ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2480/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin contestația în anulare declarată împotriva Deciziei nr. 2150 din 22 septembrie 2009, contestatoarea SC M. SA, a solicitat în contradictoriu cu intimata SC F.D.E.E.M.N. SA Ploiești, anularea deciziei susmenționată întrucât pentru ziua când s-a judecat pricina, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. Contestatoarea susține că prin decizia nr. 2150/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție i-a anulat ca netimbrată contestația în anulare, la data de 22 septembrie, când în conformitate cu hotărârea Adunării generale a judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit solidarizarea cu protestul inițiat prin adunările generale ale curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și amânarea tuturor cauzelor cu excepția cauzelor urgente cu arestați și a cauzelor având ca obiect drepturi salariale.

În această situație părțile nu au fost prezente întrucât părțile erau încunoștințate că judecata nu va avea loc. Prin decizia nr. 1533 din 4 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 2150/2009, a anulat decizia atacată și a stabilit termen pentru soluționarea pricinii la 29 iunie 2010 considerând că pentru termenul din 22 septembrie 2009, procedura de citare cu părțile nu a fost legal îndeplinită. Reluând judecata pricinii, instanța constată că, prin contestația în anulare declarată împotriva Deciziei nr. 116 din 22 ianuarie 2009, contestatoarea SC M. SA a considerat că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de recurs, respectiv încălcarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., hotărârii atacate lipsindu-i motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, ale art. 295 C. proc. civ., stabilind o situație de fapt greșită și aplicând greșit legea și ale art. 35 din Decretul nr. 31/1954 în sensul lipsei aptitudinii pârâtei de a recunoaște și de a angaja întreruperea prescripției în raport de limitele puterii conferite organelor persoanei juridice, nu a cercetat greșita interpretare a actului juridic dedus judecății respectiv a recunoașterii dreptului a cărui acțiune s-a prescris; și nu a cercetat încălcarea de către instanța de apel a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității în dispozitivul hotărârii nefiind cuprinsă o pronunțare la excepția prescripției.

Contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 116 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție este nefondată și va fi respinsă. Prin Sentința comercială nr. 11071 din 8 octombrie 2007, Tribunalul București a admis excepția prescripției extinctive a acțiunii reclamantei SC F.D.E.E.M.N. SA împotriva pârâtei SC M.G. SA și s-a respins acțiunea. Curtea de Apel București, prin Decizia comercială nr. 23 din 21 ianuarie 2008 a admis apelul reclamantei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, considerând că prin extrasul de cont din 9 ianuarie 2003, pârâta a recunoscut debitul, actul fiind semnat de directorul și contabilul societății comerciale și angajând răspunderea debitorului.

Prin decizia nr. 116 din 22 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat împotriva deciziei curții de apel, considerând că prin confirmarea soldului înregistrată la 9 ianuarie 2003 s-a întrerupt cursul prescripției iar instanța de apel a analizat cu prioritate excepția prescripției, care face inutilă verificarea chestiunilor privind fondul cauzei. Instanța de recurs a dezlegat chestiunea prescripției dreptului la acțiune și a stabilit obligația instanțelor de a verifica și celelalte apărări care vizează celelalte excepții de fond și de a administra probe în vederea stabilirii unei corecte situații de fapt și de drept. Prin calea extraordinară de atac promovată de contestatoare, aceasta solicită rejudecarea recursului pe motivele deja cercetate de instanța de recurs privind soluționarea excepției prescripției.

Instanța de recurs a considerat că în apel s-a motivat hotărârea și s-a analizat confirmarea soldului din 9 ianuarie 2003 prin semnătura organelor societății comerciale și ștampila acesteia, precum și protocolul încheiat la 9 noiembrie 2000 și procesul verbal de conciliere din 31 octombrie 2001. Instanța de recurs justificat a considerat că în vederea stabilirii situației de fapt și de drept trebuie administrate probe pentru verificarea apărărilor părților. Reluarea motivului privind relevanța recunoașterii din partea pârâtei a datoriei, prin persoanele ce au semnat extrasul de cont a fost analizată, este adevărat însă, cu o motivație implicită a dispozițiilor art. 35 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora actele juridice ale organelor persoanei juridice, în limita puterilor conferite, sunt actele persoanei juridice însăși.

Instanța de recurs a dispus instanțelor de fond cu ocazia rejudecării să aibă în vedere apărările inclusiv cele vizând excepțiile încă nesoluționate precum și orice alte excepții, dar și aspectele care antamează fondul. Astfel, în mod judicios a stabilit administrarea de probe, întrucât judecătorul fondului ex proprii sensibus nu este în măsură a stabili dacă semnătura de pe extrasul de cont este sau nu a directorului persoanei juridice, cu atât mai mult cu cât nu au fost analizate specimenele de semnătură pentru bancă a conducătorului persoanei juridice. Celelalte motive de recurs instanța le-a considerat subsecvente chestiunii prescripției extinctive, motiv ce a determinat-o să nu le poată analiza, transferând această obligație instanțelor de fond.

Așa fiind, contestația în anulare declarată împotriva Deciziei nr. 116 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a fi respinsă ca nefondată, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M. SA Galați împotriva Deciziei nr. 116 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.