ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 877/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Judecătoria sectorului 4 București prin

sentința civilă nr. 2933 din 15 mai 2007 a admis excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei invocată de pârâte și a declinat competența materială

de soluționare a cererii formulate de reclamanta

SC A.S. SRL Otopeni în contradictoriu

cu pârâtele

SC

M.V. SRL București și SC A.D. SA Mioveni în favoarea Tribunalului București,

având în vedere că obiectul litigiului este neevaluabil în bani, devenind

aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5993 din 30 aprilie 2008

a admis în parte cererea precizată a reclamantei

SC A.S. SRL împotriva pârâtelor

SC M.V. SRL și SC

A.D. SA, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, prematurității

și a lipsei calității procesuale pasive și a obligat pârâtele să remedieze în

mod gratuit defecțiunile apărute la automobilul, cumpărat de reclamantă conform

contractului de leasing.

Au mai fost obligate

pârâtele la plata de daune cominatorii în valoare de 500 lei pe zi de

întârziere până la executarea obligației de reparare a autoturismului.

A fost respins

capătul de cerere privind plata ratelor de leasing ca neîntemeiată.

În final, pârâtele au

fost obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.526

lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că excepția prematurității nu

poate fi primită deoarece aceasta se referă la capătul 3 de cerere privind

plata ratelor de leasing, ori acest capăt de cerere este accesoriu cererii

principale, nefăcând aplicabile dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ.

Excepția

inadmisibilității a fost respinsă având în vedere pe de o parte precizarea

făcută de reclamantă cu privire la capătul de cerere al daunelor cominatorii,

iar pe de altă parte argumentele pârâtei SC A.D. SA reprezintă apărări de fond.

Neîntemeiată a fost

apreciată și excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicată de pârâta SC

M.V. SRL București, prin prisma obligațiilor ce-i incumbă acesteia în

conformitate cu carnetul de întreținere și garanție și bonul de comandă.

Pe fondul cauzei s-a

reținut că reclamanta a achiziționat prin intermediul SC E.L. I.F.N. SA un

automobil, în baza unui contract de leasing financiar, vânzătorul

autoturismului fiind pârâta SC M.V. SRL iar producător SC A.D. SA.

În luna februarie

2007 autoturismul a prezentat defecțiuni la motor și a devenit inutilizabil și

a fost prezentat pârâtei SC M.V. SRL pentru reparații.

Ambele pârâte au

refuzat însă să remedieze defecțiunile constatate, cu motivarea că ele se

datorează exploatării necorespunzătoare, supraîncălzirii motorului, originii

antigelului și nerespectării instrucțiunilor de utilizare față de martorul

luminos.

Din cuprinsul

raportului de expertiză auto și răspunsului la obiecțiuni a reieșit că exista

un viciu de fabricație, care exclude exploatarea necorespunzătoare a

autoturismului.

Astfel pârâtelor le

revine obligația să remedieze defecțiunile apărute în perioada de garanție, cu

obligarea și la plata daunelor cominatorii.

A fost respins

capătul de cerere privind plata ratelor de leasing, acestea fiind în sarcina

reclamantei conform contractului de leasing în baza căruia a fost obținut

autoturismul, obligația de a le achita fiind independentă de folosirea bunului

aflat în regim de leasing.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 75 din 16

februarie 2009 a admis apelurile pârâtelor SC A.D. SA și SC M.V. SRL împotriva

sentinței comerciale nr. 5993 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, și a schimbat în parte sentința apelată în

sensul că a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata daunelor

cominatorii.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

În fundamentarea

acestei soluții s-a stabilit că obligația de prestare de servicii cade în

sarcina unei societăți comerciale, aleasă prin contract de către producător în

considerarea calității serviciilor, devenind o obligație intuitu personae

nesusceptibilă de executare silită în natură. Creditorul are, în caz de

neexecutare voluntară, doar dreptul de a pretinde și de a obține plata de daune

interese, iar nu de daune cominatorii, fiind incidente dispozițiile art. 580

3

alin. (1) și (5) C. proc. civ.

Împotriva Deciziei comerciale nr. 75

din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, au declarat recurs pârâtele SC A.D. SA și SC M.V. SRL

care au criticat

pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art.

304 pct. 9

C.

proc. civ. admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a

cauzei, deoarece corect ar fi fost ca intimata reclamantă să suporte integral

costul reparației.

Defectarea și consecințele sale au

fost produse din neglijența utilizatorului autovehiculului, acesta se afla în

paza sa juridică și toate riscurile au fost transferate asupra sa.

Dacă utilizatorul ar fi oprit motorul,

fiind avertizat de aprinderea martorilor luminoși, care funcționau, ar fi fost

necesară doar înlocuirea termostatului și nu s-ar fi deteriorat motorul.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse prin cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondate recursurile, pentru următoarele considerente.

Atât instanța de fond

cât și cea de apel au fost preocupate în egală măsură de a stabili o corectă

situație de fapt și de drept în legătură cu identificarea completă a

defecțiunilor autoturismului, precum și determinarea cauzelor acestor

defecțiuni, respectiv dacă au survenit ca urmare a unor defecte de material, de

montaj, de fabricație sau ca urmare a exploatării necorespunzătoare.

În acest context, la

cererea reclamantei, în faza procesuală a fondului a fost dispusă efectuarea

unui raport de expertiză tehnico-judiciară de ing. G.B., fiind conferite

răspunsuri concrete la obiecțiunile formulate de pârâta SC A.D. SA.

Mai mult, același

expert a fost convocat, la cererea părților, pentru a oferi lămuriri cu privire

la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, la termenul din 16 aprilie

2008 fiind date răspunsuri la toate întrebările care i-au fost adresate.

La rândul ei și

instanța de apel a dispus prin încheierea din 29 septembrie 2008 completarea

raportului de expertiză tehnică auto, în scopul de a se stabili dacă

calculatorul de bord funcționa corespunzător la data producerii defecțiunii.

Fără putere de

tăgadă, amplu documentat și bine argumentat, expertul tehnic judiciar a

concluzionat că este exclusă o exploatare necorespunzătoare a autoturismului

sau folosirea unui antigel de proveniență necunoscută, altul decât cel agreat

de producător. Detaliat a fost explicată și cauza supraîncălzirii motorului,

generată de un viciu de fabricație al termostatului sau al sistemului

electronic de comandă al electroventilatorului.

Apare cât se poate de

evident că, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanțele au exercitat

un rol activ și au stăruit prin toate mijloacele legale în aflarea adevărului,

au ordonat administrarea probelor necesare și au respectat cu rigurozitate

drepturile procesuale ale părților litigante.

Nu pot fi primite

criticile aduse de recurente, prin aceea că, așa cum a demonstrat expertiza

tehnică auto și cum rezultă din întreaga documentație existentă la dosar,

indiferent de conduita conducătorului auto, defecțiunea de fabricație este

evidentă, intrând sub incidența clauzelor contractuale ale obligației de

garanție.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile pârâtelor

împotriva Deciziei comerciale

nr. 75 din 16 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială

,

nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

pârâtele SC A.D. SA Mioveni și SC M.V. SRL București împotriva Deciziei comerciale

nr. 75 din 16 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.