ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2655/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4320/2006, la Judecătoria Onești, reclamantul G.V. cheamă în judecată pârâtele: A.S. F.C. Onești, prin lichidator I.P.U.R.L. P.T., SC M. SA, prin lichidator judiciar E.B.C. IPURL și SC M.A. SRL Onești, pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 771 din 4 mai 2001 de B.N.P. V.C. Prin contractul a cărui anulare se cere, pârâta SC M. SA a vândut pârâtei SC M.A. SRL activul Stadion M., respectiv suprafața de 22.830,68 mp pe care se află amplasate construcții: pavilion administrativ, tribune, magazie, centrală termică, pentru un preț de 1.777.234.000 lei ROL, din care un miliard, la data contractului, iar restul prin compensare cu combustibil.

S-a mai arătat că, pârâta M. a dobândit dreptul de proprietate după cum urmează: terenul, prin certificat de atestare a dreptului de proprietate seria M10 nr. 0034 din 5 martie 1993 emis de M.L.P.A.T., iar construcțiile, prin construire în regie proprie, conform procesului verbal de recepție a mijlocului fix nr. 59 din 12 ianuarie 1998 și înscrise în cartea funciară. S-a mai arătat în motivare că, vânzarea nu a avut o hotărâre A.G.A. sau a consiliului de administrație ale ambelor societăți, privind înstrăinarea, respectiv dobândirea bunului, astfel că s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 31/1990, privind societățile comerciale. Sub un alt aspect, reclamanta arată că este creditoare a pârâtei A.S.

F.C., cu suma 110.000 DOLARI S.U.A., conform sentinței civile nr. 346 din 26 martie 2003. Se mai invocă nulitatea contractului, în baza art. 1303 C. civ., respectiv prețul neserios, deoarece, la data vânzării, prețul comercial ar fi fost de circa 30 de ori mai mare, iar modalitatea de plată a prețului s-a convenit prin compensare reciprocă a creanțelor, fără ca acestea să fie individualizate. Se mai invocă nulitatea pe dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 12/1998 și Legea nr. 85/1994. Prin sentința civilă nr. 43 din 5 februarie 2007, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității procesuale a A.S. F.C. Onești, prin lichidator judiciar I.P.U.R.L.

P.T. SRL și a respins, ca atare acțiunea față de aceasta; a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de SC M.A. SRL, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a admis excepția lipsei de interes, a respins ca atare atât acțiunea principală formulată de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâții A.S. F.C. Onești prin lichidator judiciar I.P.U.R.L. P.T. SRL, SC M. SA prin lichidator judiciar E.B.C. IPURL și SC M.A. SRL cât și cererea de punere sub sechestru judiciar. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.S. F.C., este fondată motivat de faptul că, acesta nu este parte în contractul a cărui nulitate absolută se cere a se constata, astfel că, ea nu poate fi obligată juridic față de reclamant, neputându-se analiza niciun raport juridic, nici obligațional și nici delictual.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor triplei identități de părți obiect și cauză, între prezenta cauză și cele ce au făcut obiectul dosarelor nr. 3841/2004, nr. 1549/2005 și nr. 1465/2006. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului instanța a reținut că este nefondată, motivat de faptul că, obiectul este constatarea nulității absolute. Nulitatea absolută poate fi invocată de către orice parte interesată atunci când actul a cărui anulare se cere încalcă dispoziții imperative privind ordinea publică.

Cu privire la excepția lipsei de interes, instanța a reținut că este fondată, deoarece, efectul juridic al unei eventuale hotărâri de admitere a acțiunii ar fi redobândirea în patrimoniu de către SC M. SA a activului S. SC M. SA se află în procedura falimentului, bunurile sale fiind supuse regimului juridic prevăzut de Legea nr. 85/2006. La rândul său A.S. F.C. al cărui creditori este reclamantul, se află în lichidare, dar neputând sta parte în acest proces, rezultă lipsa de interes a reclamantului în promovarea acțiunii față de celelalte două pârâte vânzătoare, respectiv cumpărătoare a bunului asupra căruia reclamantul dorește să-și îndestuleze creanța. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul G.V.

și prin decizia nr. 105 din 5 octombrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat, apelul. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut cu privire la calitatea procesuală a SC F.C. SA Onești că în mod corect instanța de fond a constatat că nu are calitate procesuală pasivă având în vedere că legitimarea procesuală pasivă presupune obligația unei persoane de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa. Așa cum s-a reținut, reclamantul a solicitat constatarea nulității vânzării – cumpărării intervenite între SC M.O. SA și SC M.A. SRL Onești, așa încât prin acțiunea pendinte nu se justifică calitatea procesuală pasivă a A. F.C.

