ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului formulat de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 407 din 11 aprilie 2023, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de către petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 14 din 12.01.2022 a Curții de Apel Iași, pronunțate în Dosarul penal nr. x/2020 al Curții de Apel Iași.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut că, prin cererea formulată de petentul A., deținut în Penitenciarul Iași, înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 08.02.2023, sub nr. x/2023, s-a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 14 din 12.01.2022 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2020 al Curții de Apel Iași.

Condamnatul-contestator și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., referitoare la o cauză de încetare a procesului penal și lit. d) a aceluiași text de lege, apreciind că instanța nu a fost compusă potrivit legii.

S-a arătat în contestația formulată că, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 207/2018:

"Apelurile și recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel", text aplicabil căilor de atac formulate în procesele pornite începând cu data de 01.01.2020. Ulterior, prin Legea nr. 198/2021, art. 1 pct. 1 s-a modificat din nou compunerea completelor de judecată în apel, astfel că "Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel", text ce a intrat în vigoare la data de 22.07.2021.

În esență, contestatorul a arătat că dosarul în care s-a dispus condamnarea sa a fost înregistrat în apel, pe rolul la Curții de Apel Iași, la data de 12.07.2021 și că a solicitat Curții de Apel Iași să îi comunice momentul la care s-a constituit completul de judecată investit cu soluționarea apelului, aspecte ce i-au fost comunicate, la a patra solicitare, după aproximativ 7 luni, prin Nota nr. x/05.08.2022 - Biroul de Informare și Relații Publice, arătându-se că:

"Dosarul nr. x/2020, (…) a fost înregistrat la Curtea de Apel Iași la data de 12.07.2021 (…), fiind repartizat în mod aleatoriu în aceeași zi la completul de judecată-Penal-Apel 3 compus din judecătorii B. și C.. Compunerea completului-Penal-Apel 3 a fost stabilită prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Curții de Apel Iași nr. 26/15.12.2021."

Contestatorul a apreciat că acest complet de judecată a fost constituit cu încălcarea legii pentru judecata în apel privind cauze începute după 01.01.2020.

În ceea ce privește incidența art. 426 lit. b), cu privire la infracțiunea de "introducere fără drept în țară de droguri de mare risc", pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni arată că în actul de sesizare s-au reținut următoarele:

"În perioada 23.02.2020 - 03.03.2020 a procurat din Țările de Jos cantitatea de 997,4 grame pulbere care conține cocaină cu suma de 40.000 euro, substanță ce a fost preluată în ziua de 03.03.2020 din Amsterdam de către inculpatul D., care ulterior a transportat-o pe traseul stabilit de inculpatul A. pe teritoriul mai multor state din Europa până în România, unde a intrat prin punctul de frontieră Borș în data de 04.03.2020."

A arătat, în esență că, forma sa de participare a fost greșit reținută, că cercetarea a avut la bază o sesizare din oficiu, din data de 23.02.2020, urmată în aceeași dată de o ordonanță de începere a urmăririi penale, fără a exista o infracțiune.

A arătat că, potrivit descrierii faptelor, acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, nu este o infracțiune consumată și nu există o dată a introducerii sau o cantitate de cocaină.

Contestatorul a susținut că pentru a exista o sesizare din oficiu trebuie să existe o faptă consumată, organele de urmărire penală nu se pot sesiza dacă află că se pregătește săvârșirea unei infracțiuni.

De asemenea, contestatorul a invocat dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h), referitoare la o cauză de nepedepsire, făcând trimitere la art. 23 - 31 din C. pen., susținând că, în calitate de administrator al firmei, nu a avut cunoștință despre conținutul unui colet expediat de o persoană din U.K.

De asemenea, contestatorul a evocat existența unor probatorii asupra cărora instanța de apel nu s-ar fi pronunțat, respectiv declarația investigatorului, declarația inculpatului D., declarația martorului E., convorbiri telefonice, care ar fi dovedit faptul că nu a participat la săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc.

Contestatorul a susținut că, atât timp cât este incidentă o cauză de încetare a procesului penal cu privire la infracțiunea de "trafic de droguri de mare risc", respectiv cauza de nepedepsire, nu este îndeplinită o condiție esențială prevăzută de lege cu privire procesul-verbal de sesizare din oficiu și a ordonanței de începere a urmăririi penale.

Cu privire la infracțiunea de "trafic de droguri de mare risc", contestatorul susținut că au fost reținute 3 acte materiale, despre care, deși în actul de sesizare nu se precizează, instanțele de judecată au reținut ca loc de săvârșire mun. Iași, locul ultimului act material.

