ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1923/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comerciale, sub nr.

46581/3/2007 reclamanta SC A.R. A.R.D.A.F. SA a chemat în judecată pe pârâta A.S.I.

CO, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate intervenită

rezilierea contractului de reasigurare nr. 457 încheiat între părți la data de

15 ianuarie 2007.

Într-un prim ciclu

procesual, prin sentința comercială nr. 1393 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul București,

secția a Vl-a civilă, pe cale de excepție, a respins acțiunea ca nefiind de competența

instanțelor române, iar Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr.

377 din 6 octombrie 2009, a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7947

de la 10 iunie 2011, a admis cererea de chemare formulată de reclamanta SC A.R.

A.R.D.A.F. SA în contradictoriu cu pârâta A.S.I. CO și a constatat intervenită rezilierea

contractului de reasigurare încheiat între părți la data de 15 ianuarie 2007, cu

motivarea că sancțiunea ce intervine, în raport de dispozițiile art. 17 din Legea

nr. 138/1995 coroborat cu art. 1020-1022 C. civ., este rezilierea de drept a contractului

la momenteul

neplății celei de-a doua rate și anume la data de 14 aprilie

2007, având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratei de

asigurare, iar debitorul pârât este de drept în întârziere în raport de dispozițiile

art. 4 C. com.

Curtea de Apel

București, secția a Vl-a civilă, prin decizia civilă nr. 96/2012 de la 29 februarie

2012, a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de apelanta A.S.I. CO reținând

că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 față de partea care nu și-a îndeplinit

obligația legală de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar

în cuantumul stabilit.

Împotriva acestei

decizii, pârâta A.S.I. CO a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, invocând

drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, pârâta A.S.I. CO a arătat că anularea unei cereri ca netimbrată

sau insuficient timbrată este o sancțiune prevăzută de lege pentru a patenții care

nu își îndeplinesc obligațiile dispuse în sarcina lor de către instanțe, însă aceasta

și-a demonstrat buna-credință și a arătat că a transmis suma aferentă taxei judiciaie

de timbru, aceasta neputând fi sancționată pentru că dorește să îndeplinească obligațiile

statuate de către instanță.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele

motive:

La data înregistrării

dosarului în calea de atac a apelului, prin rezoluție, s-a dispus citarea

A.S.I. CO cu mențiunea timbrării apelului, potrivit art. 11 alin. (1) raportat

la art. 2 alin. (1

1

) din Legea nr. 146/1997, corespunzător valorii

în RON la data declarării apelului a sumei asigurate stabilite în contractul de

reasigurare încheiat între părți la data de 15 ianuarie 2007, obligație adusă

la cunoștința apelantei sub sancțiunea suspendării.

Prin

încheierea de ședință de la 8 februarie 2012, s-a dispus acordarea unui nou

termen de judecată la data de 29 februarie 2012 pentru a da posibilitatea

apelantei să timbreze cererea de apel în raport de suma precizată.

La data de 10

februarie 2012, A.S.I. CO a formulat cerere de reexaminare a modului de

stabilire a taxei de timbru, care, prin încheierea de la 16 februarie 2012, a

fost respinsă, instanța de apel reținând că acțiunea în constatarea rezilierii

este evaluabilă în bani și se timbrează la valoarea contractului a cărui

desființare se solicită.

Întrucât nici

la termenul de judecată de la 29 februarie 2012 apelanta nu s-a conformat

obligației legale de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului

judiciar, instanța de apel a procedat la anularea apelului ca insuficient

timbrat, dând, în mod corect, eficiență dispozițiilor imperative ale art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

Având în

vedere că instanța s-a conformat obligației legale de a comunica apelantei

cuantumului taxei judiciare de timbru datorate, iar aceasta nu a prezentat

nicio dovadă pertinentă care să justifice imposibilitatea de plată a taxei la

termenele pe care instanța le-a acordat în acest sens, beneficiind în

permanență de asistență și reprezentare calificată, Înalta Curte apreciază că

argumentele expuse în susținerea cererii de recurs nu justifică invocarea

motivelor de recurs bazate pe denaturarea actului juridic dedus judecății și

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a cazurilor de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Fașă nde

aceste considerente, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de

pârâta A.S.I. CO București împotriva deciziei nr. 96/2012 de la 29 februarie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta A.S.I. CO București împotriva deciziei nr. 98/2012 de la 29 februarie

2012 pronunțată da Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă,

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 16 mai 2013.