ÎCCJ, Secția penală, decizia din 15.02.2022 — Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 9 februarie 2022, sub nr. x/2022, contestatorii A. și S.C.…

Prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Curții de Apel Iași nr. 24 din data de 17.09.2020 ("Hotărârea nr. 24/17.09.2020") - art. 1.5. a fost desființat completul de judecată noul C. proc. pen..-Penal-Apel_2, complet căruia îi fusese repartizat spre soluționare dosarul nr. x/2015;

Ca urmare a desființării completului căruia îi fusese repartizată cauză, în conformitate cu dispozițiile din Hotărârea nr. 24/17.09.2020, cauza a fost repartizată ciclic completului noul C. proc. pen..-Penal-Apel_7 în compunerea aprobată prin aceeași Hotărâre nr. 24/17.09.2020, respectiv jud. H. și jud. I. - art. 1.3.;

Prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Iași nr. 32 din data de 22.12.2020 ("Hotărârea nr. 32/22.12.2020"), art. 2.2., începând cu data de 04.01.2021 a fost modificată compunerea completului noul C. proc. pen..-Penal-Apel_7, jud. I. fiind înlocuită cu jud. J.: completul noul C. proc. pen..-Penal-Apel_7 având din data de 04.01.2021 următoarea compunere: jud. H. și jud. J.. Astfel, s-a precizat că Hotărârea nr. 32/22.12.2020 nu conține niciun fel de derogare cu privire la dosarele repartizate la data hotărârii completului, respectiv dosare în care aceste complete au dispus măsuri sau au rămas în pronunțare;

În conformitate cu prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 304/2005, respectiv art. 19 alin. (1) lit. h) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, compunerea completelor este stabilită exclusiv de către Colegiul de Conducere al instanței care stabilește anual compunerea completelor, iar, conform Hotărârii nr. 32/22.12.2020 pentru anul 2021 la nivelul Curții de Apel Iași în materie penală și pentru cauze cu minori, nu a fost aprobat și nu există constituit niciun complet în compunerea jud. H. și jud. I.;

Cu toate acestea, la data de 07.01.2021, în cauză a fost pronunțată încheierea din data de 07.01.2021, prin care au fost soluționate, în parte, apelurile formulate de către inculpații din cauză de către un complet format din jud. H. și jud. I., complet a cărui activitate în această compunere a încetat la data de 03.01.2021, conform Hotărârii nr. 32/22.12.2020;

Cu privire la încheierea pronunțată la data de 07.01.2021, inculpații din prezenta cauză au formulat: (i) cerere privind constatarea nulității absolute a hotărârii (încheierea din data de 07.01.2021) pronunțată de un complet într-o compunere ce nu a fost aprobată de către Colegiul de Conducere al Curții de Apel Iași; (ii) excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 32/22.12.2020; (iii) excepția lipsei de continuitate a completului de judecată în temeiul dispozițiilor art. 354 alin. (2) raportat la art. 370 alin. (2) raportat la art. 421 din C. proc. pen., respectiv art. 11 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv art. 19 alin. (1) lit. h) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, ce prevăd că: (i) completul de judecată trebuie să rămână același tot timpul judecății cauzei; după începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea dezbaterilor; (ii) asupra apelului, respectiv asupra tuturor motivelor de nelegalitate și netemeinicie, instanța urmează să se pronunțe printr-o hotărâre unică, decizie;

Or, în cauză, în fapt, dezbaterea apelului: (i) s-a derulat, în parte, în fața completului compus din jud. H. și jud. I. la data de 03.12.2020, dezbateri ce au privit doar o parte din motivele de nelegalitate a sentinței penale nr. 282/10.04.2020, motive cu privire la care completul anterior menționat (în compunerea menționată) s-a pronunțat prin încheierea din data de 07.01.2021, deși acesta fusese desființat începând cu 04.01.2021; (ii) urmează a se derula în parte în fața completului compus din jud. J. și jud. K., care ar urma să se pronunțe cu privire la celelalte motive de apel, motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței nr. 282/10.04.2020 pronunțată de Tribunalul Iași în cauză;

Toate excepțiile și cererile formulate de inculpați au fost respinse, Curtea de Apel Iași reținând că este posibilă pronunțarea în aceeași cauză (număr unic de dosar) a două hotărâri judecătorești, de două complete diferite, în soluționarea unui unic apel: respectiv, o hotărâre pronunțată de un complet cu privire la o parte din motivele de apel și o altă hotărâre, de un cu totul alt complet, cu privire la restul motivelor de apel.

