ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2326/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

Sentința civila nr. 394 din 29 iunie 2007 pronunțata de Tribunalul Bistrița-Năsăud

în Dosarul nr. 4000/112/2006 s-a admis acțiunea comercială, precizată formulată

de reclamanta SC D.T.I. SRL Bistrița împotriva pârâtei SC J.I. SRL Bistrița și,

în consecință, s-a dispus anularea transferului dreptului de proprietate asupra

autobuzului turistic marca M., înmatriculat inițial cu nr. x și cu nr. y către pârâta

SC J.I. SRL Bistrița. A fost obligată pârâta să predea reclamantei

autovehiculul menționat și la plata sumei de 1.012 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că după data de 19 decembrie 2005 reclamanta nu

mai avea nici o obligație față de pârâtă pentru materialele livrate anterior în

temeiul unor contracte comerciale, în consecință pretinsa compensare realizată

prin ordinul de compensare întocmit la data de 17 septembrie 2006‚ este lipsită

de cauză și ca atare în speță sunt incidente dispozițiile art. 948 pct. 4

corelat cu art. 966 din C. civ., care statuează că obligația fără cauză sau

fondată pe o cauză falsă, nelicită nu poate avea nici un efect. Drept urmare,

s-a dispus anularea transferului dreptului de proprietate al autovehiculului în

litigiu, reținând că între părți nu existau creanțe reciproce exigibile care să

fie stinse printr-o astfel de tranzacție comercială.

Prin decizia civila nr. 245/2007

Curtea de Apel Cluj a constatat nulitatea apelului declarat de către parata SC

J.I. SRL Bistrița motivat de faptul că declarația de apel nu a fost semnată de

vreun reprezentant legal al societății apelante.

Înalta Curte de Casație și Justiție

prin Decizia nr. 2686 din data de 02 octombrie 2008, a admis recursul declarat

de pârâta SC J.I. SRL Bistrița împotriva Deciziei nr. 245/2007 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

In considerentele deciziei de casare,

s-a reținut că manifestarea de voință a societății pârâte, pe tot parcursul

procesului a fost aceea de a fi reprezentată și de a-și formula apărările corespunzătoare

fiecărui stadiu procesual.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj

prin decizia civilă nr. 156 din 29 octombrie 2009 a admis apelul pârâtei SC J.I. SRL, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins

acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

În argumentarea acestei decizii

instanța de apel făcând aplicarea deciziei din recursul în interesul Legii nr.

32 din 09 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a apreciat că față

de faptul că s-a solicitat să se constate nulitatea transferului dreptului de

proprietate cu privire la un autocar și fiind în prezența unui litigiu

evaluabil în bani sunt incidente dispozițiile art. 720

1

C. proc.

civ. referitoare la obligativitatea procedurii concilierii, conciliere care în

speță nu a avut loc. În consecință instanța de apel a apreciat că în lipsa

acestei proceduri acțiunea este inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii reclamanta

SC D.T.I. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecarea apelului.

În argumentarea motivului de

nelegalitate invocat, recurenta a susținut că, instanța de apel a încălcat și

aplicat greșit dispozițiile art. 294 și ale art. 720

1

C. proc. civ.

precum și dispozițiile art. 329 C. proc. civ. prin care a aplicat dispozițiile

deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 dată în interesul legii de Înalta Curte de

Casație și Justiție

Recurenta a susținut că excepția inadmisibilității

acțiunii pentru lipsa concilierii prealabile a fost formulată abia în apel, iar

instanța de apel a procedat la administrarea de probe noi pentru judecarea

apelului pe fond admiterea excepției nu numai că nu se justifică dar încalcă

reclamantei dreptul fundamental privind accesul la justiție.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru următoarele considerente.

Prin dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., s-a reglementat efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul

de a se încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă

parte.

Rațiunea reglementării menționată a

rezultat, din necesitate de a se degreva rolul instanțelor și de a se simplifica

procedura soluționării cauzelor având ca obiect pretenții de natură bănească,

cauze care pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen rezonabil,

astfel încât să se dea prioritate voinței părților în ceea ce privește

soluționarea litigiilor pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă.

Dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ. pot constitui un veritabil fine de primire la data introducerii

acțiunii. Or, în speță, după depunerea cererii și comunicarea pretențiilor și

după parcurgerea unui grad de jurisdicție invocarea de către instanța de apel a

lipsei concilierii prealabile apare excesiv de formal, cu efecte contrare

scopului procedural urmărit.

Prin această excepție se deteriorează

scopul procedurii de a asigura o mai mare celeritate în soluționarea litigiilor

comerciale ajungându-se la un efect contrar, ceea ce încalcă însăși rațiunea

avută în vedere de legiuitor.

Totodată de reținut este și greșita

raportare a instanței de control judiciar la efectele Deciziei nr. 32/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție din perspectiva aplicării în timp a unei

decizii în interesul legii. Astfel, Decizia nr. 32 a Secțiilor Unite a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost publicată în M. Of. al României la data de

10 decembrie 2008, iar în raport de data introducerii acțiunii, respectiv 12

decembrie 2006, dispozițiile acesteia devin obligatorii de la data publicării.

Având în vedere că instanța de apel a

soluționat apelul pe excepția inadmisibilității, fără a intra în cercetarea

fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul,

va casa decizia recurată, și va trimite cauza la aceeași instanță pentru

rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC D.T.I. SRL Bistrița prin

lichidator judiciar V.C.I. Bistrița

împotriva deciziei civile nr. 156 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 iunie 2010.