ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2445/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 7037/62/2007, contestatoarea A.F.P.M. Făgăraș, a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC N. SA Făgăraș, prin administrator unic, înscrierea în tabloul creditorilor cu creanța în sumă de 7.193.491 lei la categoria creanțe bugetare, conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 3/2007, coroborat cu art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006. Prin sentința civilă nr. 3397/ C din 15 octombrie 2007, pronunțată în cauză de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins cererea formulată de contestatoarea A.F.P.M.

Făgăraș, în contradictoriu cu intimata SC N. SA, prin administrator P.C.A., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în prezentul dosar, contestatoarea a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu o creanță în sumă de 7.193.491 lei, fără a preciza însă ce reprezintă diferența dintre suma indicată de ea și cea menționată de intimată; de asemenea, contestatoarea nu a indicat dacă această diferență este constituită din dobânzi, iar din tabelul fișei sintetice totale nu rezultă perioada față de care s-au calculat respectivele sume acolo precizate, pentru a se putea clarifica de către instanță incidența art. 32 15 din O.U.G. nr. 88/1997. A mai apreciat Tribunalul că, față de actele dosarului, contestatoarea nu s-a aflat în situația de a nu-și putea preciza în mod complet apărările, spre a fi aplicabile dispozițiile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, cu atât mai mult cu cât ea este cea care a formulat contestația.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea A.F.P.M. Făgăraș, apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică și solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea contestației formulate. În dezvoltarea motivelor de apel, s-a susținut că instanța de fond a soluționat cauza la primul termen de judecată, fără a-și îndeplini rolul activ, conform dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., rol activ în virtutea căruia trebuia să i se fi acordat termenul de 5 zile prevăzut de art. 40 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, pentru a putea fi în posibilitatea de a prezenta explicații referitoare la contestație. O altă critică invocată de contestatoare a constitui-o greșita apreciere în sentința criticată ca fiind incidente în cauză prevederile art. 32 15 din O.U.G.

nr. 88/1997; intimata a intrat în lichidare voluntară în baza prevederilor Legii nr. 137/2002 și a O.U.G. nr. 3/2007; ca urmare, apreciază contestatoarea, procedura este supusă prevederilor acestor acte normative, și nu O.U.G. nr. 88/1997. A mai susținut apelanta că, nici în Legea nr. 137/2002 și nici în normele metodologice de aplicare a acestei legi nu este prevăzută data până la care se calculează accesoriile, astfel că, având în vedere faptul că, dacă legea nu prevede, înseamnă că permite, instituția sa în mod corect a calculat la zi accesoriile datorate de debitoare, respectiv la data de 20 septembrie 2007, data formulării declarației de creanță.

A mai învederat apelanta și un alt aspect, acela că, la data de 17 august 2007, în evidența organului fiscal, datoriile debitoarei la bugetul consolidat al statului erau în cuantum mai mare decât cele din evidența financiar – contabilă a societății la aceeași dată, respectiv în cuantum de 6.887.742 lei, față de 5.986.124 lei din notificare. În raport de cele reținute de instanța de fond în sentința criticată, în sensul că nu a precizat ce reprezintă diferența dintre suma indicată în contestație și suma menționată de intimată în notificare, apelanta a arătat că această diferență reprezintă: - obligațiile de plată datorate de societate bugetului consolidat al statului după data declanșării procedurii de lichidare voluntară, respectiv după data de 17 august 2007; - accesoriile aferente obligațiilor de plată mai sus menționate, calculate conform O.G.

nr. 92/2003 pentru perioada 25 august 2007 – 20 septembrie 2007; - accesoriile aferente debitelor restante la data de 17 august 2007, calculate conform O.G. nr. 92/2003, pentru perioada 17 august 2007 – 20 septembrie 2007. Prin decizia nr. 226/ Ap din 14 decembrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis în parte apelul declarat de contestatoarea A.F.P. Făgăraș împotriva sentinței civile nr. 3397/ C din 15 octombrie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea contestatoarei și, în consecință: a dispus înscrierea A.P.M. Făgăraș în tabelul creditorilor SC N. SA cu creanța în sumă de 6.887.742 lei la categoria creanțe bugetare; a respins restul pretențiilor.

În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut că termenul de apărare prevăzut de art. 40 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 se acordă numai în mod excepțional și numai în cazul în care partea, fiind prezentă la ședința de judecată, poate primi termen în cunoștință; în speță, contestatoarea nu s-a prezentat la primul termen de judecată și nici nu a solicitat în scris amânarea cauzei în vederea formulării precizărilor, rezultând că în mod corect instanța a rămas în pronunțare la termenul din 15 octombrie 2007. Totodată, instanța de control judiciar a considerat că în cauză au aplicabilitate atât dispozițiile Legii nr. 137/1997, cât și ale O.U.G. nr. 88/1997, scopul lichidării voluntare a SC N. SA în baza O.U.G.

nr. 3/2007 fiind privatizarea. Ca urmare, a apreciat instanța apelului că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 35 15 din O.U.G. nr. 88/1997 și de aceea este inadmisibilă actualizarea creanței după data depunerii hotărârii de dizolvare la Registrul Comerțului, cu obligațiile accesorii aferente obligațiilor de plată datorate de debitoare bugetului de stat. A mai reținut instanța de apel că apelanta nu precizează valoarea datoriei debitoarei la bugetul de stat la data depunerii hotărârii de dizolvare la Registrul Comerțului, 22 august 2007, dar precizează cuantumul acestuia la data declanșării procedurii voluntare, care s-a făcut doar cu cinci zile mai devreme, în 17 august 2007. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamanta A.F.P.M.

