ÎCCJ, Secția penală

Asupra actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 44 din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat V.I., împotriva sentinței penale nr. 27 din 5 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosar nr. 2842/85/2010*.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Deliberând asupra contestației în anulare formulate Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut următoarele:

În

vederea soluționării cauzei s-a dispus acvirarea Dosarului nr. 2842/85/2010* al Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Analizând admisibilitatea contestației în anulare în raport de actele și lucrările dosarului și potrivit dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen. instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Curtea a precizat că hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi de procedură penală, respectiv Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă, astfel cum se reglementează expres în art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale (publicată în M. Of. nr. 515/14.08.2013).

Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța a constatat nerespectarea disp. art. 431 C. proc. pen., cererea de contestație nefiind făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 428 C. proc. pen., respectiv 10 zile de la data începerii executării deciziei contestate, în speța de față, contestația în anulare a fost formulată la data de 7 ianuarie 2014, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, executarea pedepsei a început la data de 19 noiembrie 2012, astfel că, ultima zi în care ar fi putut formula în termen contestația în anulare este 30 noiembrie 2012.

Il. Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul V.I., în termenul legal.

Analizând apelul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, analizând admisibilitatea contestației în anulare în raport de actele și lucrările dosarului și potrivit dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat, în mod legal, că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen. instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit art. 428 C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.

Examinând cauza, Înalta Curte constată că apelantul a invocat ca motiv al contestației în anulare art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel că contestație nu a fost făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 428 C. proc. pen., respectiv 10 zile de la data începerii executării deciziei contestate, în speța de față, contestația în anulare fiind formulată la data de 7 ianuarie 2014, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, executarea pedepsei a început la data de 19 noiembrie 2012, astfel că, ultima zi în care ar fi putut formula în termen contestația în anulare este 30 noiembrie 2012.

Față de aceste aspecte, sentința penală nr. 44 din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, este temeinică și legală, motiv pentru care va respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatorul V.I.

Văzând și prevederile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatorul V.I. împotriva sentinței penale nr. 44 din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2014.