ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3159/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1028 din 20 decembrie 2005 a Tribunalului Călărași s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC H.G.I. Olanda prin H.G.I. Sucursala România și pârâta SC A.T.C. SRL Călărași a fost obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie 4 autobuze marca mercedes. S-a respins cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de leasing nr. 018/46/2000 încheiat între reclamanta și utilizator și aceasta a fost obligată la 4.192,5 R cu titlu de cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâta SC A.C. SRL Călărași împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia comercială nr. 476 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

S-a reținut în considerentele deciziei că în raport de obiectul acțiunii formulate de reclamantă în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la restituirea autobuzelor deținute întrucât reclamanta a făcut dovada achiziționării autobuzelor ca proprietar, în timp ce pârâta a dobândit bunurile de la o persoană juridică care era doar utilizator în sistem leasing a acestora cu interdicția contractuală de a le înstrăina sau închiria. Cu privire la cererea reconvențională, tribunalul a reținut corect că motivele invocate nu pot constitui cauze de constatare a nulității absolute a contractului de leasing. Faptul că reclamanta are de recuperat creanțe de la locatarul bunurilor nu o împiedică să solicite intrarea în posesie asupra bunurilor cedate în regim leasing în condițiile prevăzute de O.G.

nr. 51/1997. Împotriva acestei decizii pârâta SC A.C. SRL Călărași a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat în principal casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului modificarea în tot a deciziei și rejudecând cauza să se admită apelul pârâtei în sensul să se respingă acțiunea principală și să se admită cererea reconvențională, să se constate nulitatea absolută a contractului de leasing nr. 018/HG/2000 încheiat între H.G.I. Olanda și SC E.F. SRL Aiud – România. A susținut recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că hotărârea instanței de apel este nelegală deoarece la termenul din 27 septembrie 2006 când cauza a fost soluționată procedura de citare a părților a fost viciată deoarece nu au fost citate la noul sediu al Curții de Apel București, situat în Splaiul Independenței.

Că deși în urma investigațiilor făcute a ajuns la această instanță nu i s-a permis accesul în incintă deoarece personalul auxiliar era în grevă și ulterior a aflat că litigiul a fost soluționat numai în prezența intimatei-reclamante care a fost reprezentată de apărătorul său. S-a invocat că, la termenul din 27 septembrie 2006, a fost lipsă de procedură și cu intimata SC E.F. SRL Aiud societate aflată în procedura de lichidare judiciară și care trebuia să fie citată prin lichidatorul judiciar conform dispozițiilor legii nr. 64/1995 cu modificările ulterioare. A arătat recurenta că în mod greșit instanța de apel a reținut că intimata-reclamantă a făcut dovada achiziționării autobuzelor de la adevăratul proprietar, întrucât aceasta este doar beneficiara unor facturi externe fără alte dovezi ale plății.

Că a făcut dovada achitării contravalorii mijloacelor de transport cumpărate de la SC E.F. SRL Aiud. Intimata-reclamantă nu a dovedit că anterior încheierii contractului de leasing, în anul 2000 cu SC E.F. SRL Aiud era proprietara mijloacelor de transport în Olanda. Prin motivul de rcurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat soluția instanței de apel și pe considerentul că a interpretat greșit actul dedus judecății și a dat contractului de leasing valoarea unui titlu de proprietate, întrucât acesta reprezintă doar un act special de dare în folosință a bunurilor mobile pe perioada valabilității lui. Intimata-reclamantă nu a dovedit ce plăți a efectuat către firma olandeză pentru a se stabili exact care este debitul de achitat ce a condus la formularea acțiunii în revendicare imobiliară.

Instanța de apel printr-o interpretare greșită a actului dedus judecății a apreciat că un contract de leasing extern reprezintă titlu de proprietate, în timp ce contractul de vânzare-cumpărare, facturile și dovezile de plată ale recurentei nu reprezintă un just titlu. S-a susținut că ambele instanțe nu s-au pronunțat asupra anulării acesteia titlului recurentei, cerere solicitată în subsidiar de intimata-reclamantă, așa încât nu putea prin compararea titlurilor să constate că cel al acesteia, respectiv contractul de leasing este mai caracterizat decât al recurentei. În ultimul motiv de recurs s-a susținut că hotărârea instanței de apel nu este motivată în fapt și în drept așa cum o cer dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă H.G.I. Olanda prin H.G.I., sucursala România a solicitat respingerea recursului deoarece recurenta a avut cunoștință de termenul la care litigiul s-a soluționat la noul sediul al instanței de apel, iar pe fondul recursului a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra celor opt autobuze marca Mercedes cumpărate de la firma germană, respectiv adevăratul proprietar. Recursul pârâtei nu este fondat. Susținerea recurentei că litigiul a fost soluționat cu procedura viciată deoarece nu a fost citată să se prezinte la noul sediu al Curții de Apel București din Splaiul Independenței nu este întemeiată.

