ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2445/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

sub nr. 7037/62/2007, contestatoarea A.F.P.M. Făgăraș, a solicitat, în

contradictoriu cu intimata SC N. SA Făgăraș, prin administrator unic,

înscrierea în tabloul creditorilor cu creanța în sumă de 7.193.491 lei la

categoria creanțe bugetare, conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 3/2007,

coroborat cu art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr.

3397/ C din 15 octombrie 2007, pronunțată în cauză de Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, s-a respins cererea formulată de

contestatoarea A.F.P.M. Făgăraș, în contradictoriu cu intimata SC N. SA, prin

administrator P.C.A., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, în prezentul dosar, contestatoarea a

solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu o creanță în sumă de 7.193.491

lei, fără a preciza însă ce reprezintă diferența dintre suma indicată de ea și

cea menționată de intimată; de asemenea, contestatoarea nu a indicat dacă

această diferență este constituită din dobânzi, iar din tabelul fișei sintetice

totale nu rezultă perioada față de care s-au calculat respectivele sume acolo

precizate, pentru a se putea clarifica de către instanță incidența art. 32

15

din O.U.G. nr. 88/1997.

A mai apreciat

Tribunalul că, față de actele dosarului, contestatoarea nu s-a aflat în

situația de a nu-și putea preciza în mod complet apărările, spre a fi

aplicabile dispozițiile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, cu atât mai

mult cu cât ea este cea care a formulat contestația.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel contestatoarea A.F.P.M. Făgăraș, apreciind-o ca fiind

nelegală și netemeinică și solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și

admiterea contestației formulate.

În dezvoltarea

motivelor de apel, s-a susținut că instanța de fond a soluționat cauza la

primul termen de judecată, fără a-și îndeplini rolul activ, conform

dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., rol activ în virtutea căruia

trebuia să i se fi acordat termenul de 5 zile prevăzut de art. 40 alin. (2) din

Legea nr. 137/2002, pentru a putea fi în posibilitatea de a prezenta explicații

referitoare la contestație.

O altă critică

invocată de contestatoare a constitui-o greșita apreciere în sentința criticată

ca fiind incidente în cauză prevederile art. 32

15

din O.U.G. nr. 88/1997;

intimata a intrat în lichidare voluntară în baza prevederilor Legii nr. 137/2002

și a O.U.G. nr. 3/2007; ca urmare, apreciază contestatoarea, procedura este

supusă prevederilor acestor acte normative, și nu O.U.G. nr. 88/1997.

A mai susținut

apelanta că, nici în Legea nr. 137/2002 și nici în normele metodologice de

aplicare a acestei legi nu este prevăzută data până la care se calculează

accesoriile, astfel că, având în vedere faptul că, dacă legea nu prevede,

înseamnă că permite, instituția sa în mod corect a calculat la zi accesoriile

datorate de debitoare, respectiv la data de 20 septembrie 2007, data formulării

declarației de creanță.

A mai învederat

apelanta și un alt aspect, acela că, la data de 17 august 2007, în evidența

organului fiscal, datoriile debitoarei la bugetul consolidat al statului erau

în cuantum mai mare decât cele din evidența financiar – contabilă a societății

la aceeași dată, respectiv în cuantum de 6.887.742 lei, față de 5.986.124 lei

din notificare.

În raport de cele

reținute de instanța de fond în sentința criticată, în sensul că nu a precizat

ce reprezintă diferența dintre suma indicată în contestație și suma menționată

de intimată în notificare, apelanta a arătat că această diferență reprezintă:

- obligațiile de

plată datorate de societate bugetului consolidat al statului după data

declanșării procedurii de lichidare voluntară, respectiv după data de 17 august

2007;

- accesoriile

aferente obligațiilor de plată mai sus menționate, calculate conform O.G. nr. 92/2003

pentru perioada 25 august 2007 – 20 septembrie 2007;

- accesoriile

aferente debitelor restante la data de 17 august 2007, calculate conform O.G. nr.

92/2003, pentru perioada 17 august 2007 – 20 septembrie 2007.

Prin decizia nr. 226/

Ap din 14 decembrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis în

parte apelul declarat de contestatoarea A.F.P. Făgăraș împotriva sentinței

civile nr. 3397/ C din 15 octombrie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a

admis în parte cererea contestatoarei și, în consecință: a dispus înscrierea A.P.M.

Făgăraș în tabelul creditorilor SC N. SA cu creanța în sumă de 6.887.742 lei la

categoria creanțe bugetare; a respins restul pretențiilor.

În motivarea acestei

decizii, instanța de control judiciar a reținut că termenul de apărare prevăzut

de art. 40 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 se acordă numai în mod excepțional

și numai în cazul în care partea, fiind prezentă la ședința de judecată, poate

primi termen în cunoștință; în speță, contestatoarea nu s-a prezentat la primul

termen de judecată și nici nu a solicitat în scris amânarea cauzei în vederea

formulării precizărilor, rezultând că în mod corect instanța a rămas în

pronunțare la termenul din 15 octombrie 2007.