Onești, persoană juridică care nu este parte în contract. Este adevărat că A. F.C. Onești este debitoare, reclamantul având un drept de creanță, însă societatea debitoare nu este parte în contractul a cărei nulitate s-a solicitat, iar bunul vândut nu a fost niciodată proprietatea A. F.C. Onești. Legitimarea procesuală pasivă se determină după pretențiile invocate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În ce privește interesul și condițiile de ordin subiectiv ce trebuie îndeplinite cu prilejul promovării acțiunii, instanța reține că prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul urmărește constatarea nulității unui contract de vânzare - cumpărare încheiat între două societăți care nu au niciun raport juridic obligațional cu reclamantul.

Se reține, totodată, că reclamantul nu a solicitat repunerea în situația anterioară vânzării, însă chiar dacă am admite că ar exista cauze care să atragă nulitatea contractului, efectul nulității ar fi trecerea în patrimoniul vânzătoarei SC M. a activului vândut și restituirea către SC M.A. SRL a prețului. Se reține, însă, că reclamantul nu este titularul unui drept de creanță în ce privește SC M. SA Onești. Cât privește apărarea reclamantului că debitoarea A.S. F.C. Onești a făcut investiții la SC M. SA Onești, având astfel calitatea de creditor al acestei societăți, nu poate fi reținut ca justificat interesul reclamantului în promovarea unei acțiuni în nulitatea contractului încheiat între două societăți, terțe față de raportul dintre reclamant și debitoarea A.S.

F.C. Onești. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G.V. în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susținut, în esență, că instanța a ignorat cu desăvârșire aspectele de natură delictuală invocate de reclamant și care justificau atât calitatea procesuală pasivă a A.S. F.C. Onești cât și interesul, că acțiunea vizează o situație complexă de raporturi juridice întemeiate pe frauda la lege a A.S. F.C.

SA Onești și a debitorilor săi cu concursul unor terțe persoane juridice, că finalitatea raporturilor juridice succesive este diminuarea solvabilității și a patrimoniului, respectiv ignorarea unor creanțe proprii, fiind evidentă intenția de păgubire a creditorilor, că motivarea este incompletă și contradictorie, că deși se arată în hotărâre că SC M. SA Onești nu ar avea debite față de A.S. F.C. Onești, această afirmație nu este probată și că nici argumentul privind situația debitelor procedurii judiciare în care se află SC M. SA nu poate fi reținută, aceasta nefiind încheiată, deci susceptibilă de modificări până la finalizarea acesteia. Pârâta A.S. F.C. Onești a depus note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepția tardivității declarării recursului, se apreciază că este nefondată întrucât procedura de comunicare a deciziei nr. 105 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 92 alin. (4) coroborat cu art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind nulă în sensul alin. (3) al aceluiași articol. Potrivit mențiunilor efectuate pe dovada de comunicare procedura s-a realizat prin afișare pe ușa principală a clădirii, însă, conform art. 92 alin. (4) C. proc. civ., agentul avea obligația să afișeze comunicarea pe ușa locuinței reclamantului, fiind indicat în cuprinsul acesteia apartamentul – B-dul Aviatorilor.

Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Literatura de specialitate și practică judiciară sunt unanim în a recunoaște că interesul reprezintă o condiție ce trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil. Interesul reprezintă o condiție de ordin subiectiv care se analizează atât în persoana celui care acționează în justiție cât și în persoana adversarului acestuia. El nu reprezintă altceva decât folosul practic material sau moral pe care-l urmărește cel care promovează acțiunea. În cauză folosul practic material urmărit de reclamant prin constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 771 din 4 mai 2001 de B.N.P. V.C.

îl reprezintă readucerea bunului în patrimoniul vânzătoarei SC M. SA, ceea ce ar asigura îndestularea creditorilor săi, inclusiv a creditorului A.S. F.C. Onești, iar îndestularea debitoarei reclamantului ar permite și îndestularea reclamantului. Reclamantul justifică, astfel un interes legitim, juridic în promovarea acțiunii, încât în mod nelegal s-a admis excepția lipsei de interes și în consecință s-a respins acțiunea. Pentru aceste considerente se apreciază că este incident motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cum procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul, se vor casa hotărârile și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bacău.

Față de soluția pronunțată nu se mai impune analizarea celorlalte motive, acestea urmând a fi avute în vedere ca apărări în rejudecare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul G.V. împotriva deciziei nr. 105 din 5 octombrie 2007 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și sentința civilă nr. 43/2007 din 5 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008.