Astfel, la termenul din 28 iunie 2006, când cauza a fost amânată, la data de 27 septembrie 2006, li s-a comunicat părților prezente, respectiv recurentei, că începând cu data de 1 septembrie 2006 sediul definitiv al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială va fi în București Splaiul Independenței sector 4, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată. Afirmația recurentei că intimata SC E.F. SRL Aiud se află în procedura de lichidare judiciară conform Legii nr. 64/1995 și trebuia citată prin lichidator judiciar nu poate fi examinată întrucât poate fi invocată numai de această parte conform art. 108 alin. (2) C. proc. civ. Nici celelalte critici care vizează fondul litigiului, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii nu sunt întemeiate. Intimata-reclamantă H.G.I. Olanda prin H.G.I., sucursala România în calitate de locator a încheia, la data de 26 aprilie 2000, cu intimata-pârâtă SC E.F. SRL Aiud în calitate de utilizator contractul de Leasing nr. 018/HG/2000 având ca obiect închirierea unui număr de patru autobuze, durata contractului fiind de 36 luni. În vederea executării acestui contract, intimata-reclamantă a cumpărat de la firma G.K. din Germania opt autobuze marca Marcedes, prețul fiind achitat în baza facturii 0171/7723063 din 13 aprilie 2000, a extrasului de cont și chitanței depuse la dosar acte din care rezultă calitatea de cumpărător al acesteia.

Cu toate că intimata-pârâtă SC E.F. SRL Aiud avea interdicție de a subînchiria bunurile dobândite în baza contractului de Leasing 018/HG/2000, a încheiat contractul de închiriere nr. 43 din 1 septembrie 2001 cu recurenta-pârâtă SC A.C. SRL, pe care aceasta din urmă le-a achiziționat conform facturii nr. 1081930 din 12 noiembrie 2001. Susținerea recurentei că intimata reclamantă este doar beneficiara unor facturi externe este contrazisă de probele administrate în cauză , respectiv factura nr. 005/2000 din 13 aprilie 2000 din care rezultă că a dobândit autoturismele de la firma germană în calitate de proprietar, conform art. 480 C. civ., extrasul de cont declarația de export și declarațiile vamale depuse în copie la dosar.

Pe de altă parte, intimata-reclamantă a depus la dosar, sentința civilă nr. 2184 din 13 iulie 2004 a Judecătoriei Călărași, Județ Călărași rămasă irevocabilă prin care s-a constatat în contradictoriu cu recurenta-pârâtă că este proprietara de drept a celor patru autobuze marca Mercedes și identificate aflate în detenția precară a acesteia. S-a constatat totodată inopozabilitatea față de reclamantă a hotărârii arbitrale nr. 28/2003 a Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului Alba prin care s-a constatat în contradictoriu cu SC E.F. SRL Aiud că SC A.C. SRL Călărași a dobândit dreptul de proprietate asupra acestor autobuze. În raport de aceste considerente și față de cele reținute de instanța de apel, afirmația recurentei că s-a avut în vedere că titlul de proprietate al intimatei-reclamante este contractul de leasing, va fi înlăturată întrucât nu are suport probator.

De menționat că intimata-pârâtă SC E.F. SRL Aiud a încheiat contractul de închiriere nr. 43 din 1 septembrie 2001 cu recurenta - pârâtă deși prin contractul de leasing avea interdicție în acest sens. Mai mult, recurenta a cumpărtat autobuzele conform facturii nr. 1081930 din 12 noiembrie 2001, în timp ce contractul de leasing încheiat între intimata-reclamantă și intimata-pârâtă SC E.F. SRL Aiud era în derulare, durata fiind de 36 de luni (aprilie 2000 – aprilie 2003). Critica recurentei că instanțele nu s-au pronunțat asupra cererii solicitată de intimata-reclamantă în subsidiar privind anularea titlului recurentei nu poate fi invocată decât de aceasta din urmă, fiind lipsită de interes. Nu poate fi reținută susținerea recurentei că decizia instanței de apel nu este motivată conform art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., deoarece din considerente rezultă că au fost examinate toate motivele invocate de aceasta în cererea de apel. Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.C. SRL Călărași împotriva deciziei comerciale nr. 476 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2007.