ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.04.2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1208/2014

HOTĂRÂRE
03.04.2014
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1208/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față:

Prin Sentința penală nr. 710/F din 16

septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală a fost

respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de

condamnatul M.M. împotriva Sentinței penale nr. 809 din 25 septembrie 2012 a

aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1923 din 05 iunie

2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțând această

soluție, tribunalul a reținut următoarele:

Prin sentința

menționată, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani și

6 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea în concurs real a mai multor infracțiuni,

între care cea de omor calificat, în condițiile art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Condamnatul și-a

întemeiat calea extraordinară de atac a revizuirii pe două motive: deși a

solicitat instanței de fond audierea a doi martori, cererea i-a fost respinsă;

pedeapsa aplicată este prea severă și ar trebui redusă.

Prima instanță a

reținut că motivele invocate nu se regăsesc în niciuna dintre ipotezele prevăzute

în mod expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen., astfel încât cererea este

inadmisibilă.

Prin Decizia penală

nr. 299/A din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.

Împotriva acestei

decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și,

rejudecând, admiterea cererii de revizuire și trimiterea cauzei la instanța de

fond.

În motivele susținute

oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a invocat faptul că existau probe

noi, constând în cererea de audiere a doi martori.

Analizând recursul

declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că

hotărârea atacată este legală și temeinică.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea

sentinței penale atacate.

Din economia textului

de lege sus-menționat coroborat cu alin. (2) al art. 394 C. proc. pen., rezultă

că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite

cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi

descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și,

respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o

soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost

cunoscute de instanțe.

Motivele invocate de

revizuent - neaudierea a doi martori - nu pot fi considerate împrejurări noi,

care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât aceste apărări au fost

avute în vedere de instanța de fond, care a verificat probele nemijlocit în

cadrul cercetării judecătorești. Instanța de recurs constată că revizuentul nu

a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost

cunoscute de instanța care a soluționat cauza pe fond, de natură a proba

netemeinicia hotărârii judecătorești criticate. În calea de atac a revizuirii

nu se poate solicita o prelungire a probatoriului, o readministrare a acestuia

sau reaprecierea probelor deja administrate.

Drept urmare, în mod

corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

condamnat, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Pentru aceste

considerente, urmează ca recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva

Deciziei penale nr. 299/A din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva Deciziei penale nr.

299/A din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1819/2014
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 125/PI din 2 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, în dosar nr. 5654/59/2006, așa cum a fost modificată prin Decizi
ÎCCJ 2012-03-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 692/2012
, parchetul a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, în conformitate cu prevederile art. 397-399 și art. 403 C. proc. pen. Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 1589 din
ÎCCJ 2008-09-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2831/2008
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 482/F din 17 aprilie 2008, Tribunalul București, secția l-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuen
ÎCCJ 2012-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 173/2012
t de inculpat și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2958/2013
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A. și D.G. împotriva Deciziei penale nr. 39/A din 15 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, constată următoarele: Prin
Sursă