ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2122/2014

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 612/F din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, în temeiul art. 449 alin. (1), C. proc. pen., a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de contopire a pedepselor închisorii,

formulată de petentul-condamnat S.M.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul-condamnat la

plata sumei de 525 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25

RON, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, urmând a fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 966 din 18

iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr.

5726/2004, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 53/A din 7

februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, din Dosarul nr. 28733/2/2005 (2827/M/2005), și rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 769 din 4 martie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, din Dosarul nr. 28733/3/2005, i-au fost

aplicate pedepsele de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic

de minori, de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism,

în formă continuată, și de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de șantaj, în perioada anilor 2001 - luna martie a anului 2004, stabilindu-se

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. A fost emis M.E.P.Î. nr. 1.484 din 6

martie 2008.

Prin

Sentința penală nr. 304 din 27 mai 2008 a Tribunalului Dâmbovița, secția

penală, din Dosarul nr. 2286/120/2008, definitivă, prin nerecurare, la data de

12 iunie 2008, a fost admisă contestația la executare împotriva M.E.P.Î. nr.

1.484/2008, emis de Tribunalului București, secția I penală, în Dosarul nr.

5726/2004, formulată de contestatorul S.M. și, în consecință, a fost dedusă

reținerea din data de 29 martie 2004 și arestarea preventivă pe durata 31

martie 2004 - 12 iunie 2004, inclusiv, din Dosarul nr. 282/2004 al Tribunalului

Militar București, întrucât faptele penale judecate separat sunt concurente, cu

anularea M.E.P.Î. nr. 1.484 din 6 martie 2008, emis de Tribunalul București,

secția I penală, din Dosarul nr. 5726/2004. A fost emis M.E.P.Î. nr. 413 din 12

iunie 2008.

Prin

Sentința penală nr. 114 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007, astfel cum a fost modificată prin

Decizia penală nr. 123/A din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, din Dosarul nr. 7307/2/2009 (1851/2009), rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 1.523 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, din Dosarul nr. 7307/2/2009, i-a fost aplicată

pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea, în perioada anilor 2002 - 2004,

a infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, pe

care a contopit-o cu pedepsele de 6 ani închisoare, de 5 ani închisoare și de 2

ani și 6 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 966 din 18 iulie

2005 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. 5726/2004,

stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, cu deducerea reținerii

și arestării preventive și scăderea perioadei executate de la data de 5

octombrie 2004 - 24 iunie 2008 și anularea M.E.P.Î. nr. 1.484 din 6 martie

2008, emis de Tribunalul București, secția I penală, din Dosarul nr. 5726/2004.

A fost emis M.E.P.Î. nr. 141 din 11 mai 2012.

Prin

Sentința penală nr. 619 din 18 septembrie 2012, din care face parte încheierea

de ședință din data de 6 noiembrie 2012, de îndreptare a erorii materiale, ale

Tribunalului București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. 33772/3/2012,

definitivă, prin nerecurare, la data de 8 octombrie 2012, a fost admisă

contestația la executare împotriva M.E.P.Î. nr. 141 din 11 mai 2012, emis de

Tribunalul București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007,

formulată de judecătorul delegat la Biroul "Executări penale" al

Secției a II-a penală a Tribunalului București și, în consecință au fost deduse

reținerea din data de 29 martie 2004 și arestul preventiv pe durata 31 martie

2004 - 12 iunie 2004, inclusiv, potrivit Sentinței penale nr. 304 din 27 mai

2008 a Tribunalului Dâmbovița, secția penală, din Dosarul nr. 2286/120/2008,

precum și reținerea și arestul preventiv pe perioada 5 octombrie 2004 - 24

iunie 2008, inclusiv, precum și perioada executată de la data de 14 mai 2012 la

zi, în Dosarul nr. 13805/3/2007 al Tribunalului București, secția a II-a

penală, a fost înlăturată dispoziția privind anularea M.E.P.Î. nr. 1.484 din 6

martie 2008, emis de Tribunalul București, secția I penală, din Dosarul nr.

5726/2004, au fost anulate M.E.P.Î. nr. 413 din 12 iunie 2008, emis de

Tribunalul Dâmbovița, secția penală, din Dosarul nr. 2286/120/2008, și M.E.P.Î.

nr. 141 din 11 mai 2012, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală,

din Dosarul nr. 13805/3/2007. A fost emis M.E.P.Î. nr. 1.015 din 8 octombrie

2012.

