finalitatea raporturilor juridice succesive este diminuarea solvabilității și a

patrimoniului, respectiv ignorarea unor creanțe proprii, fiind evidentă

intenția de păgubire a creditorilor, că motivarea este incompletă și

contradictorie, că deși se arată în hotărâre că SC M. SA Onești nu ar avea

debite față de A.S. F.C. Onești, această afirmație nu este probată și că nici

argumentul privind situația debitelor procedurii judiciare în care se află SC M.

SA nu poate fi reținută, aceasta nefiind încheiată, deci susceptibilă de

modificări până la finalizarea acesteia.

Pârâta A.S. F.C. Onești a depus note

scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate în temeiul art.

137 C. proc. civ., excepția tardivității declarării recursului, se apreciază că

este nefondată întrucât procedura de comunicare a deciziei nr. 105 din 5

octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.

92 alin. (4) coroborat cu art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind nulă

în sensul alin. (3) al aceluiași articol.

Potrivit mențiunilor efectuate pe

dovada de comunicare procedura s-a realizat prin afișare pe ușa principală a

clădirii, însă, conform art. 92 alin. (4) C. proc. civ., agentul avea obligația

să afișeze comunicarea pe ușa locuinței reclamantului, fiind indicat în

cuprinsul acesteia apartamentul – B-dul Aviatorilor.

Recursul este fondat pentru cele ce se

vor arăta în continuare.

Literatura de specialitate și practică

judiciară sunt unanim în a recunoaște că interesul reprezintă o condiție ce

trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil.

Interesul reprezintă o condiție de

ordin subiectiv care se analizează atât în persoana celui care acționează în

justiție cât și în persoana adversarului acestuia.

El nu reprezintă altceva decât folosul

practic material sau moral pe care-l urmărește cel care promovează acțiunea.

În cauză folosul practic material

urmărit de reclamant prin constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 771 din 4 mai 2001 de B.N.P. V.C. îl

reprezintă readucerea bunului în patrimoniul vânzătoarei SC M. SA, ceea ce ar

asigura îndestularea creditorilor săi, inclusiv a creditorului A.S. F.C. Onești,

iar îndestularea debitoarei reclamantului ar permite și îndestularea reclamantului.

Reclamantul justifică, astfel un

interes legitim, juridic în promovarea acțiunii, încât în mod nelegal s-a admis

excepția lipsei de interes și în consecință s-a respins acțiunea.

Pentru aceste considerente se

apreciază că este incident motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și cum procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea

fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., se va admite

recursul, se vor casa hotărârile și se va trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Bacău.

Față de soluția pronunțată nu se mai

impune analizarea celorlalte motive, acestea urmând a fi avute în vedere ca

apărări în rejudecare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul G.V. împotriva deciziei nr. 105 din 5 octombrie 2007 din 5

octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și sentința

civilă nr. 43/2007 din 5 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția

comercială și contencios administrativ și trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2008.