ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 317 din 5 iunie 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 raportat la art. 428 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul F.P. Împotriva Deciziei penale nr. 1149 din 01 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că a fost formulată de către condamnatul F.P. contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1149/2012 din data de 01 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași (Dosar nr. 1741/239/2008*), invocându-se dispozițiile art. 386 lit. b), c), e) C. proc.

civ. Analizându-se contestația prin prisma dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., s-a constatat că decizia penală contestată a fost pronunțată la data de 01 noiembrie 2012, iar cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul F.P. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 19 mai 2014. Au fost avute în vedere dispozițiile art. 428 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere. Deși contestatorul a invocat dispozițiile art. 386 C. proc. civ., instanța s-a raportat la dispozițiile art. 426, 428, 429 și 431 C. proc.

pen. întrucât decizia contestată este pronunțată de o instanță penală și a constatat că termenul legal de 10 zile pentru formularea contestației în anulare a fost cu mult depășit. Analizând actele și lucrările Dosarului nr. 1741/239/2008*, curtea de apel a reținut următoarele: 1. contestatorul F.P. a luat cunoștință de Decizia penală nr. 1149/2012 din data de 01 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași la data de 08 februarie 2013, când acestuia i s-a eliberat (la cerere) copie din motivarea deciziei penale (Dosar nr. 1741/239/2008*); 2. contestatorul F.P.

a mai formulat o contestație în anulare împotriva aceleiași decizii penale la data de 15 februarie 2013 (când a formulat o cerere de eliberare copie de pe Decizia penală nr. 1149/2012 - Dosar nr. 111/45/2013) și a fost soluționată prin Decizia penală nr. 407 din 11 aprilie 2013 - fiind respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare; 3. contestatorul a formulat prezenta contestație în anulare la data de 19 mai 2014 și chiar dacă instanța nu are în vedere datele anterioare și certe la care acesta a luat cunoștință de hotărârea penală contestată, va analiza termenul de introducere a cererii prin raportare la data de 01 februarie 2014, când a intrat în vigoare Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

Prin prisma acestor argumente de fapt și raportat la cerințele privind examinarea în principiu a contestației în anulare prevăzute de art. 431 alin. (2) teza I C. proc. pen., curtea de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare. Împotriva Deciziei penale nr. 317 din 5 iunie 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat apel contestatorul F.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul din data de 8 septembrie 2014, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității apelului, solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac promovate în cauză. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speță, contestatorul a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 317 din 5 iunie 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori - prin care, în temeiul art. 431 raportat la art. 428 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă contestația în anulare pe care a formulat-o împotriva Deciziei penale nr. 1149 din 01 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași - hotărâre care, însă, este definitivă. Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul F.P. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul F.P. împotriva Deciziei penale nr. 317 din 5 iunie 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2014. Procesat de GGC - NN