În motivarea acestei soluții, Curtea de Apel Iași, reținând că "există situații în care instanța de apel se pronunță prin încheiere - hotărâre judecătorească prin care nu se soluționează fondul cauzei (de exemplu, când se critică încadrarea juridică dată faptei, ca motiv de apel, iar instanța de apel constată că se impune schimbarea încadrării juridice, situație în care, (...) -, când instanța de apel este obligată să se pronunțe cu privire la schimbarea încadrării juridice printr-o hotărâre judecătorească ce nu soluționează fondul cauzei, respectiv printr-o încheiere.", însă Curtea de Apel a ignorat faptul că exemplul prezentat este unul singular, expres prevăzut de lege și are la bază o prevedere cu caracter derogator ce urmărește asigurarea garanțiilor exercitării dreptului fundamental la apărare și nu poate fi utilizat într-un sens contrar celui pentru care a fost edictată, respectiv pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil. În contextul sus-descris, petenții, prin apărător ales, au solicitat a se constata că este întrerupt cursul justiției întrucât: - există o imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a faptului că o cauză penală (fără a exista vreo disjungere) urmează a fi soluționată prin două hotărâri, de către două complete de judecată diferite; - în cauză este o situație excepțională, care constituie o împiedicare a desfășurării normale a procesului penal, urmare a încălcării legii realizată de instanța de judecată sesizată cu soluționarea cauzei, în condițiile în care completul investit cu soluționarea apelului în prezent nu se poate pronunța pe apel în integralitatea lui printr-o unică hotărâre judecătorească. Pe cale de consecință, s-a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție ca, în exercitarea competenței prevăzute de art. 40 alin. (4) C. proc. pen.: (i) să constate că este întrerupt cursul justiției și că acesta nu poate fi reluat (în sensul că apelurile formulate în cauză nu pot fi soluționate în conformitate cu dispozițiile legii procesual penale și cu respectarea garanțiilor legale și convenționale) fără a se constata nulitatea absolută a încheierii din 07.01.2021; (ii) să se constate nulitatea absolută a încheierii din data de 07.01.2021, pronunțată în cauză de completul format din jud. H. și jud. I.. Cererea astfel formulată a fost adresată de către părțile anterior menționate Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrată sub nr. x/18.10.2021 la Registratura secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu adresa nr. x/21.10.2021, emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală - Cabinet președinte, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor din 17.12.2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Președintele secției organizează activitatea administrativ-judiciară a secției, având următoarele atribuții: (…) n) rezolvă corespondența secției și trimite, în cazurile prevăzute de lege, pe cale administrativă, cererile sau plângerile greșit îndreptate și le restituie pe cele care nu întrunesc condițiile legale", a fost înaintată la Curtea de Apel Iași cererea astfel formulată, cerere care a fost primită la Curtea de Apel Iași la data de 02.11.2021 (fiind înregistrată sub nr. x/2021 la data de 02.11.2021 la Registratura Curții de Apel Iași), dată la care a fost rezoluționată de către președintele secției Penale și pentru Cauze cu Minori a Curții de Apel Iași, în sensul dispunerii înaintării cererii la completul învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2015 Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza dispozițiilor art. 50 din Codul de procedură, rap. la art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către: 1. apelantul-inculpat A. și 2. apelanta-parte responsabilă-civilmente S.C. "B." S.R.L., CUI x, prin reprezentant legal A., prin reprezentant convențional L., cu sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură, în București, Splaiul Unirii, Nr. 16, Camera 807, privind constatarea întreruperii cursului justiției, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală - ca instanță competentă cu soluționarea cererii. A trimis cererea la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală. Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Iași, a reținut că, potrivit art. 40 alin. (4) din C. proc. pen.: "Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiției este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în cazurile prevăzute de lege". Astfel, potrivit dispozițiilor legale sus-citate soluționarea cazurilor în care este întrerupt cursul justiției este dată în competența funcțională exclusivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Legea procesual penală nu definește, nici nu exemplifică, care sunt cazurile în care cursul justiției este întrerupt, însă din jurisprudența instanței supreme se cristalizează condițiile ce trebuie să fie întrunite pentru a se reține un caz de întrerupere a cursului