Contestatorul a evocat aceea că, pentru două dintre actele materiale nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind cu desăvârșire informațiile referitoare la data și locul comiterii, iar aceste informații nu ar reieși nici din declarația investigatorului sub acoperire.

În continuare s-a susținut că în raport cu cantitatea de 0,55 grame confiscată, nu există înregistrări audio-video sau martori, ci doar două procese-verbale întocmite de acesta.

Contestatorul a găsit relevant a evoca și faptul că a adresat Petiția nr. x/22.09.2022 Avocatului Poporului, cu privire la instigarea la săvârșirea faptelor de către investigatorul sub acoperire, dovadă fiind chiar mențiunile din cuprinsul procesul-verbal întocmit de către investigatorului sub acoperire:

"ca urmare a înțelegerii prealabile am luat legătura cu numitul vechiul F.", însă nu există probe sau indicii cu privire la această înțelegere prealabilă.

În fața Curții de Apel Iași, în urma consultării cu apărătorul desemnat din oficiu, la termenul din data de 30.03.2023, condamnatul-contestator a solicitat admiterea în principiu a contestației în anulare formulată, invocând dispozițiile art. 426 lit. d) C. proc. pen., având în vedere susținerile formulate la fila x din cererea de contestație, respectiv "faptul că nu am reclamat fapta în termenul legal nu înseamnă că ea nu s-a produs sau că efectele ei nu mai există" și faptul că informațiile necesare susținerii contestației în anulare i-au fost comunicate prin Nota Curții de Apel nr. 58/IP/05.08.2022, așadar după aproximativ 7 luni de la rămânerea definitivă a Deciziei Curții de Apel nr. 14/2022.

Cu acest ultim argument, condamnatul a apreciat că termenul de formulare al contestației în anulare s-ar fi prorogat.

Cu privire la motivul de contestație bazat pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., respectiv existența cauzei de încetare a procesului penal, a solicitat a se avea în vedere că este formulată în condițiile prevăzute de lege, inclusiv cu respectarea termenului.

Examinând admisibilitate în principiu a căii de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale, Curtea de Apel Iași a reținut că Decizia penală nr. 14 din data de 12.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul nr. x/2020 a devenit definitivă la data pronunțării.

Curtea a constatat că obiectul cauzei îl constituie contestația în anulare formulată de către condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 14 din data de 12.01.2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2020.

Fiind o contestație în anulare, pe care condamnatul a întemeiat-o pe dispozițiile art. 426 lit. b) și d) din C. proc. pen., contestația în anulare se poate formula, pentru primul caz, oricând, conform art. 428 alin. (2) din C. proc. pen., iar pentru cel de-al doilea, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, potrivit art. 428 alin. (2) C. proc. pen.

S-a arătat că, astfel cum sunt reglementate motivele de contestație în anulare în C. proc. pen. și raportând cererea contestatorului la textele de lege indicate, rezultă că solicitarea sa nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen., chiar dacă aparent, formal, acesta a încercat să o încadreze în dispozițiile art. 426 lit. b) și d) C. proc. pen.

Sintetizând și reluând motivele menționate în scris, Curtea a constatat că, în primul rând, în cadrul legal al contestației în anulare, întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., cu privire la infracțiunea de "introducere fără drept în țară de droguri de mare risc", condamnatul a susținut că din modalitatea în care a fost descrisă fapta, aceasta nu întrunește elementele constitutive al infracțiunii, nefiind indicată o dată a introducerii în țară a drogurilor sau o cantitate exactă de cocaină ce ar fi fost transportată. De asemenea, a invocat dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) referitoare la o cauză de nepedepsire, făcând trimitere la toate cele prevăzute la art. 23 - 31 din C. pen.

Cu privire la infracțiunea de "trafic de droguri de mare risc", a precizat că au fost reținute 3 acte materiale, săvârșite împreună cu un investigator sub acoperire, actele presupus comise neîntrunind elementele constitutive ale unei infracțiuni, neexistând probe care să susțină această acuzare și, în plus, arătând că a fost provocat de către investigatorul sub acoperire.

