ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2588/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț sub nr. 1928/279/2009,

reclamanta C.C.E., în contradictoriu cu A.V.A.S. a formulat contestație la executarea

somației de plată prin care i-a fost comunicat titlul executoriu privind plata sumei

de 11.291,05 dolari SUA, sumă preluată prin contractul de cesiune de creanță

din 13 decembrie 1999.

Prin Sentința civilă nr. 3858 din 28

octombrie 2009 a Judecătoriei Piatra Neamț a fost admisă excepția de

necompetență materială a judecătoriei, cauza fiind declinată în favoarea Curții

de Apel Bacău, ținând cont de dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Curtea de Apel Bacău, prin Sentința nr.

4 din 19 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 650/32/2009 a respins ca

nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea C.C.E. în

contradictoriu cu A.V.A.S.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut că contestatoarea a garantat alături de soțul său, administrator al SC

C.T. SRL, împrumutul luat de societate, contestatoarea fiind debitor solidar

conform art. 1045 C. civ. iar creditorul are dreptul să urmărească pe toți

debitorii conform art. 1043 C. civ.

Hotărârea de partaj bunuri comune nu

este opozabilă intimatei, aceasta nefiind parte în proces și nici nu duce la

înlăturarea dispozițiilor art. 1043 și 1045 C. civ.

Împotriva sentinței nr. 4/2010 a

Curții de Apel Bacău a formulat recurs contestatoarea C.C.E.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., raportat la art. 304

1

C. proc. civ. contestatoarea critică sentințe pentru nelegalitate și

netemeinicie, arătând că instanța nu a motivat hotărârea pronunțată, fiind dată

cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1043 și 1045 C. civ.

Deși în contestația la executare

promovată s-a invocat prescripția dreptului material la acțiune în raport de art.

1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, în condițiile în care creanța era scadență la

14 octombrie 1991, instanța nu a analizat apărările formulate și excepțiile

invocate, limitându-se a respinge acțiunea fără nicio motivare în fapt și drept.

Intimata A.V.A.S. a formulat

întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată în raport

de criticile formulate și temeiurile de drept invocat, Înalta Curte constată că

recursul este fondat.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., hotărârile judecătorești se dau în numele legii și ele trebuie să cuprindă

motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței, cum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile și argumentele părților.

Obligația instanței de a menționa în

mod expres și explicit în considerentele hotărârii date, care sunt argumentele

în măsură să îi susțină soluția pronunțată apare ca esențială, din perspectiva

textelor normative evocate, ea fiind de natură să înlăture orice arbitrariu să

convingă părțile în litigiu de temeinicia și legalitatea unei hotărâri și să

facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc.

În cauza de față, Curtea de Apel

Bacău, a omis să examineze apărările contestatoarei cu referire la excepția prescripției

dreptului material la acțiune, excepție invocată atât în ședința publică din 8

decembrie 2009 cât și în scris prin contestația inițială, și nu a arătat care au

fost motivele de fapt și drept avute în vedere pentru respingerea contestației,

situație în care instanța de recurs nu poate verifica legalitatea soluției pronunțate.

Procedând astfel, instanța a încălcat

obligația stabilită de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aceea de a demonstra

în scris de ce s-a ajuns la soluția dată, obligație esențială, a cărei

încălcare este sancționată cu nulitatea hotărârii conform art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Obligația de a motiva hotărârea este prevăzută,

printre altele, și pentru exercitarea controlului judecătoresc în căile de

atac. Nemotivarea hotărârii și neanalizarea excepției prescripției dreptului material

la acțiune, excepție invocată de contestatoare, împiedică exercitarea

controlului judiciar, punând instanța de recurs în imposibilitatea de a putea

analiza justețea soluției adoptate în întregul său, astfel încât prin aceasta

recurenta contestatoare ar suferi o vătămare care nu se poate înlătura decât

prin anularea hotărârii.

Întrucât legalitatea și temeinicia

hotărârii în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. se

analizează în funcție de motivele de fapt și drept reținute de instanța de fond

la adoptarea soluției, motive care să fie în concordanță cu actele existente la

dosar în lipsa indicării unor asemenea motive, instanța de recurs nu poate

verifica legalitatea deciziei recurate.

Este util de subliniat că o astfel de

decizie nu respectă nici exigențele art. 6 paragraful 1 C.E.D.O.

Conform jurisprudenței Curții, noțiunea

de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe

scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care

i-au fost supuse.

În speță, instanța nu numai că a omis

să răspundă argumentelor invocate de contestatoare referitoare la prescripția

dreptului material la acțiune, certitudinea creanței solicitate de A.V.A.S. în

condițiile în care debitorul principal, SC C.T. SRL a intrat în procedura

insolvenței iar intimata creditoare s-a înscris la masa credală, dar a invocat

dispozițiile art. 1045 și 1043 C. civ. fără a motiva în niciun fel reținerea

textelor legale în raport de situația de fapt și drept dedusă judecății.

Deși recurenta a invocat mai multe

motive de recurs, dintre care unele atrag casarea și altele modificarea, Înalta

Curte pentru a asigura o judecată unitară, în temeiul art. 312 alin. (5) C.

proc. civ., admite recursul declarat, casează decizia recurată și trimite cauza

pentru rejudecare la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

C.C.E. împotriva Sentinței nr. 4 din data de 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială contencios administrativ și fiscal, casează sentința

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

iulie 2010.