justiției, respectiv: a) să existe o încălcare a normelor referitoare la competența funcțională a instanței judecătorești, fie aceasta ca urmare a unei erori de interpretare, fie ca urmare a unei erori judiciare; b) încălcarea să fie realizată de către o instanță de judecată sesizată cu soluționarea unei cauze; c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanțe sau chiar a instanței care a încălcat norma procedural respectivă; d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluționării cauzei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziții legale referitoare la declinarea competenței sau conflictul de competență. Verificarea îndeplinirii (sau nu, după caz) a acestor condiții, privitoare la reținerea unui caz de întrerupere a cursului justiției sau, dimpotrivă, la constatarea că nu este întrerupt cursul justiției este, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., dată în competența, exclusivă de soluționare, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, în speță, prin motivele cererii formulate de părți s-a invocat, în esență, îndeplinirea acestor condiții sus-menționate și existența, în aprecierea părților, a unui caz de întrerupere a cursului justiției, privitor la competența funcțională a instanței investite cu prezenta cauză (în faza apelului) - activitatea de judecată constituind esența competenței funcționale a instanței și vizând pronunțarea unei soluții pe fondul acțiunii penale sau civile (or, instanța de față este învestită cu soluționarea apelurilor declarate în cauză împotriva sentinței penale nr. 282 din data de 10.04.2020 a Tribunalului Iași, prin care s-au soluționat, în primă instanță, acțiunea penală și acțiunea civilă în cauză). Verificarea însă a acestor condiții (din perspectiva îndeplinirii sau neîndeplinirii lor sau doar a unora dintre acestea) nu este dată în competența funcțională, nici materială, a niciuneia dintre instanțele judecătorești, altele decât Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că aceasta din urmă este unica instanță care poate soluționa, din perspectiva verificării și constatării îndeplinirii condițiilor anterior menționate, cazul/cazurile în care cursul justiției este întrerupt. În atare condiții, Curtea a constatat că cererea formulată de apelantul-inculpat A., precum și de apelanta - parte responsabilă civilmente S.C. "B." S.R.L. - părți în dosarul cauzei de față (aflată în faza judecății apelului), prin care s-a solicitat a se constata întreruperea cursului justiției (deci, a unui caz de întrerupere a cursului justiției) nu poate fi soluționată decât de către Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, în raport de competența funcțională exclusivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ce privește soluționarea cazurilor de întrerupere a cursului justiție, cererea formulată de părțile sus-menționate nu poate fi, în aprecierea Curții, ca fiind "greșit îndreptată" [în sensul dispozițiilor art. 24 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1.375/17.12.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare] la Înalta Curte de Casație și Justiție, ci, dimpotrivă, îndreptată în mod corespunzător: la singura instanță judecătorească ce are competența de a o soluționa. Or, părțile (apelantul-inculpat A., precum și apelanta - parte responsabilă civilmente S.C. "B." S.R.L.) au înaintat cererea la Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, prin trimiterea acesteia, pe cale administrativă, la Curtea de Apel Iași [în baza adresei nr. x/21.10.2021, emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală - Cabinet președinte], Curtea a constatat, pe de o parte, că cererea (ca act de sesizare a instanței) formulată de apelantul-inculpat A., precum și de apelanta - parte responsabilă civilmente S.C. "B." S.R.L. privind constatarea întreruperii cursului justiției nu a primit o soluționare [în sensul prev. de art. 40 alin. (4) din C. proc. pen..] din partea instanței unice competente a o soluționa - Înalta Curte de Casație și Justiție - iar, pe de altă parte, că cererea formulată de părți, ca urmare a trimiterii acesteia (în împrejurările sus-relevate) la Curtea de Apel Iași, nu poate fi soluționată, pentru lipsa de competență funcțională, dar și materială, a acestei din urmă instanțe de a proceda la soluționarea unei atare cereri. Examinând cererea formulată, Înalta Curte urmează să o respingă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Prealabil, Înalta Curte notează că, analiza caracterului fondat al oricărei cereri adresate unei instanțe de judecată nu poate fi examinată dacă nu sunt îndeplinite condițiile anume prevăzute de lege de care depinde însăși existența problemei de drept (indiferent de natura acesteia) în limitele susținute de subiectul care a învestit instanța. O cerere de constatare a întreruperii cursului justiție nu face excepție, astfel încât, raportat la speța de față, prealabil analizei criticilor apărării, va fi verificată situația premisă a solicitării adresată instanței: a) existența unui curs al justiției; b) existența unei întreruperi a respectivului curs al justiției. Lipsa oricăreia dintre cele două condiții ale situației premisă ori lipsa unei legături între cele două condiții (de exemplu să existe cursul justiției, dar cauza de întrerupere să nu îl vizeze) determină lipsa cadrului procesual care să permită instanței să procedeze la evaluarea fundamentului cererii. Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiției este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în cazurile prevăzute de lege. Făcând un examen doctrinar și jurisprudențial, s-a constatat că se ivește un caz de întrerupere a cursului justiției dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) există o încălcare a normelor referitoare la competența funcțională a instanței judecătorești fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare; b) încălcarea a fost realizată de către o instanță de judecată sesizată cu soluționarea unei cauze; c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanțe sau chiar a instanței care a încălcat norma procedural penală respectivă; d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluționării cauzei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziții legale referitoare la declinarea competenței, conflictul de competență. e) declinările de competență succesive. În practica judiciară, s-a menționat că întreruperea cursului justiției este o situație excepțională care constituie o împiedicare a desfășurării normale a procesului penal; de exemplu, o astfel de situație excepțională se produce în cazul desesizării organului judiciar, fără pronunțarea unei soluții legale și fără ca dosarul să fie preluat de un alt organ, sesizat în acest scop (Încheierea nr. 98 din data de 17 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020). Deopotrivă, în doctrină s-a susținut că "Analizând semantic expresia "întreruperea cursului justiției" ar rezulta că aceasta presupune orice situație în care procesul penal este blocat, instanța pe rolul căreia se află cauza neavând posibilitatea de a aplica norme de procedură penală, astfel încât nu se poate ajunge la pronunțarea unei soluții (hotărâre sau decizie). O altă accepțiune semantică a noțiunii ar putea consta și în lipsa sau nedesemnarea unei instanțe competente a soluționa cauza, rezultatul fiind același: imposibilitatea pronunțării unei soluții. Prin urmare, din punct de vedere semantic, expresia "întreruperea cursului justiției" presupune trei aspecte: în primul rând, inaplicabilitatea vreunor dispoziții de procedură penală referitoare, în principal, la competența funcțională, materială sau personală; în al doilea rând, această inaplicabilitate conduce la nedeterminarea unei instanțe competente a soluționa cauza penală, în conformitate cu prevederile de procedură penală; rezultatul inaplicabilității normelor de procedură penală este imposibilitatea finalizării cauzei, respectiv neputința pronunțării unei soluții definitive. În consecință, noțiunea de întrerupere a cursului justiției semnifică împrejurarea în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanțe judecătorești, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilității niciuneia din prevederile procedurale referitoare la competență, astfel încât nu se poate determina instanța competentă a dispune o soluție legală.(…) (N., Considerații în legătură cu noțiunea de întrerupere a cursului justiției în procesul penal în Revista Dreptul-Uniunea Juriștilor nr. 9/2012). Sintetizând istoricul cauzei, se constată că, la data de 17 iunie 2020, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2015, apelurile declarate, între alții, de inculpații C., D., părțile responsabile civilmente S.C. E. S.A., S.C. B. S.R.L., S.C. F. S.A. și S.C. G. S.A., împotriva sentinței penale nr. 282 din 10 aprilie 2020 a Tribunalului Iași, fiind fixat prim termen de judecată la data de 13 iulie 2020, când s-a dispus amânarea cauzei pentru a da posibilitatea inculpaților să-și angajeze apărători aleși. La data de 19 octombrie 2020, dosarul a fost repartizat ciclic completului A7, ca urmare a desființării completului A2. La termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2020, s-a dispus amânarea cauzei pentru a-i oferi procurorului posibilitatea de a lua cunoștință de motivele de apel formulate în cauză, prin care s-a ridicat excepția trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, de inculpatul C. și de partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L., precum și în vederea emiterii unei adrese către apelanta S.C. G. S.A. prin administrator judiciar LIDER - LICHIDARE și REORGANIZARE S.P.R.L. pentru a preciza data exactă și modalitatea în care a luat cunoștință de dispoziția de anulare a unor înscrisuri ce o privește, cuprinsă în sentința penală nr. 282/10.04.2020. La termenul de judecată din data de 03 decembrie 2020, s-a stabilit termen pentru pronunțare asupra excepțiilor