Curtea a plecat în analiza sa de la premisa că acesta cale extraordinară de atac, contestația în anulare, are o natură juridică mixtă, atât de anulare, cât și de retractare (natura "în anulare" a căii de atac semnifică faptul că "verificarea pe care o face instanța în cadrul contestației în anulare reprezintă o apreciere asupra încălcării unor garanții procesuale ce nu țin de fondul cauzei, dar care s-au produs" - cum se arată prin Decizia nr. 10 din data de 29 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală -, iar natura "de retractare" pune instanța în situația de "a verifica, ea însăși, condițiile legale în care a dat hotărârea și, dacă este cazul, de a o infirma, fără însă a-și putea extinde controlul asupra legalității sau temeiniciei soluției pronunțate" - cum se arată prin Decizia nr. 10 din data de 29 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală).

Ca atare, a reținut că, pe calea contestației în anulare, nu pot fi invocate chestiuni privind fondul cauzei, ci numai erori de procedură. Astfel, potrivit Deciziei nr. 453/2020 a Curții Constituționale (M. Of. nr. 1.190/7.12.2020):

"omisiunea instanțelor de judecată de a se pronunța cu privire la incidența unei cauze de încetare a procesului penal reprezintă o eroare de procedură, în acest caz instanța neanalizând aspectele ce ar putea determina o soluție de încetare a procesului penal." "intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului și în condițiile reglementate expres în art. 426 - 432 din C. proc. pen.."

Curtea a mai reținut că argumentele prezentate de către condamnat în susținerea primului caz de contestație în anulare invocat, se circumscriu unor veritabile motive de fond și critici adresate hotărârii de condamnare (privind încadrarea juridică, situația de fapt reținută și probatoriile administrate în cursul judecării cauzei), ce însă nu pot fi reluate cu ocazia judecării contestației în anulare, aspectele învederate de către condamnat nefăcând obiectul acestei proceduri. Elementele ce țin de însăși existența infracțiunii, de probe care au fost sau nu analizate în fond (declarația investigatorului, declarația inculpatului D., declarația martorului E., convorbiri telefonice), de numărul actelor materiale, de cantitatea de droguri transportată sau alte chestiuni de fapt, ce au fost analizate și stabilite cu autoritate de lucru judecată în cursul judecății în fond și în apel, nu pot fi reanalizate cu ocazia prezentei proceduri.

Condamnatul a mai invocat existența unei cauze de nepedepsire, făcând însă trimitere la dispozițiile art. 23-31 C. pen. care se referă la cauzele de neimputabilitate. Cauzele de nepedepsire sunt cauze legale, personale, generale sau speciale reglementate prin dispoziții penale exprese prin care se acordă, anumitor persoane care au săvârșit infracțiuni, beneficiul abstract al neaplicării unei sancțiuni, iar cauzele de neimputabilitate sunt cauze ce înlătură o trăsătură esențială, imputabilitatea, în lipsa căreia fapta nu constituie infracțiune.

În timp ce acestea din urmă (cauzele de neimputabilitate) țin tot de o analiză a fondului, a existenței infracțiunii, analiză pe care, s-a stabilit anterior, că nu o poate realiza instanța cu ocazia soluționării unei contestații în anulare, cauzele de nepedepsire ar putea conduce la o încetare a procesului penal, dacă s-ar constata că existau la momentul judecății în apel probe cu privire la existența unei eventuale astfel de cauze.

S-a arătat că aceste cauze de nepedepsire sunt expres prevăzute de lege, iar condamnatul nu a indicat și nici nu a probat existența vreunei cauze de nepedepsire care să fie incidentă în cauză. Din aspectele învederate, instanța a apreciat că această cale de atac este inadmisibilă în principiu, motivul invocat de condamnat, deși aparent încadrat în textul de lege, respectiv art. 426 lit. b) din C. proc. pen., nevizând, în realitate, o cauză anume de nepedepsire, ci, mai degrabă, tinzând la o reevaluare a probatoriului analizat în fond și în apel.

Condamnatul a mai invocat, în susținerea contestației sale, și incidența dispozițiilor art. 426 lit. d) C. proc. pen., argumentând faptul că, deși legea, la momentul la care s-a constituit completul care a judecat cauza sa în apel, prevedea că acesta trebuie să fie compus din trei membri, i s-a comunicat faptul că soluționarea apelului a fost realizată de doi judecători. Astfel, a apreciat că judecata în calea de atac a apelului s-a realizat de un complet compus în mod nelegal.