Făgăraș, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei nr. 226/ Ap din 14 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, în dosarul nr. 7037/62/2007, în sensul dispunerii înscrierii A.F.P.M. Făgăraș în tabelul creditorilor SC N. SA Făgăraș și cu accesorii calculate până la data de 22 august 2007, la categoria creanțe bugetare și cu menținerea celorlalte dispoziții din decizie. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta a invocat, în esență, următoarele motive: 1. Deși instanța de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 35 15 din O.U.G.

nr. 88/1997, prin decizia pronunțată a dispus înscrierea instituției sale în tabelul creditorilor doar cu creanța în sumă de 6.887.742 lei, reprezentând datoriile debitoarei la bugetul de stat la data de 17 august 2007, data declanșării procedurii lichidării voluntare, nedispunând înscrierea instituției sale în tabelul creditorilor și cu accesoriile calculate până la data de 22 august 2007, data depunerii hotărârii de dizolvare la Registrul Comerțului.

2. La data de 17 august 2007 s-a declanșat procedura lichidării voluntare în aceleași condiții și la alte societăți comerciale din municipiul Făgăraș, iar în urma contestațiilor promovate de reclamantă împotriva notificărilor și a apelurilor declarate împotriva sentințelor Tribunalului Brașov, secția comercială, Curții de Apel Brașov, secția comercială, prin deciziile pronunțate în apel, a dispus înscrierea instituției sale în tabelul creditorilor acestor societăți cu sumele datorate de acestea bugetului statului la data de 17 august 2007, data declanșării procedurilor de lichidare voluntară, la care s-au adăugat accesoriile calculate până la data depunerii hotărârilor de dizolvare la Registrul Comerțului.

Apreciază recurenta – reclamanta că este inadmisibil ca în patru cazuri identice, trei soluții să fie corecte, iar cea din cazul în speță, diferită. Examinând recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În cauză, reclamanta și-a întemeiat motivul de fapt al recursului pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., însă, prin conținutul său concret, acest prim motiv invocat de recurentă tinde la a critica statuarea potrivit căreia instanța de apel a dispus înscrierea instituției sale în tabelul creditorilor doar cu creanța în sumă de 6.887.742 lei, reprezentând datoriile debitoarei la bugetul de stat la data de 17 august 2007, nedispunând înscrierea instituției sale în tabelul creditorilor și cu accesoriile calculate până la data de 22 august 2007. Pentru aceasta, recurenta trimite la probele administrate în cauză, („sumă - 6.887.742 lei s.n., dovedită cu înscrisurile pe care le-am depus la dosarul cauzei și care nu au fost combătute de către societatea intimată”), probe în raport de care ar trebui dispusă înscrierea sa în tabelul creditorilor și cu accesoriile calculate până la data de 22 august 2007. Or, în felul acesta, recurenta propune o reapreciere în recurs a probelor cauzei, pentru a se trage, cu privire la un element de fapt al cauzei, o concluzie diferită de cea a instanței de apel.

Prin urmare, recurenta nu critică, sub acest aspect, decizia din apel pentru nelegalitatea ei, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci pentru netemeinicie. În aceste circumstanțe, instanța de recurs nu se poate substitui instanțelor de fond (prima instanță și cea de apel), pentru a stabili, în urma analizei și evaluării probațiunii, elemente de fapt ale pricinii. Se impune, deci, respingerea acestui motiv de recurs, instanța de apel fiind suverană în legătură cu stabilirea stării de fapt. Mai mult, însăși instanța de apel reține, în cuprinsul deciziei recurate, că „apelanta nu precizează valoarea datoriei debitoarei la bugetul de stat la data depunerii hotărârii de dizolvare la Registrul Comerțului, 22 august 2007, dar precizează cuantumul acesteia la data declanșării procedurii voluntare, care s-a făcut doar cu cinci zile mai devreme, în 17 august 2007”, aspect necontestat de către recurentă prin motivele de recurs formulate.

Celălalt aspect invocat, privind soluțiile pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, în cazul altor trei societăți comerciale, cu privire la care s-a declanșat procedura lichidării voluntare în aceleași condiții, nu poate fi primit de instanța de recurs, acesta neîncadrându-se în niciunul dintre motivele prevăzute în art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., recursul fiind o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate înscrise în acest text legal. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P.M. Făgăraș împotriva deciziei nr. 226/ Ap din 14 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.