Totodată, instanța de

control judiciar a considerat că în cauză au aplicabilitate atât dispozițiile

Legii nr. 137/1997, cât și ale O.U.G. nr. 88/1997, scopul lichidării voluntare

a SC N. SA în baza O.U.G. nr. 3/2007 fiind privatizarea. Ca urmare, a apreciat

instanța apelului că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 35

15

din O.U.G. nr. 88/1997 și de aceea este inadmisibilă actualizarea creanței după

data depunerii hotărârii de dizolvare la Registrul Comerțului, cu obligațiile

accesorii aferente obligațiilor de plată datorate de debitoare bugetului de

stat.

A mai reținut

instanța de apel că apelanta nu precizează valoarea datoriei debitoarei la

bugetul de stat la data depunerii hotărârii de dizolvare la Registrul

Comerțului, 22 august 2007, dar precizează cuantumul acestuia la data

declanșării procedurii voluntare, care s-a făcut doar cu cinci zile mai

devreme, în 17 august 2007.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs în termen reclamanta A.F.P.M. Făgăraș, solicitând

admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei nr. 226/ Ap din 14

decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, în

dosarul nr. 7037/62/2007, în sensul dispunerii înscrierii A.F.P.M. Făgăraș în

tabelul creditorilor SC N. SA Făgăraș și cu accesorii calculate până la data de

22 august 2007, la categoria creanțe bugetare și cu menținerea celorlalte

dispoziții din decizie.

În recursul său,

întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta

a invocat, în esență, următoarele motive:

apel a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 35

15

din O.U.G. nr. 88/1997, prin decizia pronunțată a dispus înscrierea instituției

sale în tabelul creditorilor doar cu creanța în sumă de 6.887.742 lei,

reprezentând datoriile debitoarei la bugetul de stat la data de 17 august 2007,

data declanșării procedurii lichidării voluntare, nedispunând înscrierea

instituției sale în tabelul creditorilor și cu accesoriile calculate până la

data de 22 august 2007, data depunerii hotărârii de dizolvare la Registrul

Comerțului.

august 2007 s-a declanșat procedura lichidării voluntare în aceleași condiții

și la alte societăți comerciale din municipiul Făgăraș, iar în urma

contestațiilor promovate de reclamantă împotriva notificărilor și a apelurilor

declarate împotriva sentințelor Tribunalului Brașov, secția comercială, Curții

de Apel Brașov, secția comercială, prin deciziile pronunțate în apel, a dispus

înscrierea instituției sale în tabelul creditorilor acestor societăți cu sumele

datorate de acestea bugetului statului la data de 17 august 2007, data

declanșării procedurilor de lichidare voluntară, la care s-au adăugat

accesoriile calculate până la data depunerii hotărârilor de dizolvare la

Registrul Comerțului. Apreciază recurenta – reclamanta că este inadmisibil ca

în patru cazuri identice, trei soluții să fie corecte, iar cea din cazul în

speță, diferită.

Examinând recursul

reclamantei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

În cauză, reclamanta

și-a întemeiat motivul de fapt al recursului pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., însă, prin conținutul său concret, acest prim motiv invocat de

recurentă tinde la a critica statuarea potrivit căreia instanța de apel a

dispus înscrierea instituției sale în tabelul creditorilor doar cu creanța în

sumă de 6.887.742 lei, reprezentând datoriile debitoarei la bugetul de stat la

data de 17 august 2007, nedispunând înscrierea instituției sale în tabelul

creditorilor și cu accesoriile calculate până la data de 22 august 2007.

Pentru aceasta, recurenta

trimite la probele administrate în cauză, („sumă - 6.887.742 lei s.n., dovedită

cu înscrisurile pe care le-am depus la dosarul cauzei și care nu au fost

combătute de către societatea intimată”), probe în raport de care ar trebui

dispusă înscrierea sa în tabelul creditorilor și cu accesoriile calculate până

la data de 22 august 2007.

Or, în felul acesta,

recurenta propune o reapreciere în recurs a probelor cauzei, pentru a se trage,

cu privire la un element de fapt al cauzei, o concluzie diferită de cea a

instanței de apel.

Prin urmare,

recurenta nu critică, sub acest aspect, decizia din apel pentru nelegalitatea

ei, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci pentru netemeinicie. În aceste

circumstanțe, instanța de recurs nu se poate substitui instanțelor de fond

(prima instanță și cea de apel), pentru a stabili, în urma analizei și

evaluării probațiunii, elemente de fapt ale pricinii.

Se impune, deci,

respingerea acestui motiv de recurs, instanța de apel fiind suverană în

legătură cu stabilirea stării de fapt.

Mai mult, însăși

instanța de apel reține, în cuprinsul deciziei recurate, că „apelanta nu

precizează valoarea datoriei debitoarei la bugetul de stat la data depunerii

hotărârii de dizolvare la Registrul Comerțului, 22 august 2007, dar precizează

cuantumul acesteia la data declanșării procedurii voluntare, care s-a făcut

doar cu cinci zile mai devreme, în 17 august 2007”, aspect necontestat de către

recurentă prin motivele de recurs formulate.

Celălalt aspect

invocat, privind soluțiile pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

în cazul altor trei societăți comerciale, cu privire la care s-a declanșat

procedura lichidării voluntare în aceleași condiții, nu poate fi primit de

instanța de recurs, acesta neîncadrându-se în niciunul dintre motivele

prevăzute în art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., recursul fiind o cale

extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de

nelegalitate înscrise în acest text legal.

Față de cele de mai

sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta A.F.P.M. Făgăraș împotriva deciziei nr. 226/ Ap din 14

decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2008.