Analizând susținerile contestatorului și actele și lucrările dosarului de fond, Curtea a reținut că Dosarul nr. x/2020, având ca obiect "trafic international de droguri" a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, la data de 27.05.2020 (urmare a emiterii rechizitoriului din data de 27.05.2020, în Dosarul penal nr. x/2020 al D.I.I.C.O.T. Iași), fiind soluționat prin Sentința penală nr. 262/23.06.2021, prin care instanța a dispus următoarele, în ceea ce îl privește pe contestatorul A.:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la următoarele pedepse:

1) pedeapsa închisorii de 9 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de introducere fără drept în țară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.. În temeiul art. 67 alin. (29) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsă accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

2) pedeapsa 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din C. pen.. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsă accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 9 ani și 6 luni, la care adaugă sporul de 1/3 din cuantumul celeilalte, de 2 ani și 6 luni, rezultând o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În temeiul 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului prin sentința penală, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 5 ani. În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., a contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului, acesta urmând a executa pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A constatat că infracțiunile au fost săvârșite de inculpat în termenul de supraveghere stabilit prin Sentința penală nr. 162/04.02.2019 a Judecătoriei Panciu, rămasă definitivă prin neapelare la 27.12.2019. În temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 162/04.12.2019 a Judecătoriei Panciu, rămasă definitivă prin neapelare la 27.12.2019, pedeapsă pe care, conform art. 43 alin. (2) C. pen. și art. 96 alin. (5) C. pen. a adăugat-o la pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală, de 12 ani închisoare, rezultând o pedeapsa finală de 13 ani și 4 luni închisoare. Pedeapsa finală aplicată inculpatului A. a fost de 13 ani și 4 luni închisoare. În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen. a adăugat la pedeapsa complementară rezultantă, aplicată inculpatului prin sentință, de 5 ani, perioada rămasă neexecutată, de 1 an și 300 zile din durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a),b) din C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 162/04.12.2019 a Judecătoriei Panciu, rămasă definitivă prin neapelare la 27.12.2019, inculpatul urmând a executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen., pe durata maximă prevăzută de art. 66 alin. (1) din C. pen., de 5 ani. În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., a adăugat la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului prin sentință, pedeapsa accesorie aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 162/04.12.2019 a Judecătoriei Panciu, rămasă definitivă prin neapelare la 27.12.2019, inculpatul urmând a executa pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen., pe durata executării pedepsei rezultante principale.

În temeiul art. 72 din C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de la 05.03.2020 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea penală nr. 70/JDL din data de 06.03.2020 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Pe rolul Curții de Apel Iași, Dosarul nr. x/2020 a fost înregistrat la data de 12.07.2021, calea de atac a apelului declarat de inculpații D. și A..

Prin Decizia penală nr. 14/12.01.2022, Curtea de Apel Iași s-a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 262 din 23.06.2021, pronunțate de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. x/2020, sentință pe care a desființat-o în parte, în latură penală, iar rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă principală, de 13 (treisprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 9 (nouă) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de introducere fără drept în țară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 162/04.12.2019 a Judecătoriei Panciu, rămasă definitivă prin neapelare la 27.12.2019.

A înlăturat sporul de pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicat prin sentința penală apelată.

A redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de introducere fără drept în țară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., de la 9 (nouă) ani și 6 (șase) luni închisoare, la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și respectiv cuantumul pedepsei principale aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din C. pen., de la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare, la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare, la care a adăugat sporul de 1/3 din cuantumul celeilalte, respectiv sporul de 1 (unu) an și 10 (zece) luni, rezultând o pedeapsă de 9 (nouă) ani și 4 (patru) luni închisoare.

A menținut dispoziția din sentința penală apelată privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare, aplicată inculpatului Sentința penală nr. 162/04.12.2019 a Judecătoriei Panciu, rămasă definitivă prin neapelare la 27.12.2019, pedeapsă pe care, conform art. 43 alin. (2) C. pen. și art. 96 alin. (5) C. pen., a adăugat-o la pedeapsa rezultantă, de 9 (nouă) ani și 4 (patru) luni închisoare, rezultând o pedeapsa finală de 10 (zece) ani și 8 (opt) luni închisoare. (...)

În temeiul art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 72 alin. (1) teza I din C. pen., a dedus în continuare din durata pedepsei de 10 (ani) și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului A. și din durata pedepsei de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului D., perioada arestului preventiv a celor doi inculpați de după data de 23.06.2021, până la zi (12.01.2022).

În ceea ce privește succesiunea actelor normative ce reglementează compunerea completurilor de judecată în apel, Curtea a reținut că, Legea nr. 207 din 20.07.2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede următoarele: Art. I - Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în M. Of. nr. 827/13.06.2005, cu modificările și completările ulterioare: articolul 54, alin. (2): Apelurile și recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel."

Art. IV - Dispozițiile prezentei legi privind judecarea apelurilor în complet de 3 judecători se aplică cauzelor înregistrate pe rolul instanțelor după intrarea în vigoare a prezentei legi.