trimiterii cauzei spre rejudecare invocate de apelanții din prezenta cauză. Prin încheierea din data de 07 ianuarie 2021, s-au respins, ca nefondate, excepțiile formulate de inculpații apelanți A., D., C., părțile responsabile civilmente apelante S.C. E. S.A., S.C. F. S.A., S.C. B. S.R.L. și de persoana interesată apelantă S.C. G. S.A prin lichidatorul judiciar LIDER - LICHIDARE și REORGANIZARE SPRL privind trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv la Tribunalul Iași. În cauză, au fost acordate termen de judecată consecutive, iar prin încheierea din data de 19 martie 2021, în baza dispozițiilor art. 68 alin. (5) și (6) din C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a admis declarația de abținere formulată de domnul judecător H. în cauza cu nr. x/2015 și s-a constatat intervenită incompatibilitatea domnului judecător în soluționarea cauzei. Conform art. 68 alin. (6) din C. proc. pen., s-au menținut actele îndeplinite și măsurile dispuse în cauză. Totodată, în baza dispozițiilor art. 68 alin. (5) din C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a respins declarația de abținere formulată de doamna judecător J. în cauza cu nr. x/2015. Prin încheierea din data de 13 aprilie 2021, Curtea de Apel Iași a dispus înaintarea cererilor de strămutare formulate în cauză de către inculpatul-apelant C. și de către apelanta G. S.A. la Înalta Curte de Casație și Justiție spre soluționare. S-a dispus înaintarea, spre soluționare, a cererilor de recuzare privind pe judecătorul J., unui complet legal constituit, conform regulilor prevăzute de Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului C.S.M. privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, precum și a cererilor de recuzare, menținute la prezentul termen, privind pe judecătorul H.. Prin încheierea din data de 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Iași, în baza art. 67 alin. (4) din C. proc. pen. cu referire la art. 67 alin. (5) din C. proc. pen. a retrimis cererile de recuzare privind pe judecător J. și judecător H., înaintate prezentului complet potrivit dispozitivului încheierii din 13.03.2021, completului în fața căruia au fost formulate în vederea parcurgerii filtrului de admisibilitate. Prin încheierile din data de 04 mai și 10 mai 2021, s-a amânat pronunțarea asupra admisibilității cererilor de recuzare. Ulterior, prin încheierea din data de 12 mai 2021, în baza dispozițiilor art. 67 alin. (5) rap. la art. 67 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat inadmisibilitatea cererii de recuzare și s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare privind pe judecătorul H., formulată de către apelanta S.C. "G." S.A., prin lichidator judiciar Lider - Lichidare și Reorganizare S.P.R.L., prin apărător ales, cerere însușită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales. În baza dispozițiilor art. 67 alin. (5) rap. la art. 67 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat inadmisibilitatea cererii de recuzare și s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare privind pe judecătorul H., formulată de inculpatul-apelant D. și de partea responsabilă civilmente-apelantă S.C. "E." S.A., prin apărător ales, cerere însușită de către inculpatul-apelant C., prin apărător ales, precum și de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales. S-a constatat admisibilă cererea de recuzare privind pe judecătorul J., formulată de către apelanta S.C. "G." S.A., prin lichidator judiciar Lider - Lichidare și Reorganizare S.P.R.L., prin apărător ales, cerere însușită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales. S-a constatat admisibilă cererea de recuzare privind pe judecătorul J., formulată de către inculpatul-apelant C., prin apărător ales, cerere însușită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales. S-a constatat admisibilă cererea de recuzare privind pe judecătorul J., formulată oral la termenul de judecată din data de 04.05.2021 de către inculpatul-apelant A., prin apărător ales. S-a constatat admisibilă cererea de recuzare privind pe judecătorul K., formulată oral la termenul de judecată din data de 04.05.2021 de către inculpatul-apelant A., prin apărător ales, cerere însușită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales. S-a dispus înaintarea cererilor de recuzare constatate ca fiind admisibile prin prezenta încheiere (respectiv, cererile de recuzare menționate la punctele III. - VI. din prezenta încheiere), privind pe judecătorii J. și K. - ambii membri ai completului penal colegial cu indicativul noul C. proc. pen..