Prin

Sentința penală nr. 265 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I

penală, din Dosarul nr. 1523/2012 (608/2012), rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 2.116 din 17 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, din Dosarul nr. 1523/2012, i-a fost aplicată, pentru comiterea,

în cursul lunii ianuarie a anului 2012, a infracțiunii de complicitate la luare

de mită, în stare de recidivă după executare, prev. de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 254 alin. (1), C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1), lit. b), C. pen., la

pedeapsa de 4 ani închisoare, din care a fost dedusă reținerea și arestarea

preventivă de la data de 1 noiembrie 2012 la zi. A fost emis M.E.P.Î. nr. 306

din 18 iunie 2013.

Instanțele

de fond și de recurs au reținut starea de recidivă după executare în raport cu

pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 966 din 18

iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr.

5726/2004.

Astfel,

curtea de apel a constatat că, într-adevăr, la data comiterii infracțiunii, în

cursul lunii ianuarie a anului 2012, pentru care a fost condamnat prin ultima

Sentință penală nr. 265 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I

penală, din Dosarul nr. 1523/2012 (608/2012), Sentința penală nr. 114 din 3

noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, din Dosarul nr.

13805/3/2007 nu rămăsese, încă, definitivă, ci a rămas definitivă ulterior, pe

data de 11 mai 2012, astfel că toate infracțiunile pentru care s-a dispus

condamnarea prin cele trei sentințe penale diferite, respectiv prin Sentința penală

nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, din

Dosarul nr. 5726/2004, prin Sentința penală nr. 114 din 3 februarie 2009 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007, și

prin Sentința penală nr. 265 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București,

secția I penală, din Dosarul nr. 1523/2012 (608/2012), se aflau în concurs

real. Însă, prin ultima sentință penală de condamnare, intrată în puterea de

lucru judecat, prin epuizarea căii ordinare de atac a recursului, a fost

reținută, în mod nelegal, starea de recidivă după condamnare, în raport cu o

pedeapsă rezultantă cu închisoarea care nici măcar nu mai exista, întrucât

pedepsele cu închisoarea componente și repuse în individualitatea lor fuseseră

deja contopite prin Sentința penală nr. 114 din 3 februarie 2009 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007. Este adevărat că

această sentință penală, care a rămas definitivă cu doar aproximativ o lună

înainte ca ultima instanță de condamnare să se pronunța pe fond, nu a fost

avută în vedere la judecata în primă instanță, întrucât nici măcar nu era

trecută în cazierul judiciar, însă inculpatul, în interesul său, avea

posibilitatea de a învedera înainte de pășirea în dezbateri sau în dezbaterile

din data de 5 iunie 2012 ori chiar în timpul în care pronunțarea a fost amânată

până la data de 19 iunie 2012 să învedereze noua sa situație juridică, pentru

ca instanța de fond să o aibă în vedere și să dispună, în consecință.

Dimpotrivă, cu toate că Sentința penală nr. 114 din 3 noiembrie 2009 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007

rămăsese definitivă de aproximativ trei săptămâni în raport cu momentul

dezbaterilor, inculpatul, asistat juridic de același apărător ales, a solicitat

doar achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat

la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen. în plus, inculpatul mai avea la

îndemână posibilitatea de a solicita în calea de atac a recursului pe care l-a

formulat schimbarea încadrării juridice a faptei penale, prin înlăturarea

stării de recidivă postexecutorie. Însă, în recurs, recurentul-inculpat S.M.,

asistat juridic de același apărător ales, s-a limitat la solicitările, în

principal, de reindividualizare a pedepsei închisorii, iar, în subsidiar, de

achitare, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art.

10, alin. (1), lit. c), C. proc. pen., fără să învedereze instanței de recurs

noua sa situație juridică.

În

aceste condiții, cererea de contopire a executării pedepselor închisorii a fost

apreciată ca neîntemeiată, întrucât pentru una dintre infracțiunile concurente

a fost reținută starea de recidivă în raport cu alte infracțiuni concurente,

ceea ce înseamnă că sfera concursului de infracțiuni s-a închis.

Împotriva

acestei sentințe a declarat în termen legal recurs condamnatul S.M., la data de

21 noiembrie 2013.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, sub nr. 4357/2/2013 la data de 17 februarie 2014.

La

termenul de judecată din 23 iunie 2014, prezent în fața instanței personal și

asistat de apărător desemnat din oficiu condamnatul S.M. a arătat că își

retrage calea de atac formulată.

Având

în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. raportat la

dispozițiile art. 369 din același cod, potrivit cărora, până la închiderea

dezbaterilor în fața instanței de judecată, oricare dintre părți își poate

retrage calea de atac declarată, în condițiile arătate în textul de lege menționat,

și constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act

de voința condamnatului, valabil exprimată.

De

asemenea, condamnatul va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia

act de retragerea recursului declarat de condamnatul S.M. împotriva Sentinței

penale nr. 612/F din 18 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă

recurentul condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 iunie 2014.

Procesat

de GGC - GV