ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 880/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 880/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul București,
secția a VI-a
comercială,
prin
sentința comercială nr. 10/727 din 16 octombrie 2008 a
admis cererea
formulată de reclamanta
SC
A.R.A. SA București
în
contradictoriu cu pârâta CN P.R. SA București în sensul că a obligat pârâta la
plata către reclamantă a sumei de 2.935.712,5 lei reprezentând contravaloare
rată primă de asigurare.
În fundamentarea
acestei soluții, instanța de fond a reținut că între părți a fost încheiat
contractul de asigurare pentru invaliditate permanentă sau deces produse de
accidente. Perioada asigurată a fost stabilită în cuprinsul poliței de
asigurare din 10 februarie 2006 ca fiind intervalul 11 februarie 2006 - 10
februarie 2007, prima de asigurare având valoare de 11.742.850 lei plătibilă în
4 rate, iar prin act adițional prima rată era în sumă de 2.935.712,5 lei cu
termen scadent la 30 martie 2006.
La data de 31 martie
2006 pârâta a transmis prin fax societății reclamante o adresă prin care a
denunțat unilateral contractul de asigurare.
Denunțarea
unilaterală a contractului de asigurare a fost manifestată de societatea pârâtă
la 31 martie 2006, după scadența primei rate contractuale, respectiv 30 martie
Pe de altă parte, față de prevederile contractuale desființarea
convenției ca urmare a denunțării unilaterale și-a produs efectele după
expirarea preavizului de 30 de zile.
Apărările promovate
de pârâtă au fost găsite neîntemeiate, răspunderea asigurătorului începând cu
data de 11 februarie 2006, în termen de 24 de ore de la data emiterii poliței.
Curtea de Apel
București, secția a
V-a comercială,
prin
Decizia
comercială nr. 86 din 13 februarie 2009 a admis apelul pârâtei
CN P.R. SA
împotriva sentinței
comerciale nr. 10.727 din 16 octombrie 2008 pronunțată de
Tribunalul București
Secția a VI-a
comercială
și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că
a respins ca
nefondată cererea reclamantei
.
De asemenea a fost
obligată intimata să plătească suma de 16.276,82 lei către apelantă cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a apreciat că în mod greșit s-a reținut în faza
procesuală a fondului că polița de asigurare a avut loc la data emiterii
contractului.
Răspunderea
asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit
prima de asigurare și s-a emis polița.
În cauză răspunderea
reclamantei, în sensul suportării riscului asigurat, nu curge de la data de 11
februarie 2006, ci de la 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit
prima de asigurare.
Cum pârâta nu a
plătit prima de asigurare, obligația asigurătorului nu s-a născut și ca atare
în mod nejustificat aceasta a solicitat prima rată din prima de asigurare.
Art. 2 pct. 6 din
Condițiile generale de asigurare nu distinge, în nici un mod, după cum plata
primei aferente asigurării se achită integral sau eșalonat în rate, iar art. 2 pct.
5 invocat de prima instanță nu aduce nimic în plus și nu contravine sau derogă
de la textul de lege mai sus menționat.
Împotriva
Deciziei comerciale nr.
86 din 13 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială,
a
promovat recurs
SC
A.R.A. SA București,
care
a criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304
pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în totalitate a
deciziei atacate, cu consecința desființării sale și a menținerii sentinței
dată de prima instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat
împrejurarea că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a
schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, transformând
în mod indirect, acțiunea în pretenții a reclamantei, care viza realizarea unui
drept de creanță izvorât dintr-un contract de asigurare, într-un proces de
constatare a nulității contractului de asigurare.
În realitate, a fost
încheiat un contract de asigurare pe o perioadă de 1 an de zile, respectiv între
data de 11 februarie 2006 - 10 februarie 2007, contract care a produs efecte de
la data de 11 februarie 2006 și până la denunțarea sa unilaterală de către pârâtă,
la 30 aprilie 2006. Până la data încetării contractului de asigurare, pârâta
avea obligația de plată a primei rate din prima de asigurare.
Intimata pârâtă CN
P.R. SA București a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse
prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a
respinge recursul reclamantei pentru următoarele considerente.
Prin cererea de
chemare în judecată reclamanta
SC A.R.A. SA a cerut, în contradictoriu cu pârâta
CN P.R. SA obligarea
acesteia la plata sumei de 2.935.712,5 lei reprezentând prima rată din prima de
asigurare datorată conform Poliței de Asigurare din data de 10 februarie 2008,
având ca obiect asigurarea pentru invaliditate permanentă sau deces produse de
accidente. Polița de Asigurare, încheiată pentru o perioadă de un an și pentru
o primă de asigurare în sumă totală de 11.742.850 lei, plata făcându-se așa cum
s-a stabilit prin Actul adițional din 2006, a intrat în vigoare la data de 11
februarie 2006, producând pe deplin efecte juridice, ambele părți contractante
fiind ținute să-și îndeplinească obligațiile asumate, respectiv primul să
suporte orice risc asigurat pe perioada asigurată iar al doilea să achite
contravaloarea primei de asigurare în termenii și condițiile de asigurare.
Apărarea constantă a
pârâtei a vizat împrejurarea că în bugetul pe anul 2006 al CN P.R. SA nu au
fost prevăzute asemenea cheltuieli de asigurare, contractul de asigurare fiind
denunțat unilateral prin adresa din data de 31 martie 2006, astfel că la
momentul denunțării nu era născută obligația asigurătorului de a suporta riscul
producerii evenimentului asigurat, obligație determinată în mod imperativ de
efectuarea plății primei de asigurare.
Printr-o completă și
integrală apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele
raporturi juridice dintre părți, generate de existența Poliței de asigurare din
10 februarie 2006, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate
reciproc, constatând cu rigurozitate că atâta timp cât CN P.R. SA nu a plătit
prima de asigurare obligația asigurătorului
SC A.R.A. SA nu s-a născut.
Nu poate fi primită
teza acreditată de recurentă potrivit căreia părțile de comun acord au derogat
de la regula generală în materie de asigurări și anume că asigurătorul nu
suportă riscurile înainte de plata primei de asigurare, care se achită însă
integral la semnarea contractului de asigurare.
Mențiunea din polița
de asigurare că perioada de asigurare este cuprinsă între
11 februarie 2006 -
10 februarie 2007, cu o primă de asigurare în valoare de 11.742.850 lei având
ca modalitate de plată 4 rate, ulterior precizate prin act adițional, nu
conduce la începerea răspunderii reclamantei de asigurător, cât timp nu a fost
plătită de pârâtă polița de asigurare.
Relevantă în acest
sens o au și condițiile de asigurare pentru accidente persoane fizice, care la art.
6 evidențiază cu maximă claritate că răspunderea asigurătorului începe după 24
de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare și s-a emis
polița.
Pentru aceste
rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei
SC A.R.A. SA
București împotriva deciziei comerciale nr. 86 din 13 februarie 2009 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici
o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta SC A.R.A. SA București împotriva Deciziei comerciale nr.
86 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 martie 2010.