ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 874/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr.

9073 din 27 septembrie 2007 a admis excepția de necompetență materială a

Judecătoriei Timișoara, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei

privind pe reclamanta SC T.T.V. SRL și pârâtul P.R. în favoarea Tribunalului

Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, având în vedere că

obiectul cauzei este neevaluabil în bani, devenind aplicabile dispozițiile art.

2, pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Tribunalul Timiș,

secția comercială și

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 460 din 20 iunie 2008 a

admis în parte acțiunea reclamantei SC T.T.V. SRL Timișoara în contradictoriu

cu pârâtul P.R. în sensul că l-a obligat pe acesta să înceteze folosirea

denumirii de T. Timișoara în exercitarea activității de taximetrie, sub

sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.

A fost respinsă în

rest acțiunea și obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de

270 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că atât societatea reclamantă

cât și pârâtul au desfășurat servicii de taximetrie, reclamanta în nume propriu

iar pârâtul în colaborare cu alte societăți comerciale.

Însăși pârâtul a

recunoscut la interogatoriul ce i-a fost luat, că în luna aprilie 2007, când a

fost introdusă acțiunea, avea instalat pe mașina care o conducea un însemn ce

purta denumirea „T. Timișoara”, dar că în prezent are instalat un însemn cu o

altă denumire, în baza unui contract cu o societate comercială.

Pârâtul a mai recunoscut

că nu a avut acordul expres al reclamantei să folosească această denumire și să

o afișeze pe propria mașină.

Reclamanta nu a

dovedit existența unui prejudiciu material sau moral, ca urmare a utilizării

acestei denumiri de către pârât, în mod ilicit, o anumită perioadă de timp.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 168/Com din 25 septembrie

2008 a respins ca nefondat apelul pârâtului P.R. împotriva sentinței nr. 460

din 29 iunie 2006 a Tribunalului Timiș, fiind preluate argumentele expuse

anterior.

Împotriva

Deciziei civile nr. 168/Com

din 25 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

a

promovat recurs pârâtul

P.R.,

care a criticat această hotărâre judecătorească, fără a indica temeiul de

drept, precizând că a avut contract de colaborare cu SC P.U. SRL care deține

emblema

T.

Timișoara, ca și persoană fizică autorizată până la data de 31 decembrie 2008.

Începând cu anul 2007 a existat contract de colaborare cu

SC P.U. SRL ca și

persoană juridică prin firma SC P. SRL la care recurentul este asociat unic.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

de pârâtul

P.R.

prin cererea de

recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat

recursul pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de

chemare în judecată, reclamanta

SC T.T.V. SRL, a cerut în contradictoriu cu

pârâtul P.R. obligarea acestuia la încetarea folosirii denumirii de T.

Timișoara în exercitarea activităților de taximetrie, cu obligarea la daune

morale de 1.000 lei și la daune cominatorii în valoare de 100 lei pentru

fiecare zi de întârziere. Ulterior, la data de 28 martie 2008 reclamanta și-a

precizat acțiunea, înțelegând să-și protejeze dreptul de folosință exclusivă

asupra denumirii de T. Timișoara și nu asupra emblemei T. Timișoara

.

Relevanță în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă dispozițiile art. 30 din

Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, care reglementează că firma

este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant își exercită

comerțul și sub care semnează.

Din verificarea

documentației depuse de părți, apare fără putere de tăgadă că reclamanta a

făcut pe deplin dovada privind disponibilizarea emblemei SC

T.T.V. SRL la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Timiș (fila 25 dosar fond).

Nu pot fi primite

apărările constante ale recurentului pârât, vizând consecințele care decurg din

contractele de colaborare cu SC P.U. SRL Timișoara, deoarece așa cum amplu

documentat și bine argumentat a motivat instanța de apel, dacă emblema nu este

obligatorie sub aspectul atributelor de identificare a comerciantului,

denumirea sau firma acestuia are un caracter obligatoriu, iar de esența

prezentei cauze este încălcarea de către pârât a obligației de a nu aduce

atingere în nici un fel asupra dreptului de proprietate a firmei deținute legal

de reclamantă.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul

pârâtului

P.R.

împotriva Deciziei civile nr. 168/Com din 25

septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâtul

P.R.

împotriva Deciziei civile

nr. 168/Com din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.