-PENAL-APEL 7 -, în vederea soluționării acestora, la completul competent, conform dispozițiilor prev. de Hotârărea nr. 1.375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Deopotrivă, prin încheierea din data de 18 mai 2021, în temeiul dispozițiilor art. 68 din C. proc. pen. și art. 64 aliniatul 1 lit. f) din C. proc. pen. a respins, ca nefondate, cererile de recuzare a judecătorului J., formulate de către apelanta S.C. "G." S.A., prin lichidator judiciar Lider - Lichidare și Reorganizare S.P.R.L., prin apărător ales, cerere însușită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales, de către inculpatul-apelant C., prin apărător ales, cerere însușită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales, de către inculpatul-apelant A.. În temeiul dispozițiilor art. 68 din C. proc. pen. și art. 64 aliniatul 1 lit. f) din C. proc. pen. a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a judecătorului K., formulată de către inculpatul-apelant A., cerere însușită de către partea responsabilă civilmente-apelantă B. S.R.L., prin apărător ales. Ulterior, în cauză s-au acordat termene de judecată succesive, iar prin încheierea din data de 09 iulie 2021, în baza dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare aduse prin Legea nr. 168/2018, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) și art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, ridicate în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Iași - faza judecății apelului - de către apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. F. S.A., cu sediul în (...), prin apărător ales. S-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) și art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, ridicate în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Iași - faza judecății apelului - de către apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. F. S.A., prin apărătorul său ales. S-a respinge, ca neîntemeiată, excepția privind nelegala compunere a completului de judecată, invocată în cadrul prezentului proces penal de către apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. F. S.A., cu sediul în (...), prin apărător ales. S-a respinge, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 32/22.12.2020 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Iași, invocată în cadrul prezentului proces penal de către apelanta-parte responsabilă civilmente S.C. F. S.A., cu sediul în (...), prin apărător ales. S-a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității absolute a încheierii din data de 07.01.2021, invocată în cadrul prezentului proces penal de către apelantul-inculpat D., domiciliat în (...), prin apărător ales. S-a respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei de continuitate a completului de judecată, invocată în cadrul prezentului proces penal de către apelantul-inculpat D., domiciliat în (...), prin apărător ales. În continuare, în cauză s-au acordat termene de judecată succesive în vederea continuării cercetării judecătorești. În acest context, Înalta Curte constată că încheierea din data de 07 ianuarie 2021 este o încheiere interlocutorie, adică o încheiere prin care instanța de judecată, fără a se hotărî în totul asupra fondului cauzei, soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase. Mai mult, asupra cerinței de imparțialitate a judecătorilor din compunerea completului învestit cu soluționarea cauzei de față s-a statuat prin soluțiile definitive pronunțate în cauză. Or, potrivit celor afirmate în scris de apelanți, în sensul să se constate întreruperea cursului justiției într-o cauză care, se află spre soluționare în calea ordinară a apelului, pe rolul Curții de Apel Iași, se reține că din perspectiva art. 40 alin. (4) din C. proc. pen. nu există un curs al justiției a cărui cauză de întrerupere să fie necesară a fi examinată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, aspectele invocate prin sesizarea formulată de apelanții din prezenta cauză privind soluționarea chestiunilor prealabile nu vizează încălcarea unor norme legale referitoare la competența funcțională a instanțelor judecătorești, care să genereze existența unui caz de întrerupere a cursului justiției. Împrejurarea că s-au pronunțat două hotărâri judecătorești în cadrul unui unic apel declarat, nu impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul competenței funcționale speciale prevăzută de art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., ci mai degrabă, apelanții au înțeles să invoce instituția întreruperii cursului justiției pentru a solicita instanței supreme o dezlegare asupra modalității de soluționării a cauzei, ceea ce excede cenzurii într-o astfel de procedură. Prin urmare, Înalta Curte reține că în cauză, niciuna dintre cerințele art. 40 alin. (4) din C. proc. pen. nu este îndeplinită, nefiind reținute elemente de natură să conducă la existența vreunui caz de întrerupere a cursului justiției unei cauze care să fie examinată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Ca atare, față de cele ce preced, va respinge ca inadmisibilă cererea de constatare a întreruperii cursului justiției formulată de petenții A. și S.C. B. S.R.L. privind constatarea întreruperii cursului justiției în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obligat petenții la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.