Ordonanța de Urgență nr. 3 din 5.02.2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru implementarea altor acte normative, în vigoare din 07.02.2014, prevede la punctul 4: Art. 54 - (1) Cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale; (11) Contestațiile împotriva hotărârilor pronunțate în materie penală de judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la judecătorii și tribunale se soluționează în complet format dintr-un judecător; (12) Contestațiile împotriva hotărârilor pronunțate în cursul judecății în materie penală în primă instanță de judecătorii și tribunale se soluționează în complet format dintr-un judecător.

(2) Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.

Ordonanța de urgență nr. 215 din 30.12.2020 privind adoptarea unor măsuri în materia alcătuirii completurilor de judecată în apel, prevede următoarele:

"Articol unic: (1) Dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2023. În procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2021 și până la data de 31 decembrie 2022 inclusiv, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători.

(2) În cauzele penale, dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică la judecarea apelurilor în cauzele care au fost înregistrate în primă instanță începând cu data de 1 ianuarie 2023. Apelurile formulate în cauzele penale înregistrate în primă instanță începând cu data de 1 ianuarie 2021 și până la data de 31 decembrie 2022 inclusiv se judecă în complet format din 2 judecători.

Ordonanța de urgență nr. 92 din 15.10.2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, la art. V alin. (2), precede următoarele:

(2) În cauzele penale, dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică la judecarea apelurilor în cauzele care au fost înregistrate în primă instanță începând cu data de 1 ianuarie 2021. Apelurile formulate în cauzele penale înregistrate în primă instanță începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și până la data de 31 decembrie 2020 inclusiv se judecă în complet format din 2 judecători."

Legea nr. 239 din 19.12.2019 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, prevede următoarele: 2. Articolul VI va avea următorul cuprins:

Art. VI - (1) Dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2021. În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și până la data de 31 decembrie 2020 inclusiv, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători.

(2) În cauzele penale, dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică la judecarea apelurilor în cauzele care au fost înregistrate în primă instanță începând cu data de 1 ianuarie 2021. Apelurile formulate în cauzele penale înregistrate în primă instanță începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și până la data de 31 decembrie 2020 inclusiv se judecă în complet format din 2 judecători."

Astfel, prin raportarea situației contestatorului la dispozițiile legale menționate anterior, astfel cum acestea s-au succedat în timp, Curtea a constatat că la momentul la care a fost emis rechizitoriul în cauză, respectiv la data de 27.05.2020, legea prevedea ca apelurile să fie judecate în complet de 3 judecători.

Cu toate acestea, se observă faptul că dispozițiile în vigoare la acel moment, nu s-au aplicat niciodată, având în vedere că aplicarea respectivelor prevederi a fost amânată succesiv, până când aceasta a fost eliminată definitiv, din rațiuni de ordin administrativ. Ca urmare, completul de apel, format din doi judecători, ce a soluționat calea de atac formulată de către contestator, a fost legal constituit, neputând atrage desființarea hotărârii pronunțate.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 22.09.2023, fiind fixat termen pentru judecată la data de 01.11.2023.

Examinând calea de atac promovată de apelantul A., prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlul preliminar, Înalta Curte amintește că, inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de baza legală.

Explicitând, inadmisibilitatea căii ordinare de atac a apelului intervine, în principal, în două situații, când apelul nu este prevăzut de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse nici unei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală (tardivitatea, neevaluată printre soluțiile reglementate, ar constitui, suplimentar, un motiv de inadmisibilitate).

În cauză, se reține că a fost declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 407 din 11 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în etapa admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac a contestației în anulare, hotărâre care este definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, însă aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 5 din 04 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în M. Of. nr. 248/10.04.2015) s-a statuat în sensul că (...) hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Or, prin decizia apelată în cauză s-a examinat exclusiv admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate împotriva Deciziei penale nr. 407 din 11 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Se constată, așadar, că apelantul a formulat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În plus, se reține că susținerile apelantului cu privire la faptul că instanța de fond a respins contestația în anulare numai cu privire la cazul prevăzut de art. 426 lit. b), fără a face referire la lit. d) din C. proc. pen., sunt nefondate. Curtea de Apel Iași a evaluat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) din C. proc. pen., apreciind că la instanța de apel, completul format din doi judecători, ce a soluționat calea de atac formulată de către contestator, a fost legal constituit.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 407 din 11 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 680 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 407 din 11 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 noiembrie 2023.

GGC - NN