ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 769/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 august 2006

reclamantul P.D.V. cheamă în judecată pe pârâta SC N. SA Pantelimon, solicitând

instanței numirea unui auditor sau expert pentru reluarea procedurii de

întocmire și prezentare a unui raport suplimentar potrivit art. 113 lit. f) din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 și art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004,

precum și obligarea pârâtei de a-i pune la dispoziție, conform art. 235 din

Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 209 din Legea nr. 297/2004, toate actele

juridice încheiate de aceasta cu persoanele implicate, în special a celor

încheiate cu acționarul majoritar SC M. SA.

Prin sentința

comercială nr. 9014 din 26 octombrie 2006 Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, respinge excepțiile lipsei de obiect, a autorității de lucru

judecat, a inadmisibilității și a prematurității invocate de pârâtă, admite

excepția lipsei de interes a reclamantului, invocată de aceeași parte, și

respinge acțiunea reclamantului ca lipsită de interes, reținând că reclamantul

nu a precizat care sunt informațiile ce-i sunt necesare și în ce mod acestea

i-ar fi utile demersului său ca acționar deținând 5% din capitalul social al

pârâtei.

Prin Decizia comercială

nr. 122 din 26 februarie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

admite apelul reclamantului împotriva sentinței primei instanțe pe care o

desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că

în cauză interesul reclamantului apelant este legitim fiind expres prezumat de

lege, este născut și actual întrucât informațiile cerute nu sunt nici furnizate

și nici publicate, este personal și direct dată fiind calitatea sa de acționar

al pârâtei.

Recursul declarat de

pârâtă împotriva deciziei de mai sus este constatat nul de către Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 62 din 17 ianuarie

2008, instanța de recurs reținând neinvocarea de către recurentă a vreunui

motiv de nelegalitate a deciziei recurate, prevăzut de art. 304 C. proc. civ.,

iar dezvoltările din declarația de recurs neputând fi încadrate în vreunul din

menționatele motive, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința

comercială nr. 6143 din 8 mai 2008, pronunțată în rejudecare, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, respinge ca nefondată acțiunea

reclamantului față de faptul că pârâta a făcut dovada că, după introducerea

acțiunii, a fost numit un auditor al societății respective și că, deși a

solicitat în scris reclamantului să precizeze ce acte solicită a i se pune la

dispoziție și pe ce perioadă, acesta nu și-a precizat poziția în acest sens.

Apelul declarat de

reclamant împotriva sentinței instanței de fond este admis de către Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, care, prin Decizia comercială nr. 565

din 18 decembrie 2008, desființează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe reținând că instanța de fond s-a mărginit doar să

constate că pârâta a numit, prin hotărâre a A.G.A., un auditor, măsură ce nu

are legătură cu solicitarea reclamantului formulată în temeiul dispozițiilor

speciale ale Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006,

astfel că instanța nu a cercetat fondul acestui prim capăt de cerere, dar că

este neîntemeiată critica reclamantului apelant cu privire la soluționarea

celui de al doilea capăt de cerere față de refuzul nemotivat al reclamantului

de a preciza care sunt documentele pe care le solicită și pentru ce perioadă.

Împotriva deciziei de

mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței

instanței de fond, susținând, în fundamentarea recursului său, că cererea

reclamantului de desemnare a unui auditor nu precizează că acesta ar trebui să

fie altul decât comisia de cenzori, respectiv de auditorul desemnat ulterior de

A.G.A., că reclamantul exercită un abuz de drept minoritar, că instanța de apel

a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 31/1990

și ale Legii nr. 297/2004, apreciind nelegal că instanța de fond nu a cercetat

fondul sub acest aspect, luând act în acest sens doar de înlocuirea comisiei de

cenzori cu un auditor înregistrat la Camera auditorilor financiari din România.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimatul reclamant solicită respingerea recursului pârâtei ca

nefondat.

Examinând recursul

recurentei pârâte prin prisma motivului de nelegalitate invocat, respectiv

acela al greșitei aplicări a legii de către instanța de apel, se constată că

acesta este fondat.

Din actele dosarului

se reține că în mod judicios instanța de apel a constatat că soluția instanței

de fond cu privire la primul capăt de acțiune este netemeinică și nelegală,

prima instanță nejustificând căror dispoziții de lege le-a dat eficiență,

respectiv dispozițiilor Legii nr. 31/1990, care permit societății pe acțiuni

să-și aleagă comisie de cenzori sau auditor financiar (art. 159, art. 163 din

Legea nr. 31/1990) sau dispozițiilor Legii nr. 297/2004 (art. 259 alin. (2)) și

ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006 (art. 113 lit. f)), dar se reține, de

asemenea, că instanța de control judiciar în mod netemeinic a desființat

sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță a primului

capăt de cerere, în loc să dea eficiență dispozițiilor art. 295 C. proc. civ.,

încălcând astfel dispozițiile art. 297 C. proc. civ.

Astfel fiind, cu

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul

declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi

admis, iar decizia recurată urmează a fi casată și cauza urmează a fi trimisă

aceleiași instanțe spre rejudecare.

Dând eficiență

caracterului devolutiv al apelului, în rejudecarea primului capăt de cerere

instanța de apel va stabili ea dacă prima instanță a apreciat corect că față de

faptul că pârâta a desemnat în A.G.O.A. din 28 decembrie 2006 un auditor,

respectivul capăt de cerere al reclamantului este nefondat, instanța de fond

cercetând de altfel în fond menționatul capăt al acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

pârâta SC N. SA Pantelimon împotriva Deciziei comerciale nr. 565 din 18

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o

casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2010.