ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 877/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Judecătoria sectorului 4 București prin sentința civilă nr. 2933 din 15 mai 2007 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei invocată de pârâte și a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamanta SC A.S. SRL Otopeni în contradictoriu cu pârâtele SC M.V. SRL București și SC A.D. SA Mioveni în favoarea Tribunalului București, având în vedere că obiectul litigiului este neevaluabil în bani, devenind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5993 din 30 aprilie 2008 a admis în parte cererea precizată a reclamantei SC A.S.

SRL împotriva pârâtelor SC M.V. SRL și SC A.D. SA, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, prematurității și a lipsei calității procesuale pasive și a obligat pârâtele să remedieze în mod gratuit defecțiunile apărute la automobilul, cumpărat de reclamantă conform contractului de leasing. Au mai fost obligate pârâtele la plata de daune cominatorii în valoare de 500 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației de reparare a autoturismului. A fost respins capătul de cerere privind plata ratelor de leasing ca neîntemeiată. În final, pârâtele au fost obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.526 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că excepția prematurității nu poate fi primită deoarece aceasta se referă la capătul 3 de cerere privind plata ratelor de leasing, ori acest capăt de cerere este accesoriu cererii principale, nefăcând aplicabile dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ. Excepția inadmisibilității a fost respinsă având în vedere pe de o parte precizarea făcută de reclamantă cu privire la capătul de cerere al daunelor cominatorii, iar pe de altă parte argumentele pârâtei SC A.D. SA reprezintă apărări de fond. Neîntemeiată a fost apreciată și excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicată de pârâta SC M.V. SRL București, prin prisma obligațiilor ce-i incumbă acesteia în conformitate cu carnetul de întreținere și garanție și bonul de comandă. Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta a achiziționat prin intermediul SC E.L. I.F.N. SA un automobil, în baza unui contract de leasing financiar, vânzătorul autoturismului fiind pârâta SC M.V. SRL iar producător SC A.D.

SA. În luna februarie 2007 autoturismul a prezentat defecțiuni la motor și a devenit inutilizabil și a fost prezentat pârâtei SC M.V. SRL pentru reparații. Ambele pârâte au refuzat însă să remedieze defecțiunile constatate, cu motivarea că ele se datorează exploatării necorespunzătoare, supraîncălzirii motorului, originii antigelului și nerespectării instrucțiunilor de utilizare față de martorul luminos. Din cuprinsul raportului de expertiză auto și răspunsului la obiecțiuni a reieșit că exista un viciu de fabricație, care exclude exploatarea necorespunzătoare a autoturismului. Astfel pârâtelor le revine obligația să remedieze defecțiunile apărute în perioada de garanție, cu obligarea și la plata daunelor cominatorii.

A fost respins capătul de cerere privind plata ratelor de leasing, acestea fiind în sarcina reclamantei conform contractului de leasing în baza căruia a fost obținut autoturismul, obligația de a le achita fiind independentă de folosirea bunului aflat în regim de leasing. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 75 din 16 februarie 2009 a admis apelurile pârâtelor SC A.D. SA și SC M.V. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 5993 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata daunelor cominatorii. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În fundamentarea acestei soluții s-a stabilit că obligația de prestare de servicii cade în sarcina unei societăți comerciale, aleasă prin contract de către producător în considerarea calității serviciilor, devenind o obligație intuitu personae nesusceptibilă de executare silită în natură. Creditorul are, în caz de neexecutare voluntară, doar dreptul de a pretinde și de a obține plata de daune interese, iar nu de daune cominatorii, fiind incidente dispozițiile art. 580 3 alin. (1) și (5) C. proc. civ. Împotriva Deciziei comerciale nr. 75 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, au declarat recurs pârâtele SC A.D. SA și SC M.V. SRL care au criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, deoarece corect ar fi fost ca intimata reclamantă să suporte integral costul reparației. Defectarea și consecințele sale au fost produse din neglijența utilizatorului autovehiculului, acesta se afla în paza sa juridică și toate riscurile au fost transferate asupra sa. Dacă utilizatorul ar fi oprit motorul, fiind avertizat de aprinderea martorilor luminoși, care funcționau, ar fi fost necesară doar înlocuirea termostatului și nu s-ar fi deteriorat motorul. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate recursurile, pentru următoarele considerente.

Atât instanța de fond cât și cea de apel au fost preocupate în egală măsură de a stabili o corectă situație de fapt și de drept în legătură cu identificarea completă a defecțiunilor autoturismului, precum și determinarea cauzelor acestor defecțiuni, respectiv dacă au survenit ca urmare a unor defecte de material, de montaj, de fabricație sau ca urmare a exploatării necorespunzătoare. În acest context, la cererea reclamantei, în faza procesuală a fondului a fost dispusă efectuarea unui raport de expertiză tehnico-judiciară de ing. G.B., fiind conferite răspunsuri concrete la obiecțiunile formulate de pârâta SC A.D. SA. Mai mult, același expert a fost convocat, la cererea părților, pentru a oferi lămuriri cu privire la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, la termenul din 16 aprilie 2008 fiind date răspunsuri la toate întrebările care i-au fost adresate.

La rândul ei și instanța de apel a dispus prin încheierea din 29 septembrie 2008 completarea raportului de expertiză tehnică auto, în scopul de a se stabili dacă calculatorul de bord funcționa corespunzător la data producerii defecțiunii. Fără putere de tăgadă, amplu documentat și bine argumentat, expertul tehnic judiciar a concluzionat că este exclusă o exploatare necorespunzătoare a autoturismului sau folosirea unui antigel de proveniență necunoscută, altul decât cel agreat de producător. Detaliat a fost explicată și cauza supraîncălzirii motorului, generată de un viciu de fabricație al termostatului sau al sistemului electronic de comandă al electroventilatorului. Apare cât se poate de evident că, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., instanțele au exercitat un rol activ și au stăruit prin toate mijloacele legale în aflarea adevărului, au ordonat administrarea probelor necesare și au respectat cu rigurozitate drepturile procesuale ale părților litigante. Nu pot fi primite criticile aduse de recurente, prin aceea că, așa cum a demonstrat expertiza tehnică auto și cum rezultă din întreaga documentație existentă la dosar, indiferent de conduita conducătorului auto, defecțiunea de fabricație este evidentă, intrând sub incidența clauzelor contractuale ale obligației de garanție. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile pârâtelor împotriva Deciziei comerciale nr. 75 din 16 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială , nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele SC A.D. SA Mioveni și SC M.V. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 75 din 16 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.