ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2338/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2338/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de revizuire de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
1.
Circumstanțele cauzei.
Prin
decizia nr. 2887 din 12 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție
soluționând recursul declarat de reclamanta
SC E. SA Poșta Câlnău împotriva deciziei comerciale nr. 11
din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în
contradictoriu cu intimații pârâți SC B.R.M. SA și
C.N.A.I.H.C. SA Otopeni a hotărât
următoarele: a admis excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale;
a admis recursul declarat de reclamanta
SC
E. SA Poșta Câlnău, a casat decizia recurată și sentința nr. 8564 din 22 iunie
2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, cu trimiterea cauzei
spre rejudecare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ.
Curtea, a constatat că în raport de
obiectul litigiului care a vizat anularea Rezoluției nr. 6675 din 8 iulie 2005,
anularea hotărârii nr. 1 din 28 iunie 2005 emise de SC B.R.M. SA și reluarea
procedurii de atribuire a contractului de închiriere în faza examinării ofertei
prezentate de ofertantul calificat SC E. SA pentru spațiul situat în zona
terminalului pentru îmbarcare din cadrul
A.I.H.C.
și temeiurile acțiunii art. 80, 93 din O.U.G. nr. 60/2001 și art. 86 din
Regulamentul Bursei
Române de Mărfuri, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, având
în vedere și calitatea ordonatorului licitației
C.N.A.I.H.C. SA de autoritate publică care desfășoară un serviciu
public, licitația pentru atribuirea contractului de închiriere și incidentele
legate de finalizarea acesteia se supun sub aspectul competenței dispozițiilor art.
10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, fiind prin urmare
de competența jurisdicției administrative.
Cererea de revizuire. Motive.
Împotriva acestei decizii, C.N.A.I.H.C.
SA a formulat la data de 8 decembrie 2009 o cerere de revizuire întemeiată pe
dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 7 C. proc. civ., solicitând admiterea
cererii și schimbarea în tot a deciziei pronunțate.
Dezvoltând motivele de revizuire, se
arată de revizuientă sub un prim aspect că instanța de recurs, deși admite recursul,
din considerentele deciziei nu rezultă motivele invocate de recurentă în sensul
promovat, motive întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susține recurenta că instanța de
recurs era obligată să pronunțe o hotărâre cu respectarea principiului disponibilității
care guvernează procesul civil ceea ce atrage incidența ipotezei reglementate
de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Sub un al doilea aspect, revizuienta
arată că natura necompetenței invocată de instanță este identică cu cea asupra
căreia Curtea de Apel București, s-a pronunțat irevocabil în urma incidentului
procedural creat de refuzul reciproc de a soluționa prezenta cauză al celor
două secții ale Tribunalului București, secția comercială și secția de
contencios administrativ, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București
intrând în puterea de lucru judecat.
Sub un ultim aspect revizuienta arată că
excepția pe care instanța de recurs în mod greșit a invocat-o din oficiu și
asupra căreia s-a pronunțat, nu intră în sfera competențelor de ordine publică,
absolute neîncadrându-se în niciuna din situațiile reținute limitativ de
dispozițiile art. 159 C. proc. civ.
Cererea de revizuire este nefondată
pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor cuprinse în
Codul de procedură civilă Titlul V - Căile extraordinare de atac Capitolul II -
Revizuirea hotărârilor, care reprezintă sediul materiei, exercitarea acestei
căi extraordinare de atac, de retractare, este admisibilă numai în cazurile și
cu respectarea condițiilor expres prevăzute de dispozițiile legale
susmenționate.
În sensul art. 322 alin. (1) C. proc.
civ. revizuirea privește hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau
prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când
evocă fondul.
Cu privire la hotărârile care pot face
obiectul revizuirii prevăzute în alin. (1) al art. 322 se impune o primă
precizare ce ține de esența acestei căi extraordinare de atac.
Deși textul de lege se referă la in
terminis la evocarea fondului numai în legătură cu hotărârile instanței de
recurs, condiția trebuie subînțeleasă pentru toate hotărârile susceptibile de
revizuire, caracterul extraordinar al căii de atac implicând condiția ca
hotărârea să fi trecut în puterea de lucru judecat.
Această concluzie se impune și din
examinarea motivelor de revizuire limitativ prevăzute, motive care privesc judecata
în fond sau erori formale cât și de fond.
Or, în cauză, instanța de recurs prin
soluția adoptată nu a evocat fondul cauzei, ci s-a pronunțat pe excepția
necompetenței materiale a instanțelor comerciale de a soluționa cauza, excepție
invocată din oficiu, ca motiv de ordine publică, deoarece viza încălcarea unor
norme imperative atributive de competența unei alte jurisdicții respectiv celei
de contencios administrativ.
În sfârșit, chiar dacă s-ar considera
că în ce privește motivul de revizuire prevăzut de pct. 7 - dacă există
hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite
în una și aceeași pricină, operează, deși hotărârea instanței de recurs
invocată în temeiul acestui motiv, nu evoca fondul, dar este prin dezlegarea
dată contrară unei alte hotărâri definitive având același obiect, părți și cauză,
cu alte cuvinte încalcă puterea de lucru judecat, cerințele nu sunt îndeplinite
în cauză în raport de sentința civilă nr. 12/CC din 5 martie 2007 a Curții de
Apel București, secția contencios administrativ, invocată de revizuienta,
deoarece prin sentința susmenționată instanța investită cu regulatorul de
competență a constatat că nu există conflict negativ de competență între
secțiile tribunalului care și-au declarat necompetența să soluționeze cauza și a
trimis dosarul secției comerciale inițial sesizate.
Pentru considerentele mai sus
înfățișate Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
,
cererea
de revizuire formulată de revizuenta
C.N.A.I.H.C. SA Otopeni
împotriva
deciziei comerciale nr. 2887 din 12 noiembrie 2009
pